Home / Chestiunea Jidănească / Misiunea Istorică a Iudaismului este Distrugerea

Misiunea Istorică a Iudaismului este Distrugerea

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Martie 12, 2019

Studiul Bibliei, al Talmudului, al Protocoalelor Ințelepților Sionului și al altor câteva sute de texte sioniste, masonice, cabaliste și oculte conduce la concluzia că misiunea Jidovilor, în actualul ciclu istoric, este una de distrugere.

Întreaga istorie a Sionului este rezumată de Maurice Samuel într-o frază din You Gentiles (1924) : Noi, Jidanii distrugătorii, vom fi totdeauna distrugători. Nimic din ceea ce vor face Gentilii nu va corespunde nevoilor și exigențelor noastre.

Misiunea Istorică Iudaismului este Distrugerea

La prima vedere, ideea pare orgolioasă până la patologic. Ea este însă concluzia logică ce decurge din noțiunea de « popor ales », pe care popoarele lumii o acceptă de formă, din politețe, ipocrizie sau lașitate, fără să se gândească ce înseamnă a fi « popor ales » și refuzul, de pe această pozițe declarativă, a dreptului celorlalte popoare de a-și atribui o misiune istorică similară, de a se considera și ele la fel de « alese » precum Iudeo-Jidovii.

Pretenția lor absurdă, provocatoare și insultătoare pentru întreaga omenire, pune pe Iudeo-Jidovi în poziția de distrugători nolens, volens ai celorlalte popoare, fără de care, pe de altă parte, rațiunea lor de a fi încetează de a exista.

Misiunea istorică pe care Iudeo-Jidovii și-o atribuie prin Thora și Talmud este aceea a distrugerii celorlalte popoare.

Un bun Jidan este cel ce îndeplinește deplin și prompt această misiune de distrugere, misiune pe care el nu o poate evita. Din punctul de vedere jidovesc, Iudeo-Jidovul ce evită sau nu reușește să-și îndeplinească misiunea de distrugere este un ratat, din care motiv rolul lor în istorie a fost totdeauna de distrugere.

Vocația lor distrugătoare a atins o astfel de forță în secolul XX încât un colaps planetar, o catastrofă a întregii omeniri poate avea loc în orice moment, lucru cunoscut de câteva zeci de ani. Scribii sioniști, rabinii apostați, guvernul statului sionist din Palestina, istorici și exegeți de diverse orientări împărtășesc cu toții acest mod de a vedea lucrurile.

Pentru Iudeo-Jidani, istoria este o continuă operă de distrugere.

Opera lor, distrugerea, este condiția sine qua non a împlinirii legii iudaice, a triumfului final jidovesc. Pentru popoarele lumii istoria înseamnă una, pentru Iudeo-Jidani ea înseamnă alta. Pentru popoarele Europei, de exemplu, în linii mari, istoria se reduce la analele erei creștine, plus câteva secole sau milenii ce se pierd în legendă și mit.

Pentru Iudeo-Jidovi, istoria se reduce la lista evenimentelor, adevărate sau false, din Biblie și din Talmud, un anumit număr de predici, comentarii rabinice și alte considerații ce se opresc la anul 3760 î.e.n., data exactă, după ei, a creației. Pentru ei, Legea iudaică și Istoria sunt unul și același lucru, singura istorie reală fiind cea jidovească, poveste ce îmbracă sub ochii Jidanului aspectul unei permanente intreprinderi de distrugere și răzbunare iudaică, astăzi ca și în urmă cu peste trei mii de ani.

Misiunea Istorică Iudaismului este Distrugerea

Acest fel de a vedea lucrurile depreciază și distruge istoria celorlalte popoare.

Europeanul ce aruncă o privire asupra acestei maniere de a înțelege și de a scrie istoria constată că ceea ce pentru el este semnificativ, demn de mândrie sau chiar rușinos, pentru iudeo-jidan nu înseamnă nimic, cel mult un fundal pe care sunt înserate alte evenimente, adesea fictive.

Cel de al II-lea Război Mondial, de exemplu, a fost o tragedie fără pereche pentru întreaga omenire, care a costat viața a peste șaizeci de milioane de oameni. Chiar dacă povestea celor șase milioane ar fi adevărată, nu este normal, nici decent să vorbim mai mult despre aceste milioane-nemilioane cusute cu ață albă, decât despre celelalte șaizeci de milioane de germani, ruși, polonezi, japonezi, francezi, englezi, români, americani și alții.

