NEO-COMUNISM! Gabriela Firea Atacă Dreptul la Proprietate în București

Incorect Politic
December 21, 2019

La 30 de ani de la revoluție publicăm următoarea știre:

Preluat de pe RăzboiulInformațional:

Curat murdar, Coană Primar! – Primăria Capitalei vs Dreptul la Proprietate

 Hotărârea PMB privind suspendarea dreptului de proprietate al maşinilor bucureştenilor este un ABUZ fundamentat pe o panoplie de minciuni şi contradicţii. Dacă această hotărâre luată de Primăria Capitalei nu va fi abrogata, dreptul de proprietate dispare. Vorbim de un bun cumpărat de un cumpărător de bună credinţă, omologat şi înmatriculat de instituţii ale statului căruia i se interzice folosinţă. Iar dacă dreptul de proprietate dispare, ne întoarcem practic în 1945.

Codul civil art.555 alineatul 1:

Toate Partidele …

 Hotărârea a fost votată pe 24.10.2019 de majoritatea consilierilor indiferent de apartenenţa lor politică şi a fost supusă la vot împreună cu o notă de fundamentare de către doamna Primăriţa General Gabriela Firea. Din totalul de 51 consilieri prezenţi, 31 au votat pentru, 13 s-au abţinut şi doar 7 au votat împotrivă. Avem şi în acest caz, că în multe altele, o situaţie în care majoritatea “aleasă” votează împotriva românilor. De data aceasta este vorba doar de românii din Bucureşti, dar oare lucrurile se vor opri aici?

 Să le luăm aşadar în ordine. Hotărârea are următorul titlu: Nr. 539/24.10.2019 privind măsuri concrete de ÎMBUNĂTĂŢIRE A CALITĂŢII AERULUI în Bucureşti. MINCIUNĂ !!!. Aceasta este prima dintre ele. Este o minciună deoarece o recentă declaraţie a doamnei Primăriţa General suna aşa:

Televiziunea Antena 3 citire:

 Aşadar nici măcar doamna Primăriţa General nu ştia ce anume a propus consilierilor. A propus dumneaei o măsură de “îmbunătăţire” a calităţii aerului ori una de reducere a traficului? Mister.

 Să presupunem totuşi că în ciuda fundamentării şi însuşi numelui atribuit acestei hotărâri dar şi a declaraţiilor dumneaei anterioare, doamna Primăriţa General, a OMIS să ne spună că ţinteşte doi iepuri deodată.

 Aşadar, presupunem că există două scopuri deja declarate urmărite. Nu ştim care dintre ele este cel principal, care secundar. Nu ştim nici în ce măsură dacă acestea două sunt concurente sau compatibile. Mister. În momentul ăsta îmi vine deja greu să mă hotărăsc pe care dintre ele să-l cred, la care dintre ele să mă opresc. Am să mă opresc mai întâi la cel declarat ulterior – traficul.

TRAFICUL IN BUCUREȘTI

 Pentru bucureştenii mai noi, cei adoptaţi începând cu anii 2000, dar nu numai pentru ei trebuiesc făcute câteva precizări.

 Bucureştiul era declarat încă înainte de 1989 oraş închis. El îşi atinsese limita de activitate şi populaţie. Infrastructura lui de atunci nu permitea niciun flux suplimentar de activitate şi locuitori. Bucureştiul de dinainte de 1989 fusese urbanizat cu mare grijă. Fuseseră proiectate cartiere întregi care au fost construite odată cu infrastructura. Cartiere construite pentru OAMENI. Adică cartiere care aveau parcuri, lacuri, blocuri aşezate frumos la o distanţă apreciabilă unul de celălalt care aveau peluze largi între ele. TRAFICUL era la vremea aceea aproape inexistent. Pe bulevardul Magheru nu vedeai mai mult de 3-4 maşini la semafor simultan. Cu toate astea se consideră că oraşul îşi depăşise limita de urbanizare

