Incorect Politic
Ianuarie 8, 2019

O investigație marca Justițiarul:

Drumul spre globalizare sub stindardul „politically correct” („corect politic”): Proiectul de cenzură și poliție a gândirii de la Sibiu, creatori și executanți

Motto: „Corectitudinea politică este o doctrina, cultivata de o minoritate deliranta, ilogica, promovata de mass-media oficiala, care sustine că este posibil să apuci o bucată de căcat, de partea curată.”

 

Proiectul de cenzură a fost creat, nu întâmplător, la Sibiu!

 

În data de 17 februarie 2017 s-au reunit la Sibiu mai mulți specialiști în IT susținători ai mișcării #rezist pentru un proiect de cenzură a știrilor considerate de ei „fake news”, doar fiindcă nu susțin globalismul sionist și așa-zisul „progresism” promovat tot de iudeo-masoni, cu cele două component ale sale: neomarxismul și neoliberalismul. De asemenea, sunt luate în vizor site-urile naționaliste, ortodoxe, blogurile care critică sionismul și globalismul și cele împotriva multicultarismului, cu derivatele sale: LGBT, ecumenism și metisarea popoarelor prin invazie migraționistă (Planul Kalergi).

În prima zi a acestui an, în data de 1 ianuarie 2018, site-ul propagandei iohanniste din Sibiu, „Turnul sfatului”, publica, sub titlul „Ora de «fake news». Doi deputați sibieni propun o nouă materie pentru elevi”, următoarea știre: „Elevii din clasele VI şi IX ar putea avea, săptămânal, o nouă disciplină obligatorie – Educaţie şi cultură media. Orele de educație și cultură media ar urma să dezvolte abilităţile elevilor de a identifica ştirile false şi să cunoască mai bine fenomenul fake news. «Prezenta lege reglementează introducerea disciplinei „Educaţie şi cultură media”  ca disciplină obligatorie, o oră pe săptămână, pentru elevii claselor a VI-a şi, ulterior, elevii claselor a IX-a», se arată în proiectul de lege pentru introducerea disciplinei.

Proiectul înregistrat în 19 decembrie a fost semnat de doi deputați de Sibiu: Nicolae Neagu, deputat PNL și Dan Barna, deputat USR, însă inițiator este deputatul Alexandru Raeţchi, deputat liberal de București.

Materia propusă va include obligatoriu predarea teoriilor comunicării, formarea unui mecanism critic şi analitic de recepţionare a ştirilor, identificarea manipulării informaţiei în beneficiul unor interese extremiste sau anti-democratice, filtrarea unor informaţii care au scopul final îngrădirea şi ameninţarea unor drepturi fundamentale şi identificarea ştirilor false.

Potrivit propunerii legislative, cursul va fi predat de profesorii de Limba Română, Istorie, Cultură Civică sau Filosofie, care vor fi pregătiţi, în fiecare an, pentru a preda disciplina.

De asemenea, Ministerul Educaţiei Naţionale va forma un grup de lucru care va include în mod obligatoriu un grup din reprezentanţi ai facultăţilor care pregătesc specialişti în domeniul comunicării şi mass-media, organizaţii non-guvernamentale, care vor elabora un plan de formare a profesorilor, precum şi metodologia disciplinei. «Dezvoltarea fenomenului „fake news”  generează o criză pentru societatea contemporană şi ameninţă inclusiv buna funcţionare a democraţiilor liberale cu riscuri asupra securităţii şi siguranţei naţionale», se arată în expunerea de motive, citată de Mediafax. Totodată, se mai spune că fenomenul «fake news» este un pericol la adresa democraţiei şi poate conduce, de exemplu, la creşterea sentimentelor anti-europene sau xenofobe.”

După cum se poate lesne observa, cei doi deputați sibieni, de la cele două partide antinaționale și înțesate cu alogeni chiar la vârf, ambele fiind conduse de indivizi de origine străină, PNL și USR, susțin CENZURA PRESEI și POLIȚIA GÂNDIRII, chiar dacă au camuflat intenția lor sub cuvinte bombastice, sforăitoare!

Ungurul Dan Barna, unul din cei doi deputați sibieni susținători ai măsurilor represive, a ajuns președintele USR după ce a avut contracandidați la alegerile din cadrul partidului alți doi alogeni, evreii Vlad Alexandrescu și Cristian Seidler. (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/vlad-alexandrescu-dan-barna-si-cristian-seidler-candideaza-la-sefia-usr-802929) Deputatul liberal Alexandru Raeţchi, inițiatorul proiectului repectivei legi represive împotriva libertății de exprimare a poporului român, este și el tot alogen, evreu.

Cică „ora de fake news”! Păi exact „ora de fake news” va fi manipulare ordinară și spălarea creierelor în sensul „corect politic” al globalismului. Se anulează astfel  propriul discernământ prin impunerea doar a unor opinii și excluderea altora contrare, oamenii fiind obligați să gândească iarăși la unison, ca în vremea comunismului și să devină o turmă amorfă bună doar de exploatat de Noua Ordine Mondială. Se ating grav drepturile omului, în special dreptul la liberă exprimare, cică în numele „democrației”!

