Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Octombrie 6, 2018
Poezie de Victor Grigor
E un dicton ce-n lume şi-a câştigat respectul
Chiar şi în intelectul c-un indice modest_
Acela care zice _FAMILIA INCEPTUM
ET VERUM SEMINARIUM PATRIAE SEMPER EST…
Încât o întrebare ne punem, cred, cu toţii
Văzând cu câtă-ardoare azi bandele marxiste
Pornite-s să atace, rulându-şi idioţii_
Familia ce patrii făcut-a să existe
_Ce forţă o împinge în lupta ei murdară
Pe-această depravată scursoare globalistă
De-şi leapădă deodată cu dragostea de ţară
Şi dragostea de mamă ce-n orice piept rezistă?
Pentru c-atunci cănd, josnic, înjurături dedică
Familiei ce viaţă chiar ei i-a dat _se cheamă
Că dă dovezi pe faţă, prea desfrînata clică_
Că n-a ştiut vreodată ce-i dragostea de mamă…
Şi că-n copilărie, mereu, a fost lipsită
De calda legătură ce-n veci nu se răceşte_
Oricâtă nebunie să guşti ţi-a fost sortită
Şi-oricare utopie credinţa ţi-o sminteşte!
De parcă a lor mame fură prostituate
Ce partenerii-şi chimbă constant, fără regrete,
Aşa cum, pe-îndelete, din oră-n oră bate
Făcându-şi meseria şi ceasul din perete
Fără să le mai pese de-ăi plozi ce rezultară
Din vreo împreunare puţin mai neglijentă_
Crescuţi de vreo bunică, în vreun cotlon de ţară_
Lipsiţi de-orice-îndrumare şi îngrijire atentă,
Şi care apoi, în viaţă, frustrările să-şi uite
Pricinuite de-astă maternă- abandonare,
Alesu-şi-au drept drept cale_ din celelalte multe_
Negarea înverşunată a oricărei morale!…
Sau fiind, poate, activiste politic angajate,
Să ducă comunismul pe culmi de biruinţă_
Ca să mai fie ele şi mame devotate,
Prea bravelor soldate le-a fost cu neputinţă?
Mereu întârziate, venind din vreo şedinţă,
Nervoase, iritate de-atâtea dări de seamă…
Şi prea-înregimentate ca să-şi mai dea silinţă
Copiilor s-arate şi dragostede…mamă.
Ori, poate, tehnocrate să fi fost ele atunci_
Muncind pe deşelate să-şi facă cariere_
Dispreţuind postura de soaţe-menajere
Şi prime-educatoare a propriilor prunci?
Sau vreo beţivă mamă avut-au de-îndurat_
„Corecţii” ce cu sete familia o-înjură?_
Ce-întruna , la bodegă, tot banul câştigat,
Uitându-şi de odrasle_ l-a dat pe băutură…
Căci doar aşa purtarea lor tipic nihilistă,
Ce schimbă plusu-n minus şi minusul în plus,
Îşi află explicarea_ sub masca progresistă_
Pe care-o afişează privindu-ne de sus…
Sau, dacă a lor mame au fost mereu femei
Atente, devotate, de fii prea iubitoare_
Dispuse chiar şi viaţa, în orice împrejurare,
Ca să şi-o dea, eroic, pentru-a-i salva pe ei_
Înseamnă, prin urmare, că fără doar şi poate
Această adunătură de lifte cărtăreşti,
De cornea-oiştene şi tismăneşti primate,
Prea radu-judeiste şi cristian predeşti_
Ce naţiei române cuţitu-i baga-n spate_
Deşi sunt purtătoare de nume româneşti
Şi-n gura mare-i strigă urări de sănătatea-
Sunt întrupări ratate a rasei omeneşti!…
Pentru c-aşa cum spune şi vorba bătrânească
Cu-a sa înţelepciune_ acest tip de mişei_
Ca trădători osândă sunt vrednici să primească!
„Fiindcă şi o jivină ţine la neamul ei”.