 În anii 90, în Bucureştiul a început să se reconstruiască pe model vestic, adică “că afară”. Industria toată s-a “vândut” pe 1$ şi a dispărut dar au apărut construcţiile. S-a construit peste tot. Cu autorizaţii şi avize de la Primărie. În parcuri s-au construit cartiere rezidenţiale. Cu avize şi autorizaţii de la Primărie. Între blocurile acelea frumos aşezate s-au construit alte blocuri de am ajuns să avem nesperată şansă să batem palma de la balcon cu bunul vecin din blocul de “vis-à-vis”. Desigur – cu avize şi autorizaţii de construcţie de la Primăria Capitalei

Primăria Capitalei – mall-uri şi megamalluri, supermaketuri

 S-au construit mall-uri şi megamalluri, supermaketuri şi alte astfel de MEGA şi SUPER, ÎN ORAŞ. Cu avize şi autorizaţie de la Primărie. Pentru a permite un acces “friendly” în aceste adevărate temple ale consumatorilor s-au schimbat sensuri de circulaţie, s-au montat semafoare, s-au construit sensuri giratorii. Toate astea ÎN ORAŞ şi cu avize şi autorizaţii de la Primăria Capitalei.

 O secundă, să ne întoarcem un pic! Nu ziceam că se reconstruieşte “că afară”? Ce caută toate astea în oraş atâta vreme cât “afară” ele se afla în afara oraşului? Astea pentru că oricine poate pricepe că prezenţa acestor complexe stabilimente presupune un flux de trafic suplimentar. Mister.

 Să trecem mai departe, aşadar. S-au retrocedat până şi lacuri care probabil urmează a fi asanate pentru a se construi Molluri. Cu avize şi autorizaţii de la Primărie. De atunci încoace se construieşte încontinuu pe orice amprentă de pământ rămasă liberă. Bucureştiul este, de 30 de ani un şantier. Un moment zăbavă, nu stabilisem că îşi depăşise limita de urbanizare? Iar asta chiar înainte de a începe furia asta constructivă, adică fix acum 30 de ani??????? Mister.

 În acest moment datorită tuturor acestor transformări moderne şi “că afară”, Bucureştiul are o densitate a populaţiei de 8755.88/km2. Aceasta cf. “Planului de menţinere a calităţii aerului în Mun. Bucureşti 2018-2022” anexă la HCGMB nr.715/18.10.2018.

Populaţia Expusă poluării

 În vreme ce “afară” densitatea populaţiei în mediile urbane din Europa este de 117 locuitori/km2. Păi nu am zis că vrem sin oi un oraş “că afară”?

8755.88 locuitori/km2 versus 117 locuitori/km2

 And still counting … ca să ne exprimăm şi noi că p’afara, asta pentru că pare că ne aflăm în plin avânt de dezvoltare şi reconstruire dacă luăm în calcul vizibilă febra a construcţiilor din oraş care pare a fi de abia la început dar şi a zonelor nesistematizate şi neurbanizate limitrofe.

Supra aglomerare

 În Băneasa şi Ştefăneşti, în liziera altădată împădurită a Bucureştiului s-au construit cartiere rezidenţiale. CUM? Domnul Primar Pandele a oferit autorizaţii de construcţie în pădure? Soţul doamnei Primăriţe General care îşi doreşte un Bucureşti curat şi aerisit este de altă părere? Nu îmi doresc să stârnesc o controversă familială aşa încât am să mă opresc aici.

 Oameni buni, chiar credeţi că un oraş în care domneşte de 30 de ani bunul plac al samsarilor imobiliari fără să se ia în calcul cel mai mărunt principiu de urbanizare mai poate fi sistematizat? Cât de naivi ar trebui să fim ca să credem că se mai pot lua măsuri de fluidizare a traficului la această densitate de populaţie şi activitate? În comparaţie densitatea de populaţie în Tokyo este 6,158 locuitori/km2, mai mică ca oriunde în Bucureşti. Cairo a 48-a cea mai aglomerată metropolă a lumii are o densitate similară cu cea a sectorului 3.