Prin falsul enunț „ identificarea manipulării informaţiei în beneficiul unor interese extremiste sau anti-democratice, filtrarea unor informaţii care au scopul final îngrădirea şi ameninţarea unor drepturi fundamentale şi identificarea ştirilor false” se practică exact îngrădirea drepturilor fundamentale!!! 

Se încalcă în mod vădit Articolul 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 10 de septembrie 1948: „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afara, precum si libertatea de a căuta, de a primi si de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat.”

Tot acești neomarxiști, demni urmași ai bloșevicilor evrei care, după sosirea lor pe tancurile sovietice, băgau pumnul românilor în gură și mulți intelectuali români au murit prin închisori fiindcă și-au permis să critice bolșevismul lor, susțin următoarele: „fenomenul «fake news» este un pericol la adresa democraţiei şi poate conduce, de exemplu, la creşterea sentimentelor anti-europene sau xenofobe”, exact ca antecesorii lor khazari/evrei care interziceau crticile împotriva regimului impus de ei –  „democratic” și acela! –  ca să nu crească sentimentele anti-URSS sau antisemite!

Prin categorisirea știrilor opuse propagandei globaliste ca fiind „fake news” și interzicerea lor pe aceste coniderente pseudodemocratice se încalcă Articolul 30 al Constituției României, „Libertatea de exprimare”:

„(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implică și libertatea de a înființa publicații.

(4) Nicio publicație nu poate fi suprimată.”

De ce tocmai la Sibiu, orașul care a dat, printe alte marionete ale sioniștilor globaliști, cele două nume ale principalilor prigonitori ai românilor: KLlaus Werner Iohannis și Laura Codruța Kovesi? Simplu, aici funcționează de multă vreme un poligon de testare al răbdării și ignoranței românilor.

La Sibiu funcționează cu succes un „poligon” de testare a globalismului la scară mai mică. De aceea pe lângă primar sas au existat un rege și un împărat al țiganilor. După ce s-a testat la Sibiu credulitatea, toleranța și răbdarea românilor, care au acceptat un primar sas, ce i-a scos ulterior pe capete din case prin retrocedări ilegale și s-a constatat că românii nu se revoltă, ci acceptă în continuare dictatura personală a unui alogen corupt, iată că s-a reeditat experimentul cu un „tătuc” străin de neamul românesc și la nivel national!

Tot la Sibiu sunt șapte (!) loji masonice „românești”, două cluburi Lions, unul Rotary și trei loji oculte ale alogenilor, din care una fățiș antiromânească, având componență exclusiv germano-ungurească, la Cisnădioara (14 km de Sibiu).

De asemenea, la Sibiu funcționează și Clubul Economic German din Transilvania, în limba germană: Deutschen Wirtschaftsclub Siebenbürgen (DWS), care este mai tare decât Consulatul german, foarte activ și el în localitate.

Membrii Clubului Economic German (oameni de afaceri din Germania, Austria și Olanda, toți masoni!) au decis la întâlnirea lor din vara anului 2007, care a avut loc în comuna Biertan, judeţul Sibiu, ca primarul sibian să participe la alegerile din 2009 cu sloganul electoral: „Pentru ca România să arate ca Sibiul!” Însă Traian Băsescu, informat fiind de aripa Coldea din SRI, fidelă lui pe vremea aceea, le-a tăiat nemţilor entuziasmul, fluturând cele două dosarele penale ale lui Iohannis de la DNA.

Nu pot încheia fără lista personulităților din Sibiu ajunse pe cai mari: plăvanul Klaus Asperger von Strudel, femeia-zdrahon Laura Codruța Kovesi, Dana Tițian – consiliera lui Kovesi, Delia Dinu – țigăncușa sepepistă ajunsă șefă de protocol la Cotroceni – aia care tot patinează înaintea sasului infatuat, atunci când robotul pășește pe la diverse evenimente de parcă are un par înfipt în cur, Dan Suciu – purtătorul de cuvânt de la BNR, ăla cu aspect de molie în pielea goală, Emil Curezeanu – sibianul cu cetățenie germană numit ambasador în… Germania! – nu i-am zis Hurezeanu ca să nu-l jignesc, fiindcă „Hure” înseamnă curvă în limba lui germană, „chilotul” de pe avionul prezidențial Emil Dobrovolschi – soțul Mădălinei Pușcalău, purtătoarea de vorbe a klausului, parvenitul Marius Vecerdea, finul iohanușilor și antrenorul de tenis al stafiditei primă toamnă, care se vrea acum președinte la Federația Română de Tenis, regii Cioabă ai țiganilor –poligonul de testarea reacțiilor românilor la multiculturalitate, de care vorbeam mai sus, până și echipa de fotbal se numește FC Hermannstadt! – și împăratul Rădulescu al țiganilor care a dat colțul relativ recent și  marele lider Dan Barna, militant pentru drepturile familiilor homosexuale, care a devenit președinte al USR, partidul soroșiștilor progresiști și alogenilor.

Marius Albin MARINESCU

 

Să reamintim primii pași ai proiectului de cenzură și poliția gândirii de la Sibiu!