Există istorici care contestă cu argumente imabatabile teza celor șase milioane, dovedită a fi o minciună aidoma brașoavelor biblice.

Aceiași istorici au dovedit că abatorul chimic sau camera de gazare nu a existat în realitate.

La o cercetare mai atentă, nimic nu rămâne în picioare din istoria jidovească a celui de al II-lea Război Mondial. Modul jidovesc de a vedea istoria merită să fie înscris printre cele evidențiate de Blaga, în capitolul « Despre Istoriografie », care deschide Ființa Istorică.

Concepția jidovească despre istorie se prezintă de parcă am privi lumea, cu un ochi, printr-un ochean, pe de-andoaselea, iar cu celălalt ochi i-am privi pe iudeo-jidani printr-o lupă puternică.

Pentru acest eșantion de arătări cosmice, cele ce intervin în istorie au un singur și unic scop : de a ne arăta că ei sunt stăpânii, moștenitorii lumii și ai oamenilor, ei sunt centrul universului, dumnezeu însuși fiind retrogradat la rangul de țipțer și chibiț al rabinilor. Secta conducătoare iudeo-jidovească a reușit să impună această optică deformată mai întâi Iudeilor, apoi celor mai multe dintre popoarele lumii contemporane.

Porunca « Distruge, distruge totul ! » constitue fundamentul și cheia de boltă a Legii iudaice, inventate și promulgate în scutece religioase de către preoțimea levită, fariseii, talmudiștii, comisari politici și politruci ai sionismului.

Misiunea Istorică Iudaismului este Distrugerea

Porunca de a distruge, de a nu lăsa urmă de viață unde ajung ca dușmani, prieteni sau aliați, iată semnul absolut al identității Iudeo-Jidovilor.

Accentul pus pe distrugere nu este întâmplător. Alți termeni ar fi putut fi utilizați : cucerire, victorie, supunere, etc. A fost însă preferat termenul de distrugere, pus în chiar gura lui Dumnezeu !

Acestea ne arată cine se ascunde în spatele poruncii de a distruge tot și toate : leviții, scribii, fariseii, talmudiștii, sioniștii ! Christos venise să împlinească legea iubirii universale, nu legea iudeorabino- fariseică a distrugerii și a urii de aproapele.

Porunca distrugerii apare de la bun început, fiind pusă în gura lui Dumnezeu, în cadrul promisiunii Țării Făgăduinței : « Ingerul meu va merge înaintea ta și te va duce la Amoriți, Fetiți, Hereziți, Cananiți, Heviți și Iebusiți, pe care îi voi distruge » (Exod, 23, 23).

Înainte de aceasta însă, primul act de distrugere este pus pe seama lui Dumnezeu, ce împietrește cu gând rău inima faraonului, spre a-l putea lovi cu cele zece urgii. « Vei vedea acum ce voi face lui Faraon » (Exod 6, 1), spuse Domnul printre dinți, ca în filmele hollywoodiene.

« La miezul nopții, Domnul a lovit pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon (…) până la întâiul născut al celui închis în temniță, și până la toți întâii născuți ai dobitoacelor (…). Nu era casă unde să nu fie un mort ! » (Exod, 12, 29-30).

Actul distrugerii face uneori obiectul tocmelii lui Dumnezeu cu aleșii lui, care nici ei nu lasă din preț, după principiul « fă cutare lucru și-ți voi da cutare avantaj …! ». Uneori Dumnezeu ia el însuși inițiativa distrugerii, alte ori o face la cererea scumpilor lui aleși. În ambele cazuri, distrugerea este prezentată ca ceva meritoriu și sublim : « … dacă vei face tot ce-ți voi spune, voi fi vrășmașul vrășmașilor tăi, potrivnicul potrivnicilor tăi (…) și-i voi distruge » (Exod, 23, 22-23). Acest exemplu prezintă pe Dumnezeu promițând distrugerea în schimbul ascultării.

Printre poruncile divine de care « poporul ales » trebuie să țină seamă, remarcăm distrugerea totală a locurilor de cult unde popoarele își onorau dumnezeii lor.