Pentru că dacă tot veni vorba de activitate, trebuie să înţelegem că pe lângă traficul domestic există şi cel industrial şi comercial. Trafic care, în toate aparenţele îl depăşeşte categoric pe cel domestic, al oamenilor obişnuiţi, cei care îşi duc copii la grădiniţă sau scoală ori bătrânii la tratament. Dacă restricţionezi traficul domestic cui mai foloseşte cel comercial? Ăla care aduce toată marfa aia din galantarele lui SUPER şi lui HIPER? Mister.

Cine îşi poate închipui că un oraş circular cu diametrul de numai 24 km poate fi “feliat” cu zone de restricţii?

 Realitatea este că Bucureştiul nu poate fi împărţit în acest fel. O astfel de interdicţie blochează accesul categoriei vizate în TOT oraşul. Ştim bine că nu ai cum să ajungi din Titan în Dr.Taberii pe centura Bucureştiului.

Tot despre trafic. Iată ce spune o statistică din Planul de menţinere a calităţii aerului 2018-2022:

 Cu alte cuvinte, în opinia Primăriei, maşinile care vor avea interdicţie de circulaţie sunt de mai puţin de 15% din parcul existent de maşini înmatriculate cu număr de Bucureşti. Îşi închipuie cineva că aceşti 15%, dacă chiar sunt numai atâţia, nu vor găsi resursele necesare montării unui GPL ori achiziţionării unei maşini la mâna a două în aşa fel încât să evite restricţia? Una din două – ori documentaţia este greşită, ori măsură nu îşi are rost.

Cui folosește ?

 În Bucureşti şi Ilfov sunt înmatriculate în jur de 1.6oo.ooo de autoturisme. Sub toată gama de interdicţii vor intra 1.o4o.ooo. Am demonstrat până acum că traficul nu poate fi decongestionat cu o astfel de măsură. Atunci cui foloseşte? Bucureştenilor nu, autorităţii locale nu, atunci cui? Singurul beneficiar palpabil pare a fi monopolul producţiei de maşini care îşi doreşte întotdeauna un nou boom de vânzări.

Asta pentru că foarte probabil peste 1-2 ani şi cei cu Euro 5 sau Euro 6 vor putea fi consideraţi cumpărători de rea credinţă care umblă cu “cazane” prin Bucureşti. Acesta este doar un precedent care din experienţele pe care le-am avut în ultimii 30 de ani este cel mai probabil că va deveni regulă. O reglementare arbitrară de segregare între cei foarte avuţi pentru care achiziţionarea unei maşini noi este doar un moft şi restul bucureştenilor sărăciţi de 30 de ani de golaneala.

Bucureştiul este sub ocupaţie. La propriu. În Bucureşti îşi au sediul toate monopolurile. De resurse, financiare, comerciale, de distribuţie, de achiziţie. Includ aici şi distribuitorii şi producătorii de autoturisme.Tot în Bucureşti se afla şi firmele care asigură servicii ăstora, un soi de monopol şi asta.

 În Bucureşti se afla presa centrală. Aşa după cum (nu) a reacţionat aceasta în ultimii ani la diverse manifestaţii publice, unele de o oarecare amploare, pot spune fără teamă de a greşi că şi aceasta este tot un monopol. În final, tot aici se afla sediile centrale ale partidelor şi toţi parlamentarii. Toate ministerele şi cele mai mari administraţii locale din ţară. Prin urmare şi toate afacerile care au de a face cu un buget sau altul. Adică toate sinecurile. Bordurile supraetajate aici se produc şi se montează. Panseluţele de aici se comercializează. De palmieri nu ştiu ce să zic.

