Nu foarte cunoscuți, uneori nici măcar de către relativ numeroșii lor admiratorii postumi, Corneliu Zelea Codreanu și Julius Evola își continuă prezența neîntreruptă în crepusculul românesc și cel italian, părți ale declinului european, care sub privirile resemnate și neputincioase, ale multora dintre noi, riscă să devină totala, definitiva prăbușire istorică a popoa­relor, culturilor, civilizației și tradițiilor, tot mai estompate, înnegrite și islamizate ale bătrânului Continent, căruia unii îi prezic o nouă revigorare, afro-asiatică, musulmană. A face însă din armă­sar țânțar, din Aristotel, Danton, Molière, Goethe, Beethoven sau Eminescu sau Enescu bătaia de joc a tam-tamiștilor și rapperilor incapabili să aprecieze ceea ce merită înseamnă oare întinerire, revigorare ori distrugere și plecare de la zero? Natura are oroare de vid. Cimitirele suscită nostalgia trecutului fără să umple vidul prezentului.

Golul din jur, dispariția semenilor de aceeași cultură, rasă, obiceiuri tradiții este principala, cea mai urgentă problemă a europenilor ce nu se mai pot ori nu mai vor să se reproducă. Reproducerea este însăși viața. Cei incapabili să se reproducă sunt cadavre ambulante, ultime verigi ale șirului de generații ce se sfârșesc prin ei. Nici admiratorii Căpitanului, nici cunoscătorii sau simpatizanții lui Evola nu pot face nimic, nici măcar nu întrezăresc ce s-ar putea face pentru reîntinerirea și revigorarea lor înșile, a familiilor, satelor, orașelor, țărilor bătrânului Continent, dacă printr-o minune, Dumnezeu, norocul sau contemporanii i-ar invita să facă asta. În repetate rânduri, întrebat sau din proprie inițiativă, Căpitanul legionarilor  a răspuns ba că Legiunea nu este încă pregătită să preia puterea, ba că scopul suprem al Legiunii este învi­erea noastră la Judecata de Apoi. Foarte bine! Ceilalți au păstrat puterea, făcând cu ea ceea ce știm.

Mai cu picioarele pe pământ, ancorat în reînnoirea fascistă a Italiei, Evola, autorul Revol­tei contra lumii moderne a sesizat nu doar necesitatea ci și urgența revoltei contra acesteia, pe care Vasile A. Marian, îngrijitorul inspirat al prezentului volum, îl alătură Crizei lumii moderne, a lui René Guénon. Conștienți deopotrivă de Orient și Occident, de Criza lumii moderne (excelent expuse și analizate de Guénon în două cărți fundamentale) și de necesitatea depășirii ei, Corneliu Codreanu optează pentru Învierea Neamului la Judecata de Apoi, depășind astfel litera și spiritul Scripturii iudeo-creștine. După capitularea necondiționată a adevă­ratei Europe (Franța n-a contat niciodată ca franceză pentru el), René Guénon părăsește creștinismul și Europa muribundă, devine șeik musulman, în Egipt, unde o musulmană vrednică dăruiește un copil europeanului bătrân și decepționat, ce nu mai aștepta probabil nimic de la viață. Cum a putut, ca majoritatea italienilor, românilor, francezilor, europenilor, mai conștient decât toți contem­poranii lui, Julius Evola a purtat încă treizeci de ani jugul civilizației sclavagiste actuale, ce ne vrea sclavi cu botniță și sex flotant, ce se prăbușește cu aproape întreaga Europă de gât, dacă Rusia reușește să tragă suficient jar pe turta mai curând a chinezilor, probabil, decât a lor.

Pe zi ce trece,  bătrânul Continent devine mai bătrân nu din cauza trecerii timpului ci din lipsa tinereții, tot mai rară, absentă, mai autistă, mai firavă, revigorarea lui fiind din ce în ce mai proble­matică, după unii imposibilă. Lipsiți aproape de orice perspectivă în țările lor, tinerii europeni încearcă marea cu degetul în fel și chip. Insuficient de cunoscător, iubitor și purtător al propriei sale istorii, puțin viguros, moralicește, pentru a cunoaște, trăi și prelungii moștenirea daco-strămoșească, adesea confundată cu cea iudeo-creștină, tineretul român se sinucide pentru câțiva dolari, cule­gând sparanghel în Germania, căpșuni în Spania, spălând fundul babelor, moșnegilor și vesela americanilor, pecetluind astfel apropiata dispariție nu a închisorii numită încă România, ci însăși a poporului român.

La mai puțin de cincizeci de ani de la dispariția lui Evola, aproape optzeci de la răsturnarea fascismului italian și peste 80 de ani de la asasinarea lui Corneliu Codreanu, tragedia Europei este departe de a fi glorioasă și înălțătoare, ca ce a Troiei lui Priam, a Cartaginei lui Hannibal sau a Germaniei unui cancelar căruia a devenit riscant să-i pronunțăm numele, fără a-l insulta. Noi vom pieri botnițați, mizerabili, neștiind precis care ne este sexul, mâncând insectele și bazaconiile Europei ce pendulează între utopie și disperare, între crimă, lăcomie și acaparare de bunuri care apoi sunt aruncate pe fereastra războiului mondial început în Ucraina…

Preț: 60 LEI (192 de pagini).

Comenzi la: