Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Incorect Politic
August 20, 2019
Sterie Ciumetti: În ultima vreme, la articolele despre religie au apărut reacții volatile, nu doar la comentarii, ci și pe alte site-uri (sasciv), înaintându-se ideea că lansăm atacuri la adresa creștinismului sau a ortodoxiei. Scopul articolelor nu este erodarea încrederii în ortodoxie, ci deschiderea unui dialog pentru a clarifica felul cum naționaliștii se raportează la BOR și ce se poate face pentru deiudaizarea creștinismului.
În acest scop public comentariul lui Vasilică Militaru, adresat domnului colonel Vasile Zărnescu:
*
Domnule colonel Vasile I. Zărnescu, apreciez preocuparea domniei voastre pentru Una Biserica Apostolească și Sobornicească. Dar v-ați pus întrebarea cine să mai realizeze această unitate a Bisericii creștine din România și, mai ales, în ce scop?
Ați văzut ca ierarhia BOR să încerce un dialog real cu Biserica Greco Catolică sau cu cea Romano – Catolică în interesul unității de Neam și credință?
Mai auzi câte un episcop singuratic, hai să zicem doi sau trei maxim, sau vreun biet preot de țară că mai silabisește câte ceva despre aceste lucruri. Restul clerului tace complice. Pentru ce să se implice credincioșii de rând în aceste lucruri? Cred că ați văzut cum au fost tratați toți credincioșii care au încercat să abordeze niște probleme pragmatice, de apărare a vreunui preot vrednic, sau teologice, ca cele din Creta. Pot să probez cazuri de credincioși și preoți hărțuiți de sinodalii BOR prin procese civile interminabile sau urmăriți penal, urmare a plângerilor semnate de episcopii ortodocși.
Este viu în subconștientul colectiv al Neamului Românesc modul în care au fost tratați de către Biserica Ortodoxă Română, românii care au activat în Mișcarea Legiunii.
În acest sens vă recomand să lecturați Scrisoarea din 1935 a dr. în drept Vasile Marin către Patriarhul Miron Cristea, capitolul Condamnarea Bisericii din Însemnările de la Jilava ale lui Corneliu Codreanu și modul în care Patriarhul BOR, Miron Cristea, în calitate de prim ministru și-a dat acordul pentru decimarea Mișcării.
Este vie în conștiința Neamului Românesc atitudinea de părăsire de către ierarhia BOR a patrioților închiși de generalul Ion Antonescu și apoi de regimul comunist. Nici un ierarh ortodox nu i-a vizitat pe amărâții aceia din temnițele comuniste. Au dat vina pe Securitate.
Neamul Românesc iartă toate acestea ce au făcute de oamenii Bisericii, dar nu uită. Legionarii au fost ultimii români, naivi cu inima curată, care au mai apărat cu prețul vieții lor Biserica. Neamul Românesc și-a învățat lecția istorică.
Pentru final, vă redau două crâmpeie de viață.
Într-o discuție, din sutele pe care le-am avut cu părintele Iustin Pârvu, în cei 9 ani de ședere apropiată în Petru Vodă, acesta îmi relata: „Comuniștii îi puseseră la punct, prin arestările masive, și pe legionari, și pe țărăniști, și pe liberali. Biserica noastră Ortodoxă tăcea, după cum o știi. Dar au izbucnit mai la urmă, romano catolicii, care nu au aveau stăpânul aici în Țară. Ei au fost singurii care au avut îndrăzneala să se mai revolte împotriva comuniștilor.”.
Eliberat în anul 1964, după 16 ani de detenție, părintele Iustin încearcă să reintre în mănăstire. Merge însoțit de stareț și de secursitul care-l avea sub supraveghere la Mitropolie, la Iași. Mitropolitul Iustin răcnește din biroul mitropolitan: „Să plece unde știe el. Eu nu vreau să-l primesc în Biserică pe acest legionar nenorocit”. La întoarcere, securistul îi spune starețului: „Primește-l pe răspunderea mea în Mănăstire.”.
După 1989, părintele Iustin Pârvu merge la București și primește aprobare de la primul ministru Petre Roman, să construiască Mănăstirea Petru Vodă. Proaspătul Mitropolit Daniel Ciobotea a refuzat să intre în Petru Vodă până în anul 2005. Răcnea la studenții lui teologi: „Nu mergeți la bătrânul acela de legionar, Iustin Pârvu de la Petru Vodă, că nici nu știți voi ce o să pățiți!”.
Personal în anul 2005, Mitropolitul Daniel mi-a spus în față: „Ce ți-a trebuit dumitale să-ți faci casă acolo, la rugăciune în boscheți, la Petru Vodă?”.
În anul 2008, proaspătul Mitropolit Teofan, îmi spunea: „Ați făcut o greșeală că v-ați mutat în Petru Vodă. Plecați urgent de acolo.”.
Mergeam la el să-mi dea o parohie și să-mi dea binecuvântare pentru cartea Biserica din temniță – mărturisire și jertfă creștină în temnițele comuniste, România 1948 – 1964. Mi-a dat un șut în fund.
