Dan Cristian Ionescu
Incorect Politic
Octombrie 7, 2020

 

“NIȘTE NEBUNI” (IV)

Am ajuns și la partea cea mai complexă a materialului.

Voi posta înainte de toate scrisoarea deschisă pe care am adresat-o proaspătului președinte Iohannis la data de 29 aug. 2015, după ce promulgase legea nr. 217/2015 (scrisoarea a  apărut inițial în Napocanews, dar nu mai poate fi accesată; acum 5 ani era plin internetul de ea, acum trebuie să știi cum să o cauți ca să o găsești).

https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/08/30/scrisoare-deschisa-presedintelui-klaus-werner-iohannis-un-roman-ii-cere-sa-fie-arestat-pe-baza-legii-wiesel-nr-217-din-2015/

Prin această scrisoare deschisă:

1. Am criticat anularea unei libertăți fundamentale a omului – libertatea de exprimare. Legea încălca Declarația Universală a Drepturilor Omului – articolul 19, Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (adoptată de UE) – art. 10 și Constituția României – art. 20, 30 și 31. Dar asta nu se întîmplă numai în România, ci în toate țările UE care au ajuns să își nege propria Convenție și să întoarcă Europa la vremurile negre ale inchiziției, fascismului sau bolșevismului..
2. Am prezentat deficiențele legii, imprecizia, interpretabilitatea, folosirea greșită a termenului de holocaust și lipsa de consistență, de dovezi asupra amplorii prezentate de sioniști prin agenții mincinoși scoși la înaintare. În ultimul episod mă voi referi și la Simon Wiesenthal, Elie Wiesel, Matatias Carp, Hannah Arendt, dar și la mult mai tinerii mincinoși de azi, evrei români, dar dușmani ai României..

Cum poți trimite la închisoare oameni care refuză să creadă cea mai mare minciună a secolului trecut?  “Pe placa comemorativă aflată la Auschwitz între 1948 și 1989, era menționat un număr de 4 milioane de victime. Astăzi, pe noua placă, se menționează 1,5 milioane de victime, majoritatea evrei.” – așa scriam în urmă cu peste 5 ani, iar cifra se tot diminuează (ultima cifră este de 1,1 mil.). Dar sioniștii țin cu dinții în continuare de cei 6 milioane de evrei uciși în lagărele naziste. Oare polonezii au diminuat efectele holocaustului sau au spus adevatul? Constat că nimeni nu a contestat noile cifre.

Indiscutabil, evreii au avut mult de suferit, fiind nevinovați, în timpul războiului, dar să minți pentru a te imbogăți nemeritat pe seama acestor victime, pe care le amplifici în fals, este odios. Sînt critici pe care le-au adus sute de scriitori creștini, dintre care zeci au ajuns în temnițe (în închisoare ar trebui să fie judecătorii care i-au condamnat și care au nesocotit că legile interne trebuie să respecte tratatele și actele internaționale pe care statele lor și le-au asumat), dar le-au adus și scriitori evrei de bună credință dintre care îi amintesc acum doar pe Norman Gary Finkelstein cu “Industria Holocaustului” (este fiul unor foști deținuți în lagărele naziste) și Gerhard Menuhin cu ”Spuneți adevărul și rușinați-l pe diavol” (este fiul marelui violonist Yehudi Menuhin).

https://rense.com/general69/dim.htm

3. M-am referit la Mareșalul Ion Antonescu, această figură tristă a istoriei noastre, un mare patriot, un bun creștin, un om de onoare, un dușman al corupției. Dar despre Mareșal am de gînd să mă refer mult mai pe larg, într-un alt capitol.
4. Și, în sfîrșit, m-am referit la legionari.

X

 

A venit timpul să expun crimele și atentatele eșuate ale legionarilor.

Acestea au început chiar dinainte de înființarea Mișcării Legionare, după înființarea la data de 8 nov. 1923 în închisoarea Văcărești a Frățiilor de Cruce.

La data de 28 martie 1924, în închisoare, Ion Moța îl împușcă pe Aurel Vernichescu, fondator al Frățiilor de Cruce, care îi trădase. Vernichescu (prima uscătură) scapă cu viață, se reabilitează și își sfîrșește viața eroic – în 1947, împreună cu col. Ion Uță, se refugiază în munții Banatului și înființează mișcarea de rezistență din zonă; a fost prins și ucis de securitate. La 26 sept. 1924, Ion Moța este achitat.

La data de 25 oct. 1924 Corneliu Zelea Codreanu îl împușcă mortal pe prefectul de poliție din Iași, Constantin Manciu, prigonitorul și schingiuitorul tinerilor patrioți români. La data de 26 mai 1925 Codreanu este achitat de instanță, constatîndu-se că a acționat în legitimă apărare. Desigur, mulți și-ar fi dorit ca acesta să se lase ucis de oamenii lui Manciu.