Ei bine, pentru toţi ăştia şi o parte din angajaţii lor, câteva zeci de mii de euro sunt doar cheltuieli curente. Pentru toţi ăştia, noi toţi ceilalţi suntem doar accesorii. Problema lor este că suntem accesorii mobile, avem nevoia de deplasare. Să ne ducem copii la grădiniţă, la şcoală. Să avem grijă de bătrânii noştri. Să ajungem în cealaltă parte a oraşului, acolo unde lucram. De obicei accesoriile umbla cu grijă cheltuielii, încearcă să-şi chivernisească drumurile şi umblă cu maşină plină. Pe de cealaltă parte sunt ei – toţi acei pe care i-am menţionat în preambul care au câte 3 maşini prin curte, umbla de obicei singuri la volan şi foarfecă traficul între cafenele, întâlniri de “afaceri” şi sediul de partid. Toţi ăştia se cam împiedică de noi, au întârzieri.

Primăria Capitalei decide pe banii cetățenilor

 La 24.10.2019 CGMB, nimic altceva decât vectorul tuturor acelor interese de care am vorbit mai devreme a decis că fiecare roman locuitor în Bucureşti, romanul ăla sărăcit vreme de 30 de ani de toţi ăştia la un loc, să scoată din buzunar câteva zeci de mii de euro pentru monopolurile de producţie şi comercializare auto. A decis să schimbe întregul parc auto al bucureştenilor pe banii lor. Să avem iertare, dar 10-20 000 Euro pentru bugetul unei familii normale poate însemna şi falimentul pentru mulţi dintre noi.

Dacă doamna Primăriţa General şi-ar fi dorit o relaxare a traficului ar fi declarat arealul bucureştean închis şi nu ar mai fi acordat autorizaţii de construcţie. Niciuna. Aşa cum era deja înainte de 1989. Ar fi inclus noi zone de dezvoltare, ar fi creat infrastructura pentru acestea, ar fi finalizat centura. Eventual ar fi dat interdicţii pentru traficul industrial şi comercial, ar fi scos centrele comerciale în afară Bucureştiului, aşa cum “este afară”.

Revenind la articolul cu pricina. Reamintesc că doamna Primăriţa General a anunţat pe data de 09.12.2019 că Hotărârea 539 luată pe 24.10.2019 referitoare la calitatea aerului va fi amânată până la data de 01.03.2020. O hotărâre a CGMB nu poate fi amânată de primar. Nici măcar de doamna Primăriţa General. De la data amânării până astăzi nu a mai avut loc nicio şedinţă a consiliului. Aşa încât nici nu mai ştim dacă a fost sau nu a fost. O să începem să credem că nici măcar nu a fost adoptată. O fi despre poluare sau despre trafic? Ştia cumva doamna Primăriţa General dinainte cum vor vota acei consilieri de municipiu în cazul amânării? Mister!

Să presupunem acum, adoptăm scenariul cu numărul doi, că hotărârea se referă la poluare.

POLUAREA

 În toată zona metropolitană, după diverse surse locuiesc 3.5-4 mil de suflete. Populaţia Bucureştiului este în continuă creştere deoarece este singurul oraş din ţara care oferă o piaţă a muncii oarecum accesibilă. Zonele limitrofe au fost însă sistematizate cu multă zgârcenie. În nord ( Voluntari ) dar şi în sud, Popesti-Leordeni şi Berceni, loturile de pământ vândute au fost mici, casele şi blocurile sunt înghesuite.

Probabil că acolo, la fel ca şi în Bucureşti nu a existat urbanism, nu au existat reguli, singura raţiune pare să fi fost profitul samsarilor de pământuri şi case. Din cauza asta până şi aceste zone, suburbiile, au o densitate de locuire relativ ridicată, nu au centre de interes, nu au creat locuri de muncă suplimentare aşa încât traficul acela împricinat ca fiind poluant este destinat tot arealului bucureştean.