Aproape 20 de IT-iști de la firme importante de profil din Sibiu s-au reunit în data de 17 februarie 2017, într-un „hackathon” al cărui scop este acela ca așa zisele știri false să nu se mai distribuie prin intermediul Facebook-ului, scrieTurnul Sfatului din Sibiu. Proiectul este susținut de Digi 24 și Hotnews.

Afacerea care este, de fapt, una de cenzură a presei a fost devoalată de FLUX 24 acum câteva săptămâni. În spatele ei se află George Soros, conform dezvăluirilor din presa americană.Scopul real este de a elimina știrile incomode pentru grupările finanțate de Soros și stânga americană.

Digi 24 și HotNews sunt două mijloace de presă care susțin cenzura internetului și a facebook motivând prin așa zisele știri false promovate de unele siteuri.

Cele două entități media au susținut crearea unei liste negre a siteurilor din România în care dincolo de siteurile care dau știri tabloide și neverificate au inclus și media care nu le susține punctele de vedere.

Factual este gruparea din România care colaborează la proiect și care a fost creată de Funky Citizens, un ONG de pe Dâmbovița. În ONG apar Elena Calistru, care lucrează de mulți ani pentru fundațiile lui Soros, dar și Codru Vrabie, un alt personaj legat de miliardarul de stânga american.

Elena Calistru și Codru Vrabie.

 

Recent Funky Citizens a angajat mai mulți jurnaliști pentru acest proiect. Această grupare susține unul din proiectele dragi lui Soros: căsătoriile homosexuale.

La „hackathon-ul” de la Sibiu au venit oameni din trei firme de IT: dezvoltatori, „testeri”, specialiști în marketing. Tinerii nu vor ca numele firmelor să devină publice dintr-un motiv simplu: ar deveni ținta creatorilor de știri false, împotriva cărora luptă. „Există acea listă cu 70 – 100 de site-uri, dintre care 20 – 30 le vedem și noi aproape zilnic. Titluri bombastice, toxice, în fine. Se propagă de multe ori fără a fi citite, mulți le distribuie mai departe. Probabil că din traficul acela fac niște bani proprietarii acelor site-uri, dar există și alte teorii pentru care sunt distribuite aceste știri”,definește Radu zona împotriva cărora este îndreptată acțiunea lor. Cele peste 70 de site-uri la care face referire au fost adunate într-o listă de un IT-ist din București, care a creat deja o extensie a browser-ului Chrome, extensie care atrage atenția asupra faptului că știrile provenite dintr-o anumită sursă au potențial fals. Sibienii au invitat dezvoltatorul acestei extensii la evenimentul de vineri noaptea, dar acesta nu a putut ajunge. Însă perspectivele unei colaborări cu acesta există, arată IT-iștii reuniți la Sibiu, mai scrie publicația „Turnul sfatului” din Sibiu.

Politica anunțată de facebook de a elimina așa-zisele știri false este un proiect finanțat de miliardarul american George Soros și de alți oameni de afaceri de stânga, dezvăluie Breitbart, un influent site conservator american. Informații au fost difuzate și de FOX News.

Există și o filială în România controlată tot de oamenii lui George Soros.

IFCN, structura care se va ocupa de acest lucru, este găzduit de Institutul Poynter de Studii Media. O căutare sumară a site-ului Institutului Poynter constată că IFCN Poynter este finanțat în mod deschis de către Open Society Foundations Soros, precum și Fundația Bill & Melinda Gates, Google și Fondul Național pentru Democrație.

IFCN este, de asemenea, finanțat de Rețeaua Omidyar a miliardarului fondator al eBay, Pierre Omidyar. Rețeaua de Omidyar a încheiat un parteneriat cu Open Society si a dat subvenții unor părți terțe care sunt finantașți de Soros. Tides este unul dintre cei mai mari donatori de stânga din SUA.

Un alt donator important al IFCN este Fundatia Craig Newmark, organizația de caritate înființată de Craiglist Fondator Craig Newmark. Luni, cu doar câteva zile înainte de anunțarea parteneriatului cu Facebook, Poynter a emis un comunicat de presăarătând că Newmark i-a donat un milion de dolari.

Ultimul pas este la Facebook

„Romanian fake news aggregator” este numele discutat pentru inițiativa celor de la Sibiu. Numele ar urma să fie pus fie pe grupul de mii de voluntari care ar urma să raporteze către Facebook știrile false, fie pe pagina creată cu acest rol. „Ne gândim că se vor strânge aproximativ 50 de știri pe zi, care vor fi alese dintre cele mai virale, căci asta vrem să detectăm automat prin API-ul (o unealtă pentru programatori – n.r.) de la Facebook”, estimează Radu.

Știrile raportate drept false vor fi marcate ca atare, însă, tot de reprezentanții rețelei de socializare.„Nu cei de la Facebook fac fact-checking-ul (verificarea veridicității – n.r.). În România am înțeles că vor fi cei de la factual.ro și încă alte câteva ONG-uri. Ei le vor marca drept false, iar de aici mai departe Facebook ar trebui să acționeze, să le limiteze răspândirea”, mai arată Radu.