Porunca revine cu insistență în lungul și largul Vechiului Testament. Pe bună dreptate, unii exegeți vorbesc de un război al dumnezeilor contra dumnezeilor. Dumnezeu cere Iudeilor să distrugă popoarele din jur.

Se întâmplă și invers, Iudeii cerând lui Dumnezeu să le faciliteze o astfel de intreprindere holocaustică : « Atunci Israel a făcut Domnului o juruință și a zis : Dacă vei da pe poporul acesta în mâinile mele, îi voi nimici cu desăvârșire cetățile. Domnul a auzit glasul lui Israel și a dat pe Cananeeni în mâinile lui. Israeliții i-au nimicit cu desăvârșire, pe ei și cetățile lor, și au pus locului acela numele de Horna, adică nimicire deplină ».(Numeri, 21, 2-3).

Asistăm astfel la investirea divină a Iudeilor cu distrugerea a tot ceea ce alții au sădit, ridicat, crescut și clădit sub soare.

Ei sunt singurul popor din istorie investit chipurile de Dumnezeu cu distrugerea celorlalte popoare, singurul popor consacrat distrugerii de dragul distrugerii!

Misiunea Istorică Iudaismului este Distrugerea

Distrugerea ca rezultat al neînțelegerilor, concurenței, geloziei, dușmăniei și războaielor dintre oameni, deși regretabilă și de neiertat, este un loc comun în istorie. Distrugerea și nimicirea a tot și toate, ca obiectiv unic, dictat de dumnezeu în persoană, nu se întâlnește însă decât în Biblie și în Talmud!

Intenția clară a celor ce au plănuit și aranjat astfel lucrurile a fost fără îndoială aceea a organizării unei forțe de distrugere. Din moment ce un grup suficient de mare de oameni, împrăștiat printre popoare, se supune unei astfel de Legi supreme, energiile și inteligența lor vor concura fatalmante la realizarea unui scop destructiv.

Iudeo-Jidovii au devenit catalizatorul universal al marilor schimbări, distrugeri și catastrofe din istorie, amprenta lor nimicitoare regăsindu-se de peste douăzeci și cinci de secole pe fiecare pagină din istoria Europei și a Orientului Mijlociu.

Vocația Iudeo-Jidovilor de a împinge lumea în haos a provocat multă suferință și lacrimi în Canaan, Europa și restul lumii.

Ei înșiși au suferit enorm. Suferința lor provine însă nu de la celelalte neamuri, ci de la propria lor îndărătnicie și supușenie în fața sectei conducătoare, ale cărei planuri și intenții merită atenția noastră.

Oricât ar fi de mare suferința provocată celorlalte popoare, suferința IudeoJidovilor nu poate fi stinsă. Felul lor este de așa natură că nu-și pot găsi locul, nici fericirea în propria lor piele.

Popoarele ariene au supraviețuit până astăzi și nu și-au spus încă ultimul cuvânt.

În ciuda unora ca Daniel, Mardoșeu, Estera și a continuatorilor lor moderni, pieirea celorlalte popoare, și numai a lor, pare de ordinul imposibilului.

Să fie vocația lui Iuda de a sări în aer cu planeta la gât precum un kamikaze palestinian cu un mănunchi de bombe la brâu ? După legea iudaică, pedeapsa lui Iuda pentru păcatele lui este distrugerea popoarelor printre care Dumnezeu îi conduce pașii.

Misiunea Istorică Iudaismului este Distrugerea

Text preluat din Controversa Sionului, scrisă de D. Reed.

7 comments

  1. caroline gunderode

    Menahem Begin zice undeva prin ziarele izraeliene :

    “La o adicatelea, ne vom razbuna si vom arunca intreaga planeta in aer ! ”

    Treaba am scos-o dintr-un ziar cu ceva timp in urma – e vorba despre un document autentic .

    Begin se credea in drept s-o faca , de parca intreaga planeta i-ar fi apartinut vreodata !

  2. Paraziţii biologici

    Jidanul Maurice Samuel s-a născut în România, la Măcin, judeţul Tulcea. A roit în America.

    Marcus Eli Ravage, alt jidan născut în România şi emigrat în America, scria:

    “Voi încă nu sunteţi conştienţi de profunzimea vinovăţiei noastre.