Vă sugerez, pentru început, să încercați să-i covingeți pe sinodalii BOR să-i canonizeze pe Sfinții Martiri și Mucenițe ale Neamului Românesc din temnițele comuniste. Mie mi-au răspuns că o vor face … peste 100 de ani.
Neamul Românesc va merge înainte cu, sau fără Biserica Ortodoxă Română.
Neamul s-a jertfit destul. să se mai jertfească și clerul Bisericii pentru Neam!
Cu stimă, președintele Asociației Neamul Românesc, Vasilică Militaru.
Pe lângă legionari, atât înainte lor cât și după, BOR și-a văzut neîncetat de trădarea neamului, iar asta pe toate planurile, încă din vechime. Sinodul din Creta, din păcate neînțeles de populație, e doar rezultatul unei practici ortodoxe muribundă și ajunsă la îndemână vicleanului. Românii, în marea lor majoritate, practică un fel iudaism, adică o “religie” a materialismului sub formele sale cele mai primare. Nici o treabă cu ortodoxia, Iisus, strămoșii sau viitorul acestei țări. Cât depsre Biserică, aceasta își lasă copiii în bătaia batjocurii de 30 de ani fără să scoată un cuvânt! Cum e posibil așa ceva? Nu cred în tăcerea nevinovată, preoții știu prea bine că Iisus Hristos nu a poruncit nimănui să tacă în fața fariseilor, să conspire cu ei sau să li se supună, ci a arătat că fiii Satanei trebuiesc combătuți cu forță și determinare! Calea arătată de Sf. Iustin Pârvu este calea Adevărului în ambele lumi: izvor nesecat de inspirație Pământească și de mântuire Cerească. Cât despre toleranță, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „cine duce război cu Satana ține pacea cu Dumnezeu!” – Alegeți tabăra camarade! “Neamul Românesc va merge înainte cu, sau fără Biserica Ortodoxă Română” – Așa ar vrea autorul, dar fără stat, fără neam, fără biserică, fără păstrarea tradiției și a identității, de rămânem cu nimic și tot e prea mult!
Aici nu se pune problema alegerii unei tabere. Ești iubitor de Neam sau nu ești. Credința în Dumnezeu și dragostea de Neam reprezintă coordonatele vitale pentru individul aparținător unui Neam. Sunt momente in istorie când credința nu mai poate fi generată de Biserică. S-a întâmplat asta și în perioada interbelică. Au mărturisit mulți legionari că ei au găsit credința în rândurile Mișcării și nicidecum în Biserică. Asta înseamnă că este posibil ca Neamul să meargă înainte cu credință în Dumnezeu dar fără Biserică. Este simplu, dar greu de acceptat pentru barierele convenționale ale gândirii multora.
Repet, BOR trebuie să se adapteze nevoilor Neamului Românesc. Nimeni nu mai are dreptul să jertfească o generație de români ca să aibă Biserica pe urmă sfinți pe care să-i canonizeze când vrea mușchii ei. (Biserica fiind în realitate Sfântul Sinod). Hristos S-a adus jertfă pentru mântuirea tuturor Neamurilor, inclusiv a Neamului Românesc. Pentru cine vrea să înțeleagă!
Iubirea de neam și, invers, ura de neam, sunt două tabere distincte care au intrat de multe ori în coliziune. Eu mi-am ales tabăra și am ochi să văd că mulțimea alterată, ca la alegeri, și-a ales deja călăul. Domnule Militaru, în față noastră, precum la Termopile…
“Biserica trebuie să dobândească mai întâi duhul creştin…”.
Pentru Radu Enache, și nu numai pentru el, expun un fragment din cartea “Credința Neamului Românesc”, scrisă de mine împreună cu soția mea.
“-Părinte Iustin, ştim că aţi făcut parte din Frăţiile de Cruce legionare în perioada dinaintea arestării(14 mai 1948). Eraţi monah şi preot, aveaţi Mănăstire, aveaţi Biserică. Ce anume v-a nemulţumit şi aţi căutat în Frăţia de Cruce?
-Păi, era acolo o emulaţie, un crez, o convingere…o credinţă pe care o mai am şi acum şi nu am găsit-o în Biserică…Biserica se afla cam în aceeaşi situaţie ca şi acum.
-Atunci, să înţelegem că Biserica are nevoie de duhul legionar?
-Ce duh legionar! Biserica trebuie să dobândească mai întâi duhul creştin…Toate astea se întâmplă pentru că preotul nu-şi mai face datoria, de la preot în sus, până la ierarh…s-au despărţit de credincios. Iar poporul…poporul merge la o slujbă, un botez, o cununie, o înmormântare, mai aprinde o lumânare pentru morţi, se spovedeşte, se împărtăşeşte şi uite-aşa cu credinţa lui merge înainte, fără să-i pese nici de ce face preotul, nici cine e ierarhul. Aşa a mers poporul acesta în istorie.
-Părinte, dar poporul acesta merită mai mult, n-a jertfit destul?
-Da. Poporul a jertfit destul. Ajunge! Poporul merită mai mult. Şi temelia cea bună s-a pus acolo, în temniţele comuniste, pentru zidirea creştină spre învierea Neamului Românesc.”.