Nevertebratul Ioan Aurel Pop: “Episodul legionar din istoria noastră nu este de cinste”

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
August 15, 2021

Iată răspunsul academicianului Ioan Aurel Pop la scrisoarea deschisă adresată lui din partea tânărului naționalist de 17 ani, Cătălin Mladin:

via IonCoja:

Stimate Domnule Mladin,

Mă surprinde faptul că la 17 ani dați cu atâta dezinvoltură lecții Academiei Române și chiar mie, care nu sunt nici incult și nici analfabet funcțional. Dar, conform obiceiului meu, vă răspund:

1. Iubirea de țară nu are nimic de-a face cu ura de rasă și cu ura etnică, nici cu xenofobia.

Noi nu avem nevoie să urâm alte neamuri ca să ne putem afirma în lume. Episodul legionar din istoria noastră nu este de cinste, iar dacă dascălii dumneavoastră v-au învățat altceva, răi dascăli ați avut sau aveți …

2. Academia Română nu are nicio dovadă că savantul Nicolae Paulescu a descoperit insulina. Nu există, după știința mea, niciun savant care să poată dovedi acest fapt. Nicolae Paulescu a fost pe calea descoperirii acesteia epocale, dar nu a ajuns până la capăt. În știință, descoperirile și invențiile nu au naționalitate. Adesea, s-a întâmplat în istorie să fie controverse legate de multe descoperiri și invenții (inventarea telefonului, a becului electric, descoperirea Polului Sud etc.). Uneori, adevărul este greu de stabilit, iar adevărul absolut îl deține doar Dumnezeu. Așa că nu mai spuneți cu atâta enfază că știți sigur cine a descoperit insulina… Comunitatea internațională dă prioritate laureaților Premiului Nobel.

3. Degeaba îmi scrieți mie, pentru că eu nu am voie să iau decizii singur. Academia Română este o comunitate savantă în care deciziile se iau colegial, de comun acord. Așa că eu nu am anulat nimic.

Cu viziunea pe care văd că o aveți, cu citate despre „jidani” și cu orgolii nemăsurate, nu vom câștiga nimic în lume, nu vom obține niciun succes în privința priorităților românești. Repet: poporul nostru nu are nevoie să înjure, să jignească sau să înjosească alte popoare ca să trăiască, ca să fie cunoscut și apreciat.

Ascultați-mă un pic și veți judeca mai târziu dacă am dreptate: nu dați sfaturi celor mai mari ca vârstă și, cu atât mai puțin, Academiei Române. Deocamdată ascultați, învățați, aplicați cumpătarea și buna cuviință …

Cu urări numai de bine,
Ioan-Aurel Pop

*

Nota redacției IonCoja– Nu putem fi de acord cu domnul președinte Ioan-Aurel Pop în legătură cu „episodul legionar”! Personal am prezentat cititorilor mei motivele pentru care „episodul legionar” poate fi considerat un capitol glorios din istoria Neamului românesc! Aștept ziua în care Academia Română va organiza o dezbatere liberă pe acest subiect! Deocamdată am înregistrat cu satisfacție faptul că la ultima sesiune de comemorare a morții lui Nicolae Iorga nici unul dintre vorbitori academici nu a reluat acuzația adusă legionarilor ca autori ai asasinatului din noiembrie 1940. Este începutul, sper, al reabilitării adevărului despre legionari.

*

Iată replica tânărului naționalist:

Stimate domnule președinte,

 

V-am adresat scrisoarea precedentă, la fel ca și pe aceasta, cu mult respect și apreciere. A fost o părere personală despre modul în care era necesar să acționeze Academia Română, dar nu doresc să dau lecții nimănui.  Mai jos, voi face trimitere la declarațiile unor colegi de-ai dumneavoastră.

 

În 1921, Nicolae Paulescu a reușit să obțină un extract apos de pancreas, hormon denumit de el „pancreină”, cu câteva luni înainte de descoperirea, de către Frederick G. Banting Și Charles .H. Best, a insulinei, pentru care cei doi cercetători canadieni au primit, în 1923, Premiul Nobel. A inventat și primul procedeu de obținere a hormonului antidiabetic din pancreas (1922). Rezultatele cercetărilor sale le-a publicat în Archives Internationales de Physiologie (Recherches sur le role du pancreas dans l’assimilation nutritive, 1921), precum și într-o serie de lucrări, între care: Divers procedes pour introduire l’extrait pancreatique dans l’organisme d’un animal diabetique (1923); Traitement du diabete (1924). Invenția sa a fost înregistrată, la 10 aprilie 1922, la Oficiul Român de Brevete, sub titlul „ Pancreina și procedeul fabricației ei” (brevetul nr. 8322).  Aceste publicații au precedat cu 8-10 luni anunțarea de către Frederick Banting și Charles Herbert Best din Canada a descoperirii insulinei. În cartea „The Priority of N.C. Paulescu in the Discovery of Insulin”, publicată în 1976 profesorul Ioan Pavel a prezentat documente incontestabile care atestă meritele lui Nicolae Paulescu.