    Noi SUNTEM intruşii. Noi SUNTEM subversivii. Am preluat lumea voastră, idealurile vostre, destinul vostru, şi ne-am batut joc de ele.

    Noi am fost CAUZA nu numai al ultimului Mare Război (Primul Razboi Mondial) dar practic a tuturor războiaielor voastre; şi nu numai cauza revoluţiei din Rusia, dar a tuturor revoluţiilor din istoria voastră.

    V-am adus discordie, confuzie şi frustrare în viaţa publică. Şi continuăm să o facem.

    Cine mai poate şti ce destin glorios şi măreţ aţi fi putut avea dacă nu am fi intervenit NOI?”
    – Century Magazine, ian. 1928

    Sigur, ordinarilor le place să fie cinici, să le arate altora din trib ca au “chutzpah”, adică tupeu, îndrăzneală jidovească.

    Să fie limpede, jidovii urăsc toate poporele, dar mai mult poporul care i-a hranit. Un singur exemplu: Elie Wiesel, născut la Sighet, impostor specializat pe minciunile holocaustului, spunea: “românii au ucis, au ucis, au ucis”.

  3. A fost odata ca si niciodata, in tara asta permanent blamata,
    Intr-o padure inca netaiata, de vietati prea bine populata_
    Candva prin epoca medievala_o capra inca traditionala…
    Desi, mai nou, expertii-s de parere, motivul fiind a tarii inapoiere,
    Ca intamplarile adevarate ce in povestea caprii-s relatate,
    Ar fi putut avea loc pe la noi si-n perioade relativ mai noi_
    Cand capra noastra, dup-o socoteala, sta tot intre ciocan si nicovala:
    Fiindca nicand nu-i lucru prea usor grija sa porti chiar si-unui iezisor_
    D-apoi , cum era-n cazul dumneaei, sa ai in paza nu un ied ci trei!_
    Si, pe deasupra, vaduva sa fii si loc de tata la trei iezi sa tii…
    (Ce-n plus erau, ca iezi adevarati, si putintel cam neastamparati)
    Fara venit si fara alocatii ori alte tipuri de indemnizatii_
    Cu-alte cuvinte , cum era mai rau , si pentru ea si pentru natul sau!
    Ce din eroare sau chiar prin destin, pe lup sa-l aiba s-a-intamplat vecin_
    Lup ce-altadata hoinarea nomad , dar care aicea isi facuse vad:
    Fiindca si capra, fara doar si poate,vaduva fiind, n-avea autoritate,
    Nici forta cata sa-l indeparteze si nici putere sa-l influenteze:
    Sa-si uite-al sau narav de pradator_ ca sa devina lupul…ierbivor;
    Asa ca biata, luandu-si crucea-n spate,se resemna cu-a lui vecinatate…
    Dar , desi-n vorba se-arata atenta, in sinea ei ramase vigilenta_
    Povata dand la iezi, cand e plecata, sa stea cu usa numai incuiata!
    Si orice glas de-or auzi, sa stie, ca tot inchisa trebuie s-o tie_
    Si doar la vocea ei adevararta si la chemarea-i cea versificata
    Pe care dansa punea mare pret( care -incepea cu: “Trei iezi cucuieti”)
    Tustrei sa sara sprinteni, deindata, ca sa-i deschida usa ferecata…
    C-astfel prudenta , din copilarie, pavaza-n viata intruna sa le fie.
    …………………………………………………………………………..

    In timp ce lupul, cu fatarnicie, se-arata-n lume… lup de omenie,
    Prinzandu-se , cu juraminte inca, ca de-azi-nainte carne nu mananca!
    Ba chiar ca isi propune-n perspectiva ca sa presteze-o munca productiva
    Si, lepadandu-si firea cea rapace, cu toata lumea sa traiasca-n pace…
    Ca numai capra, din stramosi patita, de vorba lui nu se lasa-amagita
    (Fiindca stia, sarmana, adevarul ca el nu-si schimba mintea , ci doar parul!)
    Si, prin urmare, ziulica toata umbla prin codru tot ingandurata,
    Dar incerca ca sa-si ascunda bine ingrijorarea fata de oricine;
    Ca n-ar fi vrut sa-i iasa-n lume vorba , in mod nedrept, ca-i capra…xenofoba
    Ce nu-intelege, orisicat s-ar zbate, ce-i aia _ multi-cultu-rali-tate!
    ……………………………………………………………………………………..

