Mlaștina Mass Media Și Musca de Gunoi (Sabin Orcan)

Majadahonda
Incorect Politic
Aprilie 15, 2018

Vă prezentăm primul episod din serialul: IUD€L€ AUTOHTONE PROPAGĂ „HOLOCAUSTUL“

Motto: „Nici dacă-i împuşti nu e suficient!“
Victor Ponta (2012)

1. Secăturile din mass media

Este foarte cunoscut și foarte adevărat proverbul „Pădure fără uscături nu se poate…!“ Totuși, parcă în mass media românești mișună prea multe secături. Explicația constă, cred eu, în faptul că, așa cum relevă diverse texte care circulă pe Internet, sintagma „mass media românești“ este incorectă, deoarece trebuie spus „mass media din România“.

Și aceasta întrucît aproape toate mass media, adică mijloacele de comunicare în masă – fie presă scrisă sau audio-vizuală –, nu mai aparțin românilor, ci sunt acaparate de străini.

Pentru o oarecare orientare, citiți măcar selecția de materiale indicate în nota de subsol (link). Chiar dacă în aceste materiale – cam inactuale, fiindcă sunt de acum cîțiva ani – se vorbește despre acționari din Grecia, Olanda, Germania, Bermude etc., în spatele acestor denumiri de țări sau de firme sunt în special jidanii.

Firește, aceeași situație este în domeniul financiar-bancar: cu excepția a trei bănci – C.E.C. BANK, EXIMBANK și Banca Carpatica –, toate celelalte peste 50 de bănci sunt bănci străine camuflate sub denumiri care să ascundă originea copitei despicate: sunt bănci jidănești, adică băncile lui Mamona (Matei, 6, 24). De aceea este și foarte greu să afli care sunt adevărații mînuitori de bani aflați dincolo de numele acestor bănci – bănci care ar trebui sabotate: îi invit pe români să-și lichideze conturile, să nu mai facă împrumuturi la ele, să le ocolească astfel încît să dea faliment. Războiul fierbinte, cu arme, a fost înlocuit cu războiul financiar-bancar.

România se află sub ocupația băncilor străine!

Mai ușor decelabilă este situația din mass media, deoarece acestea au nevoie de indivizi care să apară, totuși, cu numele și cu moaca pe pagina de ziar sau „pe sticlă“.

Un astfel de specimen este Sabin Orcan, de la postul B1 TV.

Cu baterie pe Lithiu… autonomie de până la 50 de ani!

Cine este ambuscatul ăsta?!

Vreun crescător de orci?!

Sau, poate, un vînător de orci?! Nu pare.

Am aflat că, într-o emisiune de-a sa, Mircea Badea declarase că acest Orcan se numea „înainte“ Borcan. Informațiile de verificare obținute prin luna iunie 2017 mi-au confirmat că nu era o șicană ironică de-a lui Mircea Badea, ci așa se numise inițial.

Înainte de 1989, el fusese un obs-cur propagandist „comunist“ – titlu cu care se mîndrea tare – la ziarul provincial Opinia, care era organul de presă local al Comitetului Județean Buzău al Partidului Comunist Român. Dar, ca să fii „ziarist la organul Partidului“, trebuia să prezinți „încredere moral-politică“ și, deci, trebuia „să semnezi condica“ și la alte stabilimente socialiste foarte stabile și solide, unde presta activități cu „temă“.

Pe atunci numele său fusese Sabin Borcan, adică un nume de țigan mai spălat. După lovitura de stat din decembrie 1989 – pe care eu am denumit-o „retrovoluția“ din decembrie 1989 –, acest Sabin Borcan s-a gîndit să-și „fățuiască“ numele și a recurs la un truc: l-a eliminat pe „B“ și l-a mărit pe „o“, devenind un om al Tranziției, Sabin Orcan.

Dar, dacă sub aspect grafic pare că s-a desțiganizat, fonetic nu prea i-a ieșit găselnița, fiindcă, în comparație cu numele Sabin Borcan, care avea fluență verbală, sonoritate – parcă bubuie: Borcan! –, cu o pronunțare cursivă, chiar elegantă, făcătura „Sabin Orcan“ conține o sincopă fonetică dificil de expirat, încît parcă te obligă să introduci un „h“ nițel aspirat și să pronunți Horcan.

Nu vi se pare că „Sabin Horcan“ sună mai natural?! Și i se și potrivește mai bine cu fizionomia lui de lichea și cu atitudinea lui de parvenit?! Pentru că, atunci cînd vorbește, parcă horcăie.

Dar, în ciuda verbului dezagreabil, expresia „Sabin Horcan horcăie“ pare, mai degrabă, o eufonie decît o cacofonie. Oricum, formula „Sabin Horcan horcăie“ este mai naturală decît „Sabin Orcan orăcăie“ – care are o puternică tentă derizorie, mai ales că are o voce de scapete.

2. Sabin Borcan legendat în Sabin Orcan-Oblio

„Sabin Horcan horcăie“ inclusiv sub aspect moral și caracterologic. Deoarece, din activist comunist dedicat și ardent pe plan local, după 1989 și-a schimbat „blana“, adică, zis în limbajul Serviciilor Secrete, s-a „legendat“: a năpîrlit subit și a devenit un „țărănist“ și un „monarhist“ la fel de înfocat – ceea ce, trebuie să concedeți, numai o jigodie este în stare să o facă.

Desigur, nu este singurul. Însă asta nu mai e o scuză, ci o acuză, mai ales că, în aceste vremuri de restriște, numărul mișeilor este în creștere. Pupăncurismul său funciar l-a adus, treptat, „din Buzău la București“. Și încă la un ziar mare, cunoscut, România liberă, dar care, cum a spus un mucalit, „din ziar de mare tiraj și mică publicitate a devenit un ziar de mic tiraj și mare publicitate“!

Ca un corolar, după un zigzag pe la mai multe mass media, a ajuns să facă emisiuni la un post de televiziune de nișă și cu un nume misterios: B1 TV. Ce vrea să zică prin „B1“?! Trimite la bombardierul american invizibil B1?! De-aia și postul B1 TV este cam invizibil?!

Dar, „ori-și-cîtuși-de-puțin, contează enorm-de-mult“: căci este, totuși, post de televiziune. Și, ambiția veche a lui (b)Orcan!, ajunsese și el „pe sticlă!“

Deși vrea să fie vedetă, din păcate nu-l avantajează „muianul“: seamănă cu personajul de desene animate Oblio – cu diferența că acela este simpatic și că, deși le strălucește la fel chelia, Sabin Orcan nu are sub ea și idei strălucite. Sabin Orcan-Oblio nu este simpatic. Dimpotrivă! Este întrutotul dezagreabil încă de la prima-vedere.

Cu moaca lui lombroziană, poate să le facă pe gravide să avorteze. Deoarece el însuși este un avorton de presă și arată așa întrucît gîndirea lui mizerabilă și meschinăria sa îi transpar pe față. După ce îi decelezi și caracterul – adică, de fapt, lipsa de caracter –, atunci Sabin Horcan îți devine nu doar dezagreabil, ci de-a dreptul odios!

E taman bun de aliniat în galeria monștrilor lui Francisco José de Goya y Lucientes. Observați că, din respect față de numele lui și al părinților săi, Francisco Goya nu și-a simplificat sau modificat numele.