 

Regretatul academician Nicolae Cajal, fost vicepreședinte al Academiei Române și fost președinte al Federației Comunităților Evreiești din România, alături de academicianul Eugen Simion, fostul președinte al Academiei Române, în timpul cărora Nicolae Paulescu a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române, au declarat contrariul la spusele dumneavoastră. Domnul Eugen Simion declara următoarele:

„Dl. Radu Ioanid nu uita să-mi reproșeze cu această ocazie și faptul că în 2009 am acordat premiul de eseistică lui Sorin Lavric pentru volumul „Noica și Mișcarea legionara” apărut la Editura Humanitas. Țin să-i precizez că premiul a fost acordat prin vot secret de secția de Filologie și Literatură a Academiei Române și, contrar opiniilor sale, în carte nu-i vorba de o tendință de reabilitare a Gărzii de Fier, ci de o încercare de a analiza complexitatea și contradicțiile unui intelectual din generația „criterioniștilor”. Ca dovadă, iată ce scrie, de pildă, dl. Vladimir Tismăneanu despre aceasta carte: „este o explorare lucidă, onestă și dezinhibată a logodnei dintre un aristocrat al spiritului, îndrăgostit de tradiția umanismului clasic, și o mișcare revoluționară de dreapta, care a cultivat naționalismul mistic și a celebrat cu morbida patimă funcțiile pretins purificatoare ale violenței. Excelent scrisă, este o carte care îți dă sentimentul că stai de vorbă cu autorul, dar și cu subiectul ei (…) Cu fina sensibilitate psihologică, Lavric detectează originea automutilării intelectuale a lui Noica în îmbrățișarea dogmei legionare (…) Ceea ce vrei cu disperare este să înțelegi mecanismul logic prin care un om de o indubitabilă ținută morală și de o ireproșabilă curățenie sufletească – era cazul lui Noica – ajunge să capete figura unui demon măcinat pe dinlăuntru de o încrâncenare neistovită (…)”.

Acad. EUGEN SIMION

Așadar, domnule academician, se pare că nu am avut profesori „răi” , ci chiar din contră, mi-au spus adevărul despre evenimentele petrecute. Termenul „jidani” a fost folosit de mine într-un citat al strălucitului Mihai Eminescu: ,,Noi nu îi apărăm pe jidani, ci adevărul!” O țară își duce istoria mai departe prin cinstirea strămoșilor și mai ales, prin a spune adevărul, indiferent dacă e bun sau rău.

Scrisoarea aceasta nu necesită un răspuns al dumneavoastră. Eu îmi iubesc țara, nu urăsc niciun popor, însă străinii sunt stăpâni pe pământurile câștigate de eroi. Cum ați dori să reacționez într-o astfel de situație, știind că urmașii mei vor plăti cu îndesat împrumuturile făcute de guvernanți?

P.S: Aceste două scrisori le-am redactat din pasiune și apreciere pentru savantul român Nicolae Paulescu, nefolosind niciun termen care să incite la ură de rasă sau de etnie. Am folosit termeni istorici, nume de personalități, cuvinte obișnuite și un citat. Concluzia o puteți deduce singur din declarațiile colegului dumneavoastră, academicianul Eugen Simion și din lucrările în limba franceză ale profesorului Nicolae Paulescu.

Vă mulțumesc!

Cu respect și apreciere,

Cătălin Mladin

Concluzie Sterie Ciumetti:

Ioan Aurel Pop a folosit aceleași etichete și răspunsuri șablon pe care le-ar folosi un neomarxist. Vorbind despre ură, xenofobie și apoi condamnând “episodul legionar“, acesta și-a dat arama pe față și mă văd nevoit să fac mea culpa. La început am sperat că Ioan Aurel Pop ar putea reprezenta cu cinste cauza națională și l-am susținut în articole, chiar dacă unii comentatori mi-au atras atenția că ar fi mason sau securist, am acordat sprijin până la o greșeală capitală…care a venit în aceste zile. După enormitățile pe care Ioan Aurel Pop le-a debitat în scrisorile cu Cătălin Mladin mi s-a făcut scârbă. Concluzia dezamăgitoare este că loazele jidovite ocupă funcțiile cele mai înalte din Academia Română, care ar trebui să aibă alt rol decât învinuirea Românilor, rol deja îndeplinit de organizațiile antiromânești și institutul Elie Wiesel, la presiunile cărora Pop a cedat, întinând memoria celor mai bravi Români din secolul trecut. Fie-i soarta după cum și-a ales.

Acei ce vor cădea dintre voi vor avea nume şi morminte de eroi, iar cei ce ne vor ucide vor purta nume de trădători şi vor fi blestemaţi din neam în neam. – Corneliu Zelea Codreanu