    Asa ca tot catand ea de-ale gurii, ajunse odata-n marginea padurii_
    Adica de-a ei casa cam departe_unde gasi bucate imbelsugate…
    Si-apoi, degraba, foarte icarcata, spre casa o porni _ ingrijorata.
    Dar drumul fiind cam lung si intortochiat, acasa-ajunse numai pe-inserat:
    Si cum sosi, sarmana, impovarata , vazu cu groaza usa descuiata!
    Si urmele cumplitului omor lasate-acolo de faptuitor_
    Incat , zdrobita de-incercarea grea_ voi pe loc ca zilele sa-si ia!…
    Si doar cand , teafar, iesi din cuptor iedul cel mic supravietuitor,
    Cumplitul gand ea l-a abandonat, sa-l pedepseasca vrand pe vinovat!
    astfel incat, strunindu-si bine-elanul, isi fauri cu sange rece planul
    La care cugeta, fara-incetare, c-un veritabil dor de razbunare_
    Fara s-arate putintel respect, macar de forma_ Codrului de Drept
    (Ce recomanda-n ultima instanta, pentru-asa crime_ multa toleranta,
    De cate ori in codru se decid jivinele pentru infanticid_
    C-aici nu mai conteaza de-alegi bine, ci buna-i _cica_ alegerea in sine!…
    Asa cum glasuia acum mai an, cu-intelepciune-al codrului slogan)
    Si, prin urmare, facand primul pas, pe lup ea il pofti la parastas
    Spunandu-i chiar si ce bucate alese vor fi servite, din belsug, pe mese;
    Stiind ca el, manat de lacomie, nu va putea sa rabde sa nu vie:
    Ca sa-si ocupe locul meritat pe care capra i l-a rezervat,
    Ca unuia din neamul cel ales ce-intruna-a fost doar factor de progres_
    Ca-i cunoscut de-acuma tuturor ca lupu-n veci fu strasnic luptator
    Ca pretutindeni sa-i fie admise _ Ideile Usilor Larg Deschise!
    Ce-s singure in stare, dintre toate, sa ne conduca spre fraternitate
    (Asa cum , intelept, ne-a invatatun filosof de UE admirat
    de care noi, loviti de-a lui urgie,credeam ca am scapat pentru vecie)…
    Si cum veni jupanul la ospat, precum obraznicul ce da prin bat,
    In capul mesei, bine instalat, se puse strasnic pe infulecat
    De-ai fi crezut ca i se bat la bot doua ostiri cu rezerviti cu tot…
    Insa, deodata, cand nerusinatul la apogeu fu cu infulecatul
    (Ca fiind lipsit de orisice masura-si baga deodata cinci sarmale-n gura!)
    Tocmai cand el, uitand de-invataminte, se aruncase acuma si-n placinte_
    Tronul de ceara-n care sta-asezat, deasupra peste jarul ingropat,
    Topindu-se sub trupu-i ghiftuit_ Pe ocupant in groapa l-a trantit!
    Atat de iute si fara de stire si fara cea mai mica-impotrivire,
    Incat, sarmanul, n-apuca sa-si puna pe vreo placinta_ vreun strop de smantana!
    Desi prin oale , nefiind zi de post, mai mult ca sigur , din belsug a fost..,
    Lucru pe care-intr-a ei bunatate, capra-l regreta chiar si astazi, poate.
    Insa urmand dictonul intelept ce zice:”Atunci cand scopul este drept_
    Pentru-a combate raul ce se face_”scuzate sunt pe lume-orice mijloace!”
    A noastra capra-n cuget impacata, strangandu-si masa, a plecat indata,
    Zvarlind in groapa doua poame fierte, zicand din gura_ Dumnezeu sa-l ierte!
    ………………………………………………………………………………………..
    Va urma