 Concluzia: aceste zone trebuiau asimilate Bucureştiului într-o politică de urbanism unitară şi sănătoasă pentru că acesta să devină o zonă de dezvoltare durabilă. Nu trebuiau lăsate la bunul plac al rechinilor imobiliari. În loc ca acestea să devină zone viabile au devenit o povară suplimentară.

Spuneam mai devreme că nu ştim în ce proporţie avem de-a face cu trafic industrial şi comercial. În cazul poluării stăm şi mai rău. Nu ştim care este proporţia surselor. Nu ştim câtă poluare industrială avem şi desigur nu cunoaştem proporţia venită din traficul domestic. Bănuim doar că după îndepărtăm felia industrială şi cea provenită din construcţii, CET-urile, încălzirea centrelor comerciale şi a clădirilor de birou, transportul industrial şi comercial rămâne o liniuţă foarte subţire care se poate atribui traficului domestic – adică maşinilor de familie.

Ştim doar că nu putem măsura, nu avem tehnologia necesară şi asta este cauza pentru care suntem sub avertizare de infringement.

Primăria are un departament de mediu dar dacă te vei duce acolo să lămureşti lucrurile vei fi trimis la Agenţia Naţională de Mediu- ANPM unde vei afla că situaţia este reală – nu avem tehnologia necesară măsurării noxelor, nu avem senzori de mediu activi.

La nivel naţional, conform European Environment Agency – organism UE, suntem una dintre cele mai eco tari din Europa. Lucru firesc după ce tot UE ne-a condiţionat să renunţăm la toată industria.

Înainte de a face o incursiune în graficele lor, să definim un pic câteva tipurile de noxe. Vom trece în revistă doar o parte dintre cele care se referă la trafic. În aproape toate cazurile proporţia care vine din trafic este foarte mică.

Tipurile de Noxe

PM2.5 şi PM10 – suspensii, în cea mai bună parte microparticule de PRAF. Doar o foarte mică proporţie a acestora provine din traficul propiu-zis. Restul este praf provenit din CONSTRUCŢII reantrenat de trafic.

NOx – oxizii de azot. Sunt particule venite din gazele nearse de la motorină. Aşadar sunt specifici maşinilor diesel, vezi scandalul dieselgate. De ce oare a cumpărat d-na Primăriţa General autobuze diesel?

CO2 – dioxid de carbon depinde combustibil şi de normă euro dar şi de capacitatea motorului

CO – monoxid de carbon – provine din gazele nearse

 Conform European Enviroment Agency, organismul de mediu al UE, la nivel de ţară, poluarea venită din traficul rutier este ridicolă. Vă puteţi plimba cu mausul între grafice schimbând noxele specifice şi vi se va confirma lucrul ăsta.

Vezi mai mult aici: Air pollutant emissions data viewer (Gothenburg Protocol, LRTAP Convention) 1990-2017

În Bucureşti se afla doar doi senzori activi de măsurare aparţinând autorităţilor, lucru admis chiar de Planul de Mobilitate Urbană din 2016, unul dintre documentele care stă la baza fundamentării:

CUM A PUTUT LUA PRIMĂRIA CAPITALEI O ASTFEL DE HOTĂRÂRE DACĂ NU CUNOAŞTE NICI MĂCAR PROPORŢIA SURSELOR DE POLUARE?

 Sau poate că o cunoştea după cum spun şi senzorii prezenţi şi doreşte să o ascundă sub această măsură abuziva.