Cuvântul-cheie: „crowdsourcing”

IT-iștii de la Sibiu cred că inițiativa lor va fi una cu rezultate concrete datorită ideii de ”crowdsourcing”. Altfel spus, datorită grupului mare de voluntari care vor fi dispuși să raporteze către Facebook știrile detectate drept false. Și cu cât vor fi mai multe astfel de raportări făcute într-un timp cât mai scurt, cu atât mai repede răspândirea acestor informații va fi limitată și marcată ca atare. „Oricine poate fi voluntar. Căci tot ceea ce trebuie să faci este să raportezi știrile ca fiind false. Nu contează că în acest grup mare se pot «infiltra» unii care vor să susțină propagarea de știri false. Pentru că nu există o unealtă prin care să marchezi știrile corecte”, explică încrezători tinerii de la Sibiu.

Fundația condusă de un IT-ist #rezist, conexiuni cu rețeaua Soros

Ciprian Ciocan, a declarat: „S-a spus foarte mult că oamenii doar ies în stradă și că le place doar să distrugă. Aici avem un exemplu că oamenii și construiesc, că oamenii găsesc soluții active și nu doar ies pe stradă”.

Ciocan este directorul executiv al Fundației Comunitare Sibiu. După cum se poate observa pe site-ul respectivei organizații neguvernamentale, aceasta este finanțată și de Fundația pentru Parteneriat.

Despre aceasta, site-ul dcnews.ro scria în anul 2014, că ar fi fost una dintre principalele ONG-uri finanțate de miliardarul George Soros, alături de Open Society Institute, CEE Trust și Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.

De asemenea, Asociația pentru Relații Comunitare (ARC) apare și ea pe lista organizațiilor care sprijină fundația condusă de Ciocan. Despre ARC, fluierul.ro scria în anul 2015 că beneficiază de ajutoare (directe sau indirecte) din partea lui Soros. Pe lista întocmită de jurnaliștii sursei citate apare și Fundația PACT, un alt finanțator al organizației lui Ciocan.

A comparat rezultatul alegerilor din 11 decembrie cu evenimentele petrecute după Al Doilea Război Mondial

Într-un interviu acordat presei locale, după alegerile parlamentare din 11 decembrie, Ciprian Ciocan făcea o declarație șocantă.

Directorul executiv al Fundației Comunitare Sibiu compara rezultatul scrutinului din 11 decembrie cu fenomenul Piața Universității și cu momentul în care comunismul s-a instaurat în România, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.

„Eu cred că rezultatul acestor alegeri, o să exagerez acum, dar eu cred că seamănă cu momentul Piața Universității. Seamănă și cu momentul în care comunismul a venit în România și societatea românească, prin tot ce a avut ea, s-a predat. După Al Doilea Război Mondial, a existat un moment de predare”, afirma Ciocan la Turnul Sfatului TV.

Atenție, acesta este unul dintre oamenii care decid ce știri sunt false sau nu!

 Grupul #rezist

Mai toți tinerii veniți la hackathhon-ul de la Sibiu poartă banderole galbene inscripționate cu moto-ul protestelor din ultimele săptămâni, „#rezist”.  „Cred că ceea ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni ne-a determinat să ne implicăm mult mai mult”, explică Radu purtarea acestor banderole,  care a participat la proteste, asemenea lui Ciprian. (Click pe imaginea de mai jos pentru mărire!)

Banderole pe brațul stâng ca pe vremea nazismului.

 

„A fost un context agravant. Problemele acestea există de mai mult timp, dar acum ne-au lovit mai tare, căci le-am ignorat prea mult. Cred că știrile false au un impact foarte mare și cred că pot fi schimbate mult mai ușor decât alte lucruri. Mult mai greu, de exemplu, poți schimba clasa politică”, este de părere Ciprian.

Protestatarii din Piața Victoriei folosesc cuvântul „Rezist”, pe care îl consideră un simbol reprezentativ al acestor manifestații de stradă

Folosirea cuvântului nu este singulară, însă. În SUA, participanții la protestele împotriva lui Donald Trump folosesc și ei „Rezist”, ca hasthag și ca simbol. Un exemplu a putut fi observat recent, la San Francisco. Pe 11 februarie, câteva mii de persoane s-au strâns pentru a-i transmite un mesaj administrației Trump, după cum a informat presa locală.

Președintele Trump este contestat de stânga americană, nemulțumită de măsurile acestuia privind limitarea imigrării, prin construcția unui zid la granița cu Mexicul.

Mesajele protestatarilor americani au apărut și la București, fiind prezente în Piața Victoriei, după cum se poate vedea în imaginile de mai jos. Cel puțin o parte dintre protestatari sunt susținători ai mesajelor Partidului Democrat din SUA, cel care reprezintă stângismul de peste Ocean.”

Așadar, Marxismul Cultural dorește să distrugă societatea umana din interior și să creeze o „Minunată Lume Noua”, despre care a scris și Aldous Huxley în cartea  „Minunata Lume Nouă”.

Unul dintre simbolurile principale ale marxiștilor este pumnul strâns. Pumnul strâns simbolizea revolta proletarilor față de burghezi și capitaliști, iar mai nou susținerea mișcării LGBT de către neomarxiștii progresiști!