La data de 21 iulie 1930 se mai petrece un eveniment, aruncat în spatele legionarilor, pe care totusi îl menționez. George Beza pătrunde în ministerul de interne și trage cu gloanțe oarbe asupra secretarului de stat Constantin Angelescu (de fapt Anghelov, bulgar, deputat PNȚ) care inițiase legea Dobrogei Noi, prin care drepturile aromânilor din Cadrilater erau ciuntite. Întrucît Beza era aromân iar printre apărătorii lui s–a aflat și C. Z. Codreanu, a fost considerat legionar. Dar nu a fost legionar ci, dimpotrivă, a devenit un adversar al lor. Aceasta însă nu l-a împiedicat ca în anul 1951 să fie arestat și să petreacă 5 ani alături de aromânii legionari.

La data de 29 dec. 1933 în gara Sinaia primul ministru I. G. Duca este împușcat de trei legionari intrați în istorie sub numele de „Nicadorii”: Nicolae Constantinescu, Ion zis și Iancu Caranica – născut în Veria și Doru Belimace – născut în Moloviște.

Acțiunea lor a fost determinată de trei motive:

1) prigoana pe care o dezlănțuise împotriva legionarilor, ordonînd în primul rînd jandarmilor uciderea celor care lipeau afișe electorale (23 nov. 1933 – Virgil Teodorescu, 28 nov. – Niță Constantin, 9 dec. – Nicolae Bălănoiu),

2) nepăsarea față de soarta aromânilor din Grecia, uciși și jefuiți de greci, care dormeau cu săptămînile pe cheiul porturilor așteptînd să fie aduși în țară (iată de ce doi dintre cei trei erau aromâni)

și 3) aprobarea primirii și încetățenirii a cîtorva sute de mii de evrei (aici, datele sunt contradictorii, unii susțin că din Germania, alții că din sudul Poloniei, unii vorbesc de 500.000, alții de 300.000). I. G. Duca – un criminal cu sînge rece, unul dintre mulții criminali apărați de justiția carlistă.

Încep 7 ani foarte grei pentru Mișcare, legionarii încep să fie arestați pe capete, în cele mai multe cazuri fără nici un motiv, se continuă crimele împotriva lor. Crime oribile, despre care însă nu se vorbește. Sterie Ciumetti, ucis în bătaie de poliție și aruncat pe gheața unui lac de lîngă București, Nicoleta Nicolescu (șefa cetățuilor de fete) și comandantul legionar Victor Dragomirescu, bătuți crunt de poliție, sunt aruncați încă vii în focul crematoriului, Lucia Grecu a fost torturată pînă a murit, după care trupul i-a fost aruncat pe geam de la etaj din poliția capitalei pe caldarîmul din curte, pretinzîndu-se ca s-a sinucis, etc.

La data de 16 iulie 1937 un grup de 10 legionari, care au fost ulterior numiți „Decemvirii” îl împușcă pe Mihai Stelescu.

Legionar de frunte, apropiat de Codreanu, intrat în parlament din partea Mișcării ( la 25 de ani, era cel mai tînăr deputat legionar). În anul 1934, pe de-o parte ros de ambiția de a conduce Mișcarea iar pe de altă parte într-un context care mie cel puțin nu îmi este suficient de clar (contactat fie de camarila regală, fie de cei de la siguranță, fie de ambele), se hotărăște să pună la cale uciderea Căpitanului. Împreună cu o rudă prin alianță, legionarul Luca Gheorghiade (unchiul sau fratele soției sale, alt aspect neclarificat), un om bogat și cu funcții importante în aparatul de stat, îl conving (printr-o țesătură de calomnii) pe tînărul legionar Vasile Cotea să devină instrumentul lor.

Inițial, Cotea trebuia sa îl împuște pe Căpitan cu un pistol pe care îl primise de la Gheorghiade, însă în ziua hotărîtă i se face frică să folosească arma. Se încearcă altă cale, și anume otrăvirea. Dar schimbarea radicală a lui Stelescu în ultimele luni atrăsese atenția multor legionari, se strîng informații iar Cotea recunoaște și dezvăluie întregul plan. Căpitanul îl exclude din Mișcare pe Stelescu iar acesta, împreună cu oamenii care îi erau fideli, încep să îl atace necontenit și pe față. Stelescu devenise cel mai mare dușman al Căpitanului. În acest context, Decemvirii hotărăsc eliminarea lui fizică. Stelescu, Gheorghiade, Cotea, alte uscături din Mișcare.

https://fgmanu.ro/2020/07/21/decemvirii-3/

La data de 28 (sau 29) nov. 1938, Florian Ștefănescu-Goangă (rectorul Universității din Cluj) este împușcat de trei studenți legionari. El este doar rănit, dar polițistul care îi asigura protecția este ucis. O inițiativă absurdă, stupidă, inutilă, aparținînd unor tineri studenți imaturi și înfierbîntați.  De ce a avut loc acest atentat? Nu știu, nu cred că pentru faptul că în urma cererii lui și a lui Gabriel Marinescu, la data de 26 feb. 1937 guvernul a închis cantinele studențești. Începe o nouă prigoană, arestări de legionari în toată țara, șeful jandarmeriei (gen. Ion Bengliu) ordonă împușcarea legionarilor fără somație (la 8 dec. sînt uciși trei tineri legionari). Pentru acest atentat sunt trimiși în judecată mulți legionari – conform wikipedia un număr de nouă persoane, conform Cronologiei privind Istoria Mișcării Legionare un număr de 72 de persoane – doi dintre ei sunt condamnați la moarte și executați la Jilava, la mormîntul Căpitanului și al celorlalți 13 martiri, uciși între timp.

