Oamenii de bună voie își abandonează drepturile

Incorect Politic
Aprilie 12, 2020

Via ActiveNews:

Unde au dispărut dezbaterea publică despre justețea măsurilor adoptate și proporționalitatea lor față de agresivitatea inamicului, dar și libertatea de gândire și exprimare, prea ușor înfierate de indefinibila etichetă culpabilizatoare „fake news”? De ce nu se (mai) pronunță veșnicii apologeți ai libertății, valorilor și statului de Drept? De unde frica asta inhibantă până la autocenzură? Mai avem dreptul să contestăm urgența stării de urgență ori severitatea exagerată a restrictiilor impuse, atenți la raporturile de cauzalitate, fără a fi puși la zid ca dușmani ai poporului și ai Adevărului? Sunt câteva întrebări legitime pe care și le pune avocatul Florentin Țuca, într-un articol publicat miercuri, 8 aprilie, pe portalul Lumea Justiției.

„Starea de urgenta pe care o traiesc mi-a dat sa traiesc foarte multe stari. Una dintre ele este nedumerirea in fata modului in care oamenii consimt, de buna voie si de spaima, sa-si abandoneze drepturile.

Statistici recente confirma, de exemplu, ca peste 85% din populatia Spaniei, Frantei si Italiei aproba restrictiile asociate starii de urgenta sau de necesitate. Sunt cam surprins de asemenea covarsitoare majoritate a acelora care se cer inchisi in casa si uita de maretele vocatii ale libertatii si sacralitatii drepturilor fundamentale, mai ales in jurisdictii servite drept modele democratice atata vreme. La limita limitelor, as putea pricepe ca oamenii (de la noi sau din alte locuri) accepta sa renunte la libertatea de miscare si de intrunire, la siguranta proprietatii sau la beneficiul scolii cata vreme ni se zice ca suntem in plin razboi cu un inamic extrem de pervers si, pe baza de decret, suntem internati la hibernare. Ce nu pricep insa sunt, printre multe altele, capitularea pe doua fronturi vitale pentru orice regim care, in ciuda starii de criza, continua sa se auto-defineasca drept „democratic”: lipsa unor autentice dezbateri, serioase si publice, mai ales la nivel academic si guvernamental, despre justetea masurilor adoptate si proportionalitatea lor fata de agresivitatea inamicului si, pe de alta parte, felul in care-i trimis (ori se auto-exileaza) in carantina dreptul la libera gandire si la libera expresie, cel mai adesea sub pretextul ca trebuie aparat de covidul „fake news”.

1. Va amintiti, desigur, de celebre sloganuri ale Pietei Golanilor din ’90, „Libertate te iubim / Ori invingem, ori murim” sau, si mai dramatic, „Vom muri si vom fi liberi”. Ce vremuri, cate sperante, cata candoare… Erau timpurile in care si moartea, si libertatea erau inca abstractiuni si, ca idei, se jucau in lozinci de rime imperecheate sau sentinte mandre de paradoxul lor vivace, figuri literare ludice care voiau sa zica, de fapt, ca libertatea e absoluta, iar moartea nu exista. Piata Golanilor e astazi pustie, iar golanii au ajuns oameni seriosi, la si, mai ales, in casele lor. Azi le e frica de moarte sau, mai rau, le e frica de aceia care pretind ca-i apara de moarte ori, si mai grav, le e frica sa-si omoare confortul de moment, prejudecatile si conformismele. Nu indemn la razmerita, dar ma intreb cum de oare noi, golanii, nu ne mai facem astazi auziti (macar la telefon sau in balcon) in rime similare: mai bine haimana decat distantat, mai bine mort decat izolat? Unde e dezbaterea, unde-s argumentele si contra-argumentele despre Minciuna ori Adevarul care ne-au blocat in casa? De ce atat de putine voci care se intreaba despre logica intregii operatiuni de camuflaj? Unde-s discutiile profunde si serioase din centrul cetatii ori macar din mass-media „oficiala” despre plusurile si minusurile acestei strategii de otravire a fantanilor si pustiire a holdelor de grane? In conditiile unei tot mai vizibile devalorizari culturale a dezbaterii si judecatii, unde-s acei multi carturari si eseisti care adnotau atunci acele sloganuri cu entuziasm hermeneutic si adictie de libertate si scriau ulterior texte dupa texte, toate musai filosofice, despre maretia libertatii, miza curajului si nobletea dizidentei, care infierau totalitarismul si „ciuma rosie” si care tineau prelegeri si seminarii despre „valorile” „statului de drept”? De ce nu ies ei azi in agora – fie ea virtuala – sa provoace dezbateri despre cat de periculos e dusmanul si cat de grava este pierderea de libertate? Sa fie tacerea asta, aproape generalizata, expresia fricii de libertatea de expresie, expresia autocenzurii?

