Pagini Scrise în Trecut…

Dan Cristian Ionescu
Incorect Politic
Februarie 3, 2021

PAGINI SCRISE ÎN TRECUT…

 

Am început să scriu articole din ultimele zile ale lui decembrie 1989 și acestea au văzut lumina tiparului în primele zile ale anului 1990.

Cu timpul, publicațiile care mă găzduiau ori au început să moară (premeditat), ori și-au schimbat opiniile și eu nu mai aveam loc (probabil că am fost singurul care m-am opus permanent tuturor regimurilor care au distrus treptat România). În decembrie 2001 a murit și publicația „21 Decembrie”, unde figuram ca redactor șef.

La sfîrșitul anului 2003 regretatul prinț Dimitrie Callimachi, care aprecia condeiul meu, îmi propune să scriu pentru “Tribuna Antifascistă”, o revistă trimestrială. Am fost de acord. Redacția era într-un apartament din Vatra Luminoasă (str. Victor Manu nr. 42), proprietatea FCER care nu solicitita nici o chirie, ci doar publicare unor note comemorative la moartea unor evrei ilegaliști.

Colaborarea noastră a fost scurtă, doar 5 articole (20/40-24/44). La un moment dat, scriind eu un articol despre “binefacerile” pe care ni le pregătește UE, am scris și despre homosexualitate. La ședința de redacție, Ana Bazac (singura femeie din redacție) mă asigură că nu este lesbiană, dar nu crede că este cazul să discutăm despre homosexuali. I-am spus că mă bucur pentru ea că nu este lesbiană, și că atunci articolul rămîne cum l-am scris. Dar uite că articolul meu (“Un vis frumos devenit coșmar”) a fost cenzurat sub acest aspect.  Apoi am aflat că revista și-a încetat apariția, după care am aflat că de fapt nu, încetase doar în ce mă privește. Oricum, acolo au apărut ultimele mele articole în presa scrisă.

Acum, cînd îmi este atît de greu să scriu articole noi, bine măcar că pot să mai umblu în arhiva mea. Iată un articol care ar trebui citit și azi.

O URARE NU TE COSTA, NICI NU TE OBLIGA

“Sa traiti bine!”, ura in campania electorala candidatul la presedentie Traian Basescu poporului român. Poporul, a inteles cum i-a convenit: ca daca iese Basescu, va trai bine. Aceasta interpretare subiectiva, a fost marele atu al lui Basescu. Al doilea mare atu: contracandidatul sau, Adrian Nastase, nu a avut, nu are si nici nu va avea vreodata charisma necesara pentru ca poporul sa il perceapa ca fiind unul de-al lui. Si asa, Traian Basescu a devenit presedintele Romåniei.

In realitate, Traian Basescu nu promisese nimic poporului romån – ii urase doar sa traiasca bine. Iar sa faci o urare, nici nu te costa si mai ales nici nu te obliga.

Incarcindu-si sacii in caruta pentru 5 ani, Basescu s-a mutat la Cotroceni unde a trecut la preocupari mult mai inalte, si anume punerea Bucurestiului pe acelasi plan cu Washingtonul si Londra, lasind problema traitului bine al romånilor in grija primului ministru Calin Popescu Tariceanu.

In multe parti ale globului miruirea lui Calin Popescu Tariceanu in cea mai inalta functie executiva ar putea parea un paradox. In Romånia insa nu constituie un paradox ci, dimpotriva, o regula care ne explica de ce tara noastra merge din rau in mai rau. In 1998 ministrul Tariceanu a fost schimbat din functie intrucit era un prost ministru; in 2004, prostul ministru este bun de prim ministru. Nu pe criterii de competenta, ci pe criterii strict politice.

Multi oameni mari au intrat in istorie insotiti de un cognomen. Nu este cazul lui Calin Popescu Tariceanu dar, daca printr-un exercitiu absurd ne-am imagina asa ceva, primul nostru ministru ar fi cunoscut ca Tariceanu-Mengele sau, mai simplu, Tariceanu-Genocid.