A fost Comunismul/Socialismul o ideologie pentru proletari? Răspunsul este nu! Comunismul/Socialismul s-a folosit de proletari pentru a instaura o dictaură. Astăzi, neomarxistii, neocomuniștii, internaționaliștii, anarhiștii, globaliștii se folosesc de proletari, dar și de minorități.

Socialismul/Comunismul a fost un experiment al revoluționarilor francmasoni, plan pus în aplicare încă de la fondarea Iluminatilor din Bavaria, o grupare condusă de Adam Weishaupt, grupare, care împreună cu loja francmasonică „Marele Orient” a orchestrat celebra revoluție franceză.

„Tu știi ce înseamnă mișcarea #rezist? Te-ai informat înainte să pronunți #rezist în timpul protestelor? Chiar crezi că ești de acord cu ideile lor? Creștinii intră în conflict direct cu această mișcare!!!

Multă lume s-a erijat în timpul protestelor în a pronunța denumirea mișcării #rezist, care provine din SUA, denumită mișcarea #resist în limbă engleză. Mulți au fost păcăliți și au pronunțat aceste sloganuri în spirit de turmă.

Dacă americanii cu #resist pe pancarte protestează contra abuzurilor celor 1% din populație, care dețin 99% din resursele și averea lumii, și caută să apere drepturile omului, inclusiv cele ale minorităților, românii care #rezistă protestează contra ștăngii (ceea ce e onorabil) și în favoarea sau chiar de mână cu managerii ultra-bogați și abuzivi de corporații care, cică, sunt și ei anti-hoție.

Întrebarea este dacă lumea care a participat la proteste era în cunostiință de cauză cu privire la ideile și punctele pe care mișcarea #rezist le promovează în România. Întrebarea e mai gravă pentru creștini, căci dacă nu te informezi, ești de partea lor.

Pentru cine nu a avut timp să se documenteze despre această organizație, înainte să le îmbrățișeze sloganurile, vă enumărăm noi câteva definiții ale mișcării:

– susținerea LGBT, adică susținerea și promovarea homosexualilor, lesbienelor, transsexualilor;

– susținerea ateismului;

– scoaterea creștinismului din școli;

– introducerea orelor de educație sexuală;

– susținerea imigrației musulmane în zonele creștine;

– susținerea avorturilor;

Mișcarea #resist este o mișcare fondată de ONG-urile lui George Soros în SUA, se activează la orice evenimente care le-ar putea periclita mișcarea, cum ar fi alegerea lui Trump, care nu e de acord cu homosexualitatea, avorturile și alte blestemații sataniste.

De asemenea, în România, #rezist este mișcarea care are ca scop dezbinarea poporului, distrugerea creștinismului, instalarea casei regale pentru a pava drumul anticristului (teme prea grele pentru profani, care necesită studiu mai aprofundat pentru a le înțelege).

Iisus a spus: nu puteți fi și cu mine și cu ei, ori cu mine ori cu ei, dacă sunteți cu mine și cu ei, sunteți cu ei.”

De cine au fost incepute protestele : Theodor Adorno și Walter Benjamin, nu este nimic nou sub soare

Poate cel mai important, chiar dacă cel mai puțin cunoscut succes al Școlii de la Frankfurt, a fost nașterea mediilor electronice de comunicare ale radioului și televiziunii și conversia lor în instrumentele de control social pe care le reprezintă astăzi. Acest proces s-a născut din munca depusă inițial de doi oameni care s-au alăturat Institutului la sfârșitul anilor 20: Theodor Adorno și Walter Benjamin.

După terminarea studiilor la Universitatea din Frankfurt, Walter Benjamin a planificat să emigreze în Palestina în 1924, împreună cu Gershom Scholem (devenit ulterior unul dintre cei mai renumiți filosofi ai Israelului, precum și lider gnostic al iudaismului), dar a fost împiedicat de legătura amoroasă cu Asja Lacis – actriță lituaniancă și agent Comintern. Lacis îl „confiscă” pe Benjamin pe insula italiană Capri, un vechi centru cultic din perioada împăratului Tiberiu, folosit apoi ca bază de antrenament a Cominternului. De aici înainte, apoliticul Benjamin îi va scrie prietenului său Scholem că a găsit „o eliberare existențială și o viziune internă consistentă în actualizarea comunismului radical”. Lacis îl va duce mai târziu pe Benjamin la Moscova pentru continuarea îndoctrinării. Aici acesta îl cunoaște pe Bertholt Brecht, cu care va începe o lungă colaborare; imediat după această întâlnire, în timpul activității dedicate primei traduceri în limbă germană a poetului francez Baudelaire (iubitor al experiențelor psihedelice), Benjamin începe o serioasă serie de experimente cu halucinogene.

În 1927, el se va afla la Berlin, ca parte a unui grup condus de Adorno, ce studia lucrările lui Luckacs; ceilalți membri ai grupului de studiu îi includeau pe Brecht și partenerul sau de compoziție Kurt Weil, Hans Eisler, un alt compozitor, ce avea să devină ulterior compozitor de film la Hollywood și co-autor cu Adorno al cărții „Compozitia pentru film”. De asemenea, fotograful avangardist Imre Moholy-Nagy și conducătorul grupului, Otto Klemperer.