2. De unde frica asta? Probabil din experientele premergatoare coronei (before corona-BC, expresia lui Brendan O’Neill) cand, inainte de-a fi transferati la urgenta, am fost internati la sectiile de „globalism”, „exceptionalism”, „environmentalism” sau „fraternitate si unitate europeana”?… Sau cand, diagnosticati ca „vulnerabili”, am trecut prin saloanele de „corectitudine politica”, de „spatii sigure”, de „diversitate”, de „incluziune” si de mandre parade?… Ori cumva cand, la boli interne, am zacut si am fost tratati la „anticoruptie”? Erau, nu-i asa?, sectiile, saloanele si aripile pavilionului in care totul se prezenta foarte curat si septic, democratia-„democratie”, libertatile-„libertati”, sensibilitatile-ocrotite, diferentele-cauterizate, genurile-unul si (acelasi) unul, sexualitatea-sterilizata, patriotismul-anesteziat, prezumtia de nevinovatie-castrata. Adica sectiile, saloanele si aripile in care limbajul si libertatea de-a vorbi ce gandesti au fost, si ele, siliconate si supuse unei intensive terapii de acomodare cat mai corecta la religia post-post-modernismului: ssst-weapons of mass destruction-WMD!, ssst-war on terror!, ssst-toleranta!, ssst-multiculturalism!, ssst-anti-fobie!, ssst-anti-nationalism!, ssst-anticoruptie! Sssssssst!

Odata adusi la urgenta insa, ma asteptam ca, drept compensatie pentru paralizia de ambe drepturi si ambe libertati, macar dezlegare la limba sa ni se acorde”, scrie avocatul Florentin Țuca.

„Cât despre dreptul de a contesta urgenta starii de urgenta ori severitatea exagerata a restrictiilor impuse, el ar putea fi -fara temei, evident- asociat riscului stigmei purtatoare de virus, virusul stirii false, „fake news”.

3. Cam asa ne explica si decretele generatoare ale urgentei si cazuistica ulterioara, de la noi si de-aiurea.

Intai, decretul „nostru”. Conform articolului 54 din anexa sa, in scopul informarii „in mod corect si obiectiv” a populatiei, Ministerul National al Adevarului, organizat sub forma de acronim, poate, prin „decizie motivata”, sa „intrerupa imediat”, prin „eliminarea la sursa” a unui „continut” care „promoveaza stiri false” „cu privire la evolutia COVID-19 si la masurile de protectie si prevenire”. Iar, conform art. 54, „in situatia in care eliminarea la sursa a continutului (…) nu este fezabila, furnizorii de retele de comunicatii electronice destinate publicului sunt obligati ca, la decizia motivata a Autoritatii Nationale pentru Administrare si Reglementare in Comunicatii (ANARC), sa blocheze imediat accesul la respectivul continut si sa informeze utilizatorii”. Textul nu ne ofera nici definitia „stirilor false”, nici criteriile care merita evaluate in calificarea lor, nici indicii despre autoritatea competenta sa radiografieze informatia, nici ratiunea sanctiunii. In ciuda acestor neclaritati, conform unor stiri aparute in media, textele mentionate au fost puse in aplicare si, ca rezultat, ANARC a decis eliminarea unor informatii din spatiul virtual.

In mod similar stau lucrurile si in alte jurisdictii. Daca e sa dam crezare unor informatii aparute in presa pretins „serioasa”, reglementari restrictive asemanatoare au fost adoptate si de vecinii nostri. In Ungaria si Bulgaria, de exemplu, raspandirea de “fake news” in legatura cu „pandemia” poate fi sanctionata cu inchisoare pana la cinci ani.

De altfel, inca din 2019 am fost avertizati ca, in momentul aparitiei viitoarei pandemii (covidul de azi, de exemplu), omenirea va avea de luptat pe doua fronturi: primul este boala insasi, iar al doilea sunt „stirile false” despre evolutia ei si potentialele remedii, asa numita „infodemie”. De unde si rapida aliniere a legislatiilor planetei, din Italia si Anglia pana in Singapore, Thailanda, Nigeria, precum si Vietnam sau Africa de Sud.

Nu cred ca-i cazul sa intru in detalii de drept comparat, dar temerea mea este ca infodemia de care vorbea in februarie inaltul oficial al Organizatiei Mondiale a Sanatatii va fi viitorul pretext pentru botnita aplicata liberei expresii: din cauza de “fake news”, NO news! Sau, mai degraba, only OUR news!

Temerea asta este asociata unui disconfort real la auzul acestei sintagme, fake news”, explică avocatul Florentin Țuca, bazându-se pe 6 argumente.

Pledoaria acestuia poate fi lecturată integral pe portalul Lumea Justiției. .