Pornind de la teza lui Silviu Brucan asupra poporului roman (“stupid people”), care s-ar putea sa nu fie prea departe de adevar, Alianta D.A. a promis in campania electorala o cota unica de impozitare de 16 %. Au aratat, actualii cistigatori ai alegerilor, ca pe de-o parte nimeni nu va pierde ci toata lumea va cistiga iar, pe de-alta parte, ca aceasta cota unica ii va determina pe romani sa isi ia doua-trei servicii, va descuraja munca la negru si va incuraja investitiile straine.

Romanii au luat de buna promisiunea si, fara sa examineze “back-ground-ul”, au acordat increderea lor unei noi generatii de mascarici politici. Acum, incep sa inteleaga adevarul, dar din pacate, ca intotdeauna, prea tirziu.

“Toata lumea cistiga din cota unica” s-a promis.Sa vedem insa in realitate cine cistiga, si mai ales cine nu cistiga din aceasta. Pornind de la cca.18 milioane de cetateni romani majori (adica cu drept de vot) constatam ca cei cca. 6,5 mil. pensionari nu profita cu nimic; cei cca. 2 milioane care si-au parasit tara pentru a gasi loc de munca in restul lumii nu cistiga nimic; cei cca. 1 mil.de someri (cifra adevarata fiind mult mai mare decit cea oficiala) nu cistiga nimic; cei cca. 500.000 de studenti nu cistiga nimic. Totalizind, ajungem la cca.10 milioane de romani care nu cistiga nimic din cota unica de impozitare, dar care pierd enorm prin consecintele acesteia. Ramin cca. 8 milioane de romani din care nimeni nu stie citi sint casnici sau casnice, citi sint tarani care traiesc exclusiv din ce produce gospodaria lor, citi au virsta de pensie dar nu au pensie fiindca nu indeplinesc conditiile, citi sint inca elevi – adica, numeroase alte categorii care nu cistiga nimic din cota unica, dar suporta consecintele.

Sindicatele au anuntat ca marea majoritate a salariatilor cistiga din cota unica de impozitare cca.50.000 lei lunar.

De cistigat insa, unii cistiga cu adevarat din cota unica: demnitarii si magistratii cistiga in plus lunar citeva milioane de lei; presedintii si directorii generali din banci, societati de asigurare, companii nationale si multinationale cistiga in plus lunar citeva zeci de milioane de lei; dar cel mai mult cistiga oamenii de afaceri: o firma cu un profit lunar de un milion de euro, cistiga tot lunar in plus 90.000 de euro. Oamenii de afaceri, ca Basescu, Tariceanu, Copos, Videanu si tot neamul lor.

Dar pierderile de la buget cauzate de cota unica trebuiau acoperite cu ceva. Si s-a gasit cu ce sa se acopere: tarifele pentru termoficare, energie electrica si gaze cresc; accizele la benzina, alcool si tigari cresc, iar in plus se introduc si pentru energie electrica si gaze, iar la gaze vom fi obligati sa platim, fara nici o justificare, si un abonament zilnic; creste cu 1000 % impozitul pe dobinzi (dobinzi care astazi nu mai acopera nici macar inflatia); s-a introdus 20 % impozit pe profit la cistigul din jocuri de noroc inclusiv cind cistigul nu acopera investitia (pretul lozului sau biletului); se impoziteaza cistigul la bursa, inclusiv cind cistigi la actiunile de la o societate, dar pierzi la actiunile de la alte 10 societati (paguba este a ta, dar cistigul il imparti cu statul); platesti impozit pentru cistigul din vinzarea proprietatii, ca si cum si Guvernul Tariceanu ar fi coproprietar; invalizii pierd facilitati banesti in cuantum mai mare decit pretinsul cistig al cotei unice; mamele isi vad drepturile banesti cistigate sub alte guvernari ciuntite; medicamentele gratuite sau compensate se reduc pina la disparitie; de la o zi la alta apar noi taxe, noi impozite, noi contraventii cu noi amenzi iar organele de control (politia, fiscul, garda financiara, politia sanitara, protectia consumatorului si alte zeci de organisme de control infiintate de la o zi la alta) haituiesc fara nici un discernamint simplii cetateni, ocolind cu grije firmele patronate de oamenii politici. Daca Romånia lui Ceausescu era considerata un stat politienesc, cum poate fi considerata  Romånia lui Tariceanu, in care doar respiratul a ramas neamendat?