Între 1928 -1932, Adorno și Benjamin au dezvoltat o intensă colaborare, la sfârșitul căreia au început să publice o serie de articole în revista Institutului „Zeitschrift fur Sozialforschung”. Benjamin a fost păstrat în interiorul activităților Institutului, în mare parte grație lui Adorno, care mai târziu avea să-și însușească o mare parte a lucrării acestuia.

După venirea la putere a lui Hitler, staff-ul Institutului s-a răspândit. În timp ce majoritatea celorlalți membri au primit noi însărcinări în SUA și Anglia, Benjamin nu a primit nici o ofertă de lucru, probabil din cauza animozităților cu Adorno. Benjamin pleacă în Franța, iar după invazia germană zboară în Spania. Așteptându-și arestul din partea Gestapoului, este cuprins de disperare și moare de supradoză într-o cameră de hotel.

Munca lui rămâne aproape necunoscută până în 1955, când Sholem și Adorno publică o ediție a lucrărilor sale în Germania. Reînvierea completă are loc în 1968, când Hannah Arendt, fostă amantă a lui Heidegger și colaboratoare a Institutului în America, publică un articol important despre Benjamin în revista New Yorker, urmată, în același an, de prima traducere englezească a operei sale.

Astăzi, fiecare librărie universitară din SUA deține un întreg raft de traduceri și exegeze ale fiecărei părticele din opera lui Benjamin. Adorno a fost mai tânăr decât Benjamin și, în plus, pe cât de pasiv a fost Benjamin, pe atât de agresiv a fost Adorno.

Născut Theodor Wiesengrund-Adorno, într-o familie de corsicani, acesta a primit lecții de pian de la o vârstă fragedă, din partea unui unchi ce trăia cu familia sa și care fusese acompanior de pian pentru celebra artistă de operă Adelina Patti. Se credea că Adorno va deveni un muzician profesionist, studiind în acest sens cu Bernard Sekles, profesorul lui Paul Hindemith. În 1918, încă student la gimnaziu, Adorno îl cunoaște pe Siegfried Kracauer. Membru al salonului kantian-sionist ce se reunea în casa rabinului Nehemiah Nobel din Frankfurt, Kracauer era parte a unui grup din care mai făceau parte: filosoful Martin Buber, scriitorul Franz Rosenzweig, precum și studenții Leo Lowenthal și Eric Fromm. Krakauer, Lowenthal și Fromm aveau să se alăture Institutului 20 de ani mai târziu.

Adorno îl angajează pe Kracauer că profesor în asimilarea filozofiei lui Kant. Kracauer îl introduce, de asemenea, în scrierile lui Luckacs și Walter Bejamin, cel din urmă fiind deja un apropiat al cercului Nobel.

În 1924, Adorno se mută la Viena pentru a studia cu compozitorii atonaliști Alban Berg și Arnold Schonberg și devine familiar cu cercul avangardist și ocult din jurul marxistului Karl Kraus. Aici, nu numai că îl va cunoaște pe colaboratorul său viitor, Hans Eisler, dar va veni în contact și cu teoriile freudianului extremist Otto Gross. O lungă perioadă dependent de cocaină, Gross moare în timpul unei revolte de 1920 din Berlin, în momentul în care se pregătea să ajute revoluția din Budapesta. El dezvoltă teoria că sănătatea mentală poate fi atinsă numai prin reînvierea vechiului cult al Astartei, care distruge monoteismul și „familia burgheză”.

Salvând estetica marxistă

Până în 1928, Adorno și Benjamin aveau să-și satisfacă ambițiile intelectuale, stabilindu-se la Institut, în Germania. Ca subiect ei aleg un aspect al problemei pusă de Luckacs: cum să dea esteticii o solidă bază materialistă? Era o întrebare de o anumită importanță la acea vreme. Dezbaterile oficialităților sovietice asupra artei și culturii, cu extravagantele lor „cotituri” din jurul „realismului socialist”, „proletcultismului” erau considerate idioțenii și nu serveau decât discreditării pretențiilor filozofice ale marxismului în rândul intelectualilor. Înseși scrierile lui Marx pe acest subiect erau, în cel mai bun caz, sumare și banale.

În esență, problema principală a lui Adorno și Benjamin era Gottfried Leibniz. La începutul secolului 19, Leibniz a distrus din nou vechiul gnosticism dualist ce diviza mintea și corpul, demonstrând că materia nu gândește. Un act creativ în artă sau știință poate enunța adevărul privind universul fizic, dar nu este determinat de acest univers. Printr-un efort auto-conștient ce concentrează trecutul în prezent pentru a determina viitorul, actul creativ corect orientat și definit este tot atât de nemuritor precum sufletul care îl imaginează. Acest fapt are implicații decisive pentru marxism, care se bazează în întregime pe ipoteza că activitatea mentală este determinată de relațiile sociale derivate din activitatea omenirii asupra existenței fizice. Marx a eludat problema pusă de Leibniz, așa cum au făcut Adorno și Benjamin, chiar dacă mai târziu au făcut-o cu mai mult elan.