 Există însă două situri de monitorizare în timp real neoficiale, care nu preiau date de la o autoritate locală sau guvernamentală ci de la nişte senzori montaţi probabil de Oeng-euri. Chiar dacă nu ştim ale cui interese apăra aceste Oeng-euri şi urmărim alertele lor în timp real, putem observa că noxele care depăşesc limitele cel mai mult şi în mod frecvent sunt PM2.5 şi PM10. Adică cele provenite din microparticule de PRAF, adică din construcţii. Este vorba de platformele:

• Airly Platform!

https://airly.eu/map/en/#44.49000,26.08941,i10485

• AERLIVE – Platformă pentru măsurarea calității aerului din București

https://aerlive.ro/

 Măsura aceasta nu face o corelaţie directă între norma Euro şi tipul de combustibil. Nu face corelaţie între numărul de km parcurşi şi măsura de interdicţie sau taxa. Un Euro 6 diesel care rulează 100km/zi poate polua mai mult decât un Euro 3 benzină care face doar câţiva km pe zi.

Mai mult, dintr-unul dintre documentele pe care şi-a fundamentat Primăria Capitalei hotărârea aflăm că noxele acelea provenite din suspensii, adică cele mai importante, cele care depăşesc cel mai des şi semnificativ limitele cele provenite din praful de la construcţii pot fi reduse cu 90% în cazul unei igienizări corecte a străzilor. Pare ireal dar informaţia vine chiar din documentul lor, din Planul de integrare a calităţii aerului 2018-2022:

În Concluzie:

  Această măsură nu poate reduce poluarea pentru că nu are niciun criteriu valid şi nici nu urmăreşte în mod real o soluţie integrată după criteriile luate în considerare: urbanism, trafic, poluare.

Ce reuşeşte Primăria Capitalei cu această măsură? O segregare socială între cei care locuiesc în centru şi restul, între cei cu maşini scumpe şi cei care ori prefera să-şi folosească banii altfel ori nu-şi permit la fiecare câţiva ani o maşină nouă şi lista poate continua. Este o impunere arbitrară împotriva oricăror norme de drept şi o taxă pe sărăcie.

 Dealtfel acesta este doar vârful icebergului. După această decizie arbitrară prin care dreptul de proprietate devine relativ ( în curând putem auzi că locuinţele noastre nu sunt construite după standarde ecologice şi vom fi nevoiţi să le schimbăm ), este sigur că vor apărea altele care vor viza maşinile noi euro 5 şi euro 6. În mod evident cele diesel vor fi vizate prima dată. Iată ce spune revista Capital pe 12 dec anul de graţie 2019:

Aşadar, deja norma Euro este o vorbă în vânt. Celor care îşi făceau calcule că pot trece la un Euro 5 sau Euro 6 li se dă de înţeles să îşi ia gândul. Vor trebui să cumpere direct un vehicul electric pentru a deveni “eco”.

 Dacă Primăria Capitalei ar fi vrut cu adevărat să facă ceva în privinţa traficului şi a poluării altele sunt măsurile care trebuiesc luate. Pentru început să scoată principalul poluator din Bucureşti construcţiile. Aşa cum am arătat, acestea oricum nu mai au loc, ele trebuiesc distribuite către suburbii. Să nu mai elibereze autorizaţii de construcţii în Bucureşti. Numai în felul ăsta pot apărea centre de interes şi în zona limitrofă – centre de birouri, parcuri industriale, în aşa fel încât locuitorii de acolo să nu mai fie nevoiţi să traverseze oraşul de câteva ori pe zi. Pe locurile rămase virane să facă parcuri.

Primăria ar trebui modernizeze Centura Bucureştiului până aceasta va deveni circulabila.

Primăria ar trebui să scoată din oraş toate complexele comerciale – “că afară”. În felul ăsta cea mai mare parte din trafic pur şi simplu ar dispărea din limitele oraşului.

Să pună la dispoziţie un transport în comun civilizat.

 Prin această măsură Primăria Capitalei stabileşte un precedent extrem de periculos – practic desfiinţează dreptul de proprietate şi dă un cec în alb comercianţilor şi producătorilor de autoturisme, băncilor şi societăţilor de leasing. Ocroteşte grangurii imobiliari.

Marți 17 decembrie este anunțat un protest – mai multe date aici

***

Autori Mihaela si Liviu Burlan