Iar cel mai odios imi pare accizarea tuturor produselor si serviciilor, inclusiv energia electrica, gazele naturale si combustibilii. Accizele fiind prin definitie legate de produsele de lux, inseamna ca Tariceanu considera ca folosirea becului, gatitul la aragaz si insusi delictul de a minca (intrucit piinea, carnea, laptele, legumele se produc cu energie si se transporta cu combustibil, scumpirile acestora conducind implicit la scumpirea produselor) constituie un lux pe care doar oamenii de afaceri au dreptul de a si-l permite.

Din cota unica de impozitare, vreo trei sferturi dintre romåni nu cistiga nimic, vreun sfert cistiga 50.000 lei lunar iar, intr-adevar, cca. 0,1 % cistiga lunar intre citeva milioane si citeva sute de milioane de lei. Dar exceptind pe cei 0,1 %, pe care nimic nu-i afecteaza, lipsa cistigului promis sau citimea infima a acestuia pentru 99,9 % din populatie ii conduce pe acestia la o saracire accelerata, la pauperitate, la inanitie, la grabirea mortii naturale si la sinucidere.

In ce priveste celelalte argumente in sprijinul cotei unice, acestea parca vin dintr-un banc cu Bula:

– de unde sa-si gaseasca romånii cite 2-3 locuri de munca fiecare, in conditiile in care tocmai lipsa locurilor de munca a determinat 2 milioane de romani sa-si paraseasca tara?

– cum sa scoata la suprafata munca la negru, cind chiar plata noii cote de impozit ar insemna recunoasterea, implicita, din partea patronilor, ca pina acum au practicat munca la negru?

– cum sa faca mediul de afaceri din Romania mai atragator, cind de 15 ani incoace in Romania au investit doar firme straine care 1) practicau exclusiv evaziunea fiscala dupa care patronii dispareau; 2) cumparau societati romanesti in cadrul campaniei “privatizare la 1 $” dupa care vindeau activele si plecau; 3) spaguiau inainte sau dupa privatizare guvernantii pentru a li se oferi avantaje inexistente in caietul de sarcini al licitatiei? In Romania nu au investit niciodata serios investitorii seriosi.

Cota unica de impozitare  constituie in realitate un genocid premeditat al Aliantei D.A., in propriul lor interes.

Pentru a umple bugetul si a-si asigura luxul visat in anii de opozitie, Guvernul Tariceanu mai are o singura sursa la care nu a apelat inca: toti pensionarii peste 60 de ani, sa plateasca o amenda anuala intre 10 si 50 de milioane de lei pentru fiecare an de viata trait in plus fara a fi aprobat prin ordonanta de urgenta.

Dan Cristian IONESCU

(“Tribuna Antifascista” – nr. 22(42), trim. II/2005)

Nota redacției Incorect Politic: Ne-a mirat să aflăm că Dan Cristian Ionescu, autorul cărții “Codul lui Lucifer”, a scris pentru o publicație intitulată “Tribuna Antifascistă”. L-am întrebat pe domnul Ionescu dacă la momentul publicării articolelor sale în “Tribuna Antifascistă” știa că mișcarea antifascistă este una originar jidovească. Iată răspunsul său:

“Tribuna Antifascista” era organul de presa al Asociatiei Antifascistilor din Romania, infiintata prin lege. Nu am cunoscut membrii ei, dar stiu ca acestia erau batrini ilegalisti. Nu stiu daca printre ei erau si evrei, dar in anii ’50 ilegalistii evrei, scosi din functiile inalte de Gheorghiu Dej, au inceput sa cam plece din tara. Desigur ca a existat un interes la constituirea asociatiei: ilegalistii vroiau sa fie asimilati cu veteranii de razboi.

Membrii redactiei erau romani. Inainte sa incep sa scriu acolo, printul mi-a dat sa citesc citeva numere. Am vazut ca erau anti-NATO, anti-UE, anti-imperialismului american, deci erau pe gustul meu. Dar se pare ca la un moment dat eu nu am mai fost pe gustul lor. In orice caz, “Tribuna Antifascista” nu avea nici o legatura cu Antifa.