Este greșit, afirmă Benjamin în primele sale articole asupra acestei teme, de a se începe cu rațiunea, afirmând mintea ca bază a dezvoltării civilizației. Această este o moștenire nefericită a lui Socrate. Ca alternative, Benjamin propune un mod aristotelic de interpretarea Genezei:

Să presupunem că Edenul a fost dăruit lui Adam ca univers fizic primordial. Originea științei și filosofiei nu rezidă în investigarea și dominația naturii, ci în numirea obiectelor naturii. În starea primordială, numirea unui lucru însemna să spui totul despre acel lucru. În sprijinul acestei afirmații, Benjamin citează în mod cinic primele paragrafe din Evanghelia după Ioan, evitând cu grijă versiunea mult mai profundă din greaca veche și preferând în schimb Vulgata, astfel încât la paragraful „La început a fost Cuvântul”, conotația originalului grecesc „logos” de Rațiune, Cuvânt, a fost înlocuită cu sensul mult restrictiv dat de cuvântul latin „verbum”. După expulzarea din Eden și porunca lui Dumnezeu ca Adam să-și mănânce pâinea prin sudoarea frunții (metaforă marxista folosită de Benjamin pentru dezvoltarea economiei) și blestemul ulterior al lui Dumnezeu dat Turnului Babel (prin Nimrod) (care a însemnat practic apariția statelor-națiune cu limbi diferite, pe care Benjamin și Marx le-au văzut ca pe un proces negativ, de îndepărtare de „comunismul primitiv” al Edenului), umanitatea a devenit înstrăinată de lumea fizică. De aceea, continuă Benjamin, obiectele încă reflectă o „aură” a formei lor primordiale, dar adevărul este acum fără speranță pierdut, aflat în ceață, neclar.

În fapt, vorbirea, limbajul scris, arta, creativitatea în sine, prin care dominăm universal fizic, contribuie la prelungirea înstrăinării, prin încercarea (în jargon marxist) de a încorpora obiectele naturii în relaţiile sociale determinate de structura de clasă, dominantă la acel moment în istorie. Artistul creativ sau omul de ştiinţă este, de aceea, un vas, precum Ion rapsodul, aşa cum el se descrie pe sine lui Socrate, sau precum un apărător al teoriei moderne a haosului: actul creativ „iese la suprafaţă” din amestecul cultural, precum în magie.

Cu cât burghezul încearcă mai mult să comunice, să transmită intenţia sa cu privire la lucruri, cu atât se depărtează de la adevăr. Aşa cum afirmă un celebru enunţ al lui Benjamin: „Adevărul este moartea intenţiei”.

Acest tip de raţionament permite realizarea unor lucruri distructive: Făcând din creativitate un produs al specificului istoric, o jefuiești atât de perenitate, cât şi de moralitate. Astfel, cineva nu mai poate afirma un adevăr universal sau o lege naturală, deoarece adevărul este complet relativ la dezvoltarea istorică. Discreditând ideea adevărului şi a erorii poţi, de asemenea, să „arunci în aer” conceptele „învechite” de bine şi rău; devii, în cuvintele lui Nietzche, „dincolo de bine şi rău”.

Benjamin este capabil totodată să apere ceea ce el numeşte „satanismul” simboliștilor francezi şi al succesorilor săi „suprarealişti” pentru că în miezul satanismului „cineva poate găsi cultul răului că instrument politic… pentru a dezinfecta şi izola împotriva tuturor diletantismelor moralizatoare ale burghezilor”.

Să condamni satanismul lui Rimbaud ca rău este la fel de incorect ca a aprecia un cvartet al lui Beethoven sau un poem al lui Schiller ca fiind „bune”. Pentru amândouă, judecăţile sunt oarbe la forţele istorice ce lucrează „inconştient” asupra artistului.

De aceea, ni se spune că ultima structură muzicală a lui Beethoven se „chinuia” să devin atonală. Dar el nu a putut să se afirme pe el însuşi în mod conştient din cauza lumii structurate europene definite ca atare de Congresul de la Viena (teza lui Adorno); în mod similar, Schiller chiar a dorit să afirme că creativitatea era eliberarea erosului, dar fiind „un copil adevărat” al iluminismului şi al lui Immanuel Kant, nu a putut să renunţe la raţiune (teza lui Marcuse).

Epistemologia devine astfel o relaţie săracă a opiniei publice, din moment ce artistul nu creează în mod conştient pentru a ridica societatea, ci mai degrabă „inconştient” el transmite presupoziţiile ideologice ale culturii în care a fost născut.

Problema nu mai este reprezentată de adevărul universal, ci ce poate fi plauzibil interpretat de către auto-numiţii „gardieni ai spiritului timpului” – zeitgeist.

„The Bad New Days”

Pentru Şcoala de la Frankfurt, scopul elitei culturale în moderna eră „capitalistă” trebuie să fie dezbrăcarea de credinţa ca arta derivă din emulaţia auto-conştientă provenită de la Dumnezeu ca şi Creator.

„Iluminarea religioasă” – spune Benjamin – trebuie arătată a proveni dintr-o iluminare profană, materialistă, dintr-o inspiraţie antropologică, căreia haşişul, opiumul sau orice altceva îi poate oferi o lecţie introductivă.