  4. Multi ani de la-intamplare au trecut, incat greu unora le pare de crezut;
    Si numai caprele, ce neindois pe lup il stiu cat e de ticalos,
    Povestii asteia-i mai dau crezare in vremea noastra demitizatoare…
    Dar iata ca de-un timp, nu prea se stie prin ce pidosnica inginerie,
    Urmasii lupului cel hamesit, ce-a fost de capra astfel pedepsit,
    Conform naravului lor cel lupesc, povestea groaznic o rastalmacesc:
    Pe lup spalandu-l de orice pacat, pentru ca fu_ zic ei_discriminat
    De capra-invinuita-n gura mare, mai nou_ de crima cu premeditare!
    Crima pe care-n mod corect si just, ei s-o numim ne cer_ Holocaust!!
    Pentru ca lupul cel nevinovat, prin foc finalul tragic si-a aflat_
    Nu pentru vinile ce i se-aduc, ci pentru simplul fapt ca era…lup!
    Astfel incat de-acum pana-n vecie, cat timp in tara capre-or sa ramaie_
    Indiferent de varsta si avere, marime, greutate ori putere_
    Oricare capra-ar trebui sa stie ca are-n viata-o sfanta datorie:
    S-aduca zilnic ca despagubire, pentru a lupului nenorocire,
    Urmasilor mereu infometati, ce-l tot jelesc inca neconsolati_
    Sa aiba cu ce-i face pomenire_ produsele-amintite-n povestire:
    Frunze-n buze, lapte-n tate, iarba-n barba, snop de flori la subsuori;
    Drob de sare in spinare, grausor la brausor, malaies in calcaies…
    Dar numai lupilor ce-s pamanteni, ajunsi azi lacto-vegetarieni_
    Ce, vrand sa faca voia caprelor au adoptat tacit regimul lor_
    Ca pentru neamul vesnic pradator a haitelor mari din exterior,
    Suficient ar fi, pentrui moment, ca sa nu para jaful prea strident,
    Pentru oricare lup, oricati ar fi_ doi iezi grasuti in fiecare zi!
    (Asa precum si-al lor stramos plecat din asta lume-a beneficiat)
    Si-n plus, pe langa asta grea povara ce lupii caprelor o rezervara,
    Ele sa-si mai asume si-obligatia de-a-si reforma total si educatia,
    Astfel ca iezii lor, cu minti istete, de-acum alta poveste sa invete:
    Conform sloganului ce i-a mers vestea:”De-azi inainte sa schimbam povestea!”
    Poveste-n care, in noua versiune, lupul cel bun pe iezi nu-i mai rapune,
    Ci doar le-arata, plin de bunatate, ce-inseamana _ multi-cultu-rali-tate…
    Ca cei doi iezi mai mari, de el mancati, motiv sa n-aiba de-a fi suparati,
    Pentru ca lupul, prin asta masura, sa-i introduca vru-n a sa … cultura1
    Sa afle si ei, prin ingurgitare, ce gusturi … culturale lupul are;
    In timp ce gestul caprei, radical_ de-ai reteza avantul…cultural
    Considerat e azi_ un ciminal comportament de tip legionar !!
    Ce e specific, fara doar si poate,doar unor capre neevoluate,
    In mintea carora si azi persista mentalitatea traditionalista
    Ce-impinge-intruna pe orice caprid, inevitabil, catre _ lupicid!
    Facand din orice capra ce exista, instantaneu_ o bestie fascista,
    Precum si-a noastra capra din poveste_ zic ei_ca s-ar fi dovedit ca este…
    Ba si pe iedul mic ce-a reusit sa scape de lupescul apetit_
    Desi sarmanul n-are vreun pacat_ ca-i xenofob ei l-au etichetat:
    Fiidc-al sau gest_ de-a se baga-n cuptor_ de frica lupului invadator_
    Considerat e-acum de dumnealor_ un evident gest discriminator
    Fata de bietul lup( refugiat in casa iezilor ce i-a mancat)
    Cu un impact _zic ei_ devastator asupra stimei lui de carnivor!
    Lezat in dreptul sau neingradit de-a fi cu carne zilnic ghiftuit…
    Iar marturia iedului( ce-o spuse in fata caprei care il nascuse)
    Despre al crimelor faptuitor_ pentru ca are-un caracter acuzator_
    Si incalca grav legea multiculturii, numita e de-acum _ discurs al urii!
    ………………………………………………………………………………………

    Ca de le-asculti discursul cel, lupesc cu care lumea intreaga-imbrobodesc,
    Cu-a lor lupeasca-n veci nerusinare, iti vine sa te-intrebi in gura mare:
    _ Gasi-se-va-n turma asta capreasca vreun corn mai