În noaptea de 29/39 dec. 1938, la cererea regelui Carol al II-lea, și la ordinul prim-minstrului Armand Călinescu, Căpitanul, Nicadorii și Decemvirii (aflați în stare de arest) sînt strangulați de jandarmi în pădurea de la Tîncăbești – apoi le sunt trase în spate cîte două gloanțe ca să se poată motiva că au încercat să fugă de sub escortă, duși la închisoarea Jilava unde groapa era deja săpată, aruncați înăuntru, s-a turnat peste ei acid sulfuric iar în final groapa a fost pecetluită cu o placă enotmă din beton.

La data de 8 febr. 1939, cei 7 legionari din grupul Nadoleanu, care pregăteau un atentat împotriva lui Armand Călinescu, sunt uciși de poliție și arși la crematoriu.

La data de 21 sept. 1939, un grup de 9 legionari prahoveni îi dau pedeapsa cuvenită criminalului Armand Călinescu, de care justiția nu se atingea – i-au dat gloanțele pe care le merită trădătorii și criminalii. Apoi s-au dus la sediul societății de radiodifuziune, au anunțat țara că au făcut dreptate, s-au predat poliției. Au fost batuți, duși la locul atentatului și împușcați, arși la crematoriu.

Turbat de furie că și-a pierdut criminalul de serviciu, regele Carol al II-lea ordonă uciderea în piața publică in fiecare reședință de județ (pe atunci, România Mare avea 71 de județe) a cîte trei legionari aleși la întîmplare. Cadavrele au fost lăsate să zacă unde au fost uciși timp de trei zile, iar școlile au fost obligate să își ducă elevii să le vadă.

În acel moment, majoritatea căpeteniilor legionare erau arestați, aflîndu-se în lagăre sau, cei bătuți foarte crunt, în spital. Este greu de știut exact cîți legionari au fost uciși în acele două zile (22-23 sept.). Sunt două materiale care trec în revistă victimele masacrului, cu mici diferențe:

http://www.miscarea.net/cuvantul41.html

și

http://www.miscarea.net/libertatea-raspantie-destin.htm

Primul a fost tipărit la sfîrșitul anului 1940, în Almanahul Cuvîntul pentru anul următor. Cel de al doilea, tipărit la New York în 1987, dă și numele martirilor.

Conform primului material, au fost uciși 44 de legionari în lagărul de la Miercurea Ciuc,  31 în lagărul de la Vaslui, 7 la spitalul militar Brașov, 13 la penitenciarul Rîmnicul Sărat, 10 la București. Se susține că în total, au fost uciși 252 de legionari al căror nume este cunoscut, la numărul celor de mai sus adăugîndu-se 147 executați în județe. Eu totuși cred că au fost uciși în țară mai mulți de 147 de legionari. Singurul județ din cele 71 în care autoritățile au refuzat să execute ordinul criminal a fost județul Baia și, s-ar putea (dar nu este sigur) să fi refuzat și județul Sibiu. În aceste condiții, mai ales că unii prefecți mai zeloși au ucis nu trei ci patru legionari (Brașov, Constanța, Severin), numărul ar trebui să îl depășească pe cel menționat. Am prezentat această argumentație într-un articol:

https://www.justitiarul.ro/soarta-trista-a-fratilor-aromani-ii/

Au fost uciși mulți dintre comandanții legionari, au fost uciși tineri de perspectivă, de valoare, de mare viitor, adevărații patrioți.

În perioada 1933-1940 au fost uciși mulți legionari, alte nume de legionari cu data cînd au fost uciși și cu torturile suferite le găsiți în cele două documente menționate mai sus.

În seara de 3 sept. 1940 izbucnește revoluția legionară. Au loc lupte între autorități și legionari, cad morți de ambele părți. Români neafiliați Mișcării ies în ștradă și cer abdicarea regelui. Dîndu-și seama că puterea lui s-a sfîrșit, Carol abdică la data de 6 sept. și îi predă puterea generalului Ion Antonescu. La 14 sept. este numit guvernul legionar, condus de Ion Antonescu.

Din păcate însă, mari valori, mari capacități din cadrul Mișcării Legionare fuseseră uciși – cei mai buni, cei mai capabili, cei mai pregătiți dintre ei.

Și tot din păcate, așa cum se întîmplă cînd un partid ajunge la putere, din lipsa unei politici de cadre corespunzătoare mulți aventurieri, oportuniști, sau agenți infiltrați s-au cuibărit printre legionari (așa numiții „septembriști”).

Acestea sînt datele pe care le-am cules pînă în momentul ajungerii legionarilor la putere.

Las pentru episodul următor alte trei situații în care legionarii au fost acuzați de crime (noaptea de 26/27 nov. 1940 la închisoarea Jilava, rebeliunea legionară și pogromul de la Iași).

Dan Cristian IONESCU