Școala de la Frankfurt, noua eră întunecată.

În acelaşi timp, „noi forme culturale trebuie găsite pentru a creşte „alienatia populaţiei”, pentru ca ea să înţeleagă cu adevărat cât de alienată este când trăieşte fără socialism. Să nu se construiască pe vechile zile bune de odinioară, ci pe cele rele şi noi de astăzi”.

Direcţia potrivită în pictură este urmată de ultimele creaţii ale lui Van Gogh, care a început să picteze obiecte în dezintegrare, cu ochiul echivalent al unui fumător de haşiş ce extrage şi introduce lucruri din afara lumii lor fireşti.

În muzică „nu este sugerat că cineva poate compune mai bine astăzi decât Mozart sau Beethoven”, spune Adorno, „dar trebuie să se compună atonal, deoarece atonalismul este bolnav, iar boala, în mod dialectic, este şi leacul”.

Extraordinara reacţie violentă de protest cu care muzica se confruntă în societatea prezentă, pare cu toate acestea să sugereze că funcţia dialectică a acestei muzici poate fi déjà simţită negativ, ca „distrugere”. Scopul artei moderne, literaturii şi muzicii trebuie a fie de a distruge potenţialul înălţător şi deci burghez al artei, literaturii şi muzicii astfel încât „omul să-şi piardă conexiunea cu divinul” şi să-şi vadă ca unică opţiune creativă revolta politică. „Pentru că a organiza pesimismul nu înseamnă altceva decât să alungi metafora morală din politică şi să descoperi în acţiunea politică o sferă rezervată 100% imaginii”.

De aceea, Benjamin colaborează cu Brecht pentru a transpune aceste teorii în practică, iar efortul lor conjugat culminează în „efectul de înstrăinare” – enstrangement, încercarea lui Brecht de a-şi scrie compoziţiile astfel încât auditoriul să părăsească teatrul demoralizat şi furios, aparent fără motiv.

Corectitudinea Politică

Analiza Adorno-Benjamin reprezintă aproape întreaga baza teoretică pentru toate trendurile estetice „politically correct”, ce acum invadează toate universităţile.

Post-structuralismul lui Roland Barthes, Michel Foucault şi Jaques Derida, semiotica lui Umberto Eco, deconstructivismul lui Paul de Man, toate îl citează deschis pe Benjamin că sursă a operei lor. Opera „Numele trandafirului” a lui Eco este aproape un tribut adus lui Benjamin. De Man, fost colaborator nazist în Belgia, care a devenit apoi prestigios profesor la Yale, şi-a început cariera traducându-l pe Benjamin. Celebra afirmaţie din 1968 a lui Barthes „autorul este mort” face referire la enunţul anterior a lui Benjamin „Adevărul este moartea intenţiei”.

Benjamin a fost chiar numit moştenitorul lui Leibnitz şi Wilhelm von Humbold – filologul colaborator a lui Schiller, ale carui reforme educaţionale au contribuit la fantastica dezvoltare a Germaniei din secolul 19.

În 1991, Washington Post îl numeşte pe Benjamin „cel mai fin teoretician literar german al secolului” (mulţi însă ar renunţă însă la termenul „german”).

Cititorii au auzit cu siguranţă povestea terifiantă despre cum un department de studii afro-americane a interzis opera Othello, deoarece este „rasistă” sau cum un profesor feminist radical a predat, în cadrul unei întâlniri a Asociaţiei de Limbi Moderne că „vrăjitoarele sunt adevăratele eroine ale operei Macbeth”.

Aceste atrocităţi apar deoarece „propovăduitorii” pot „plauzibil” demonstra în buna tradiţie a lui Benjamin şi Adorno că conţinutul operei lui Shakespeare este irelevant; ceea ce este important este „subtextul” rasist sau falocentric de care Shakespeare era inconştient atunci când a scris.

Atunci când studiile feministe sau Departamentul de Studii ale Lumii a Treia organiza studenţii pentru a abandona clasicismul în favoarea autorilor moderni, de culoare sau feminişti, motivele oferite erau total cele ale lui Benjamin. Nu faptul că aceşti autori moderni sunt mai buni, ci ei sunt oarecum mai aproape de adevăr, deoarece proza lor reflectă problemele sociale moderne asupra cărora autorii mai vechi sunt ignoranți. Studenţii vor fi învăţaţi că însuşi limbajul este, aşa cum afirmă Benjamin, aproape un conglomerat de nume false aruncate asupra societăţii de către opresori, fiind avertizaţi asupra „logocentrismului” -încrederii prea mari pe care burghezii o acordă cuvintelor.

Dacă aceşti autori antici apăreau „retrograzi” (în cuvintele lui Adorno), această se datora faptului că ei erau proiectaţi a fi aşa. Cea mai importantă realizare a Şcolii consistă în conştientizarea faptului că monstruoasele lor teorii pot deveni dominante în cultură, că rezultat al schimbărilor din societate, aduse de, ceea ce Benjamin a numit „era reproducerii mecanice a artei”.

Surse: Flux24, gheorghe.piperea, dzr.org.ro, culturavietii.ro, Evenimentul zilei, Adevărul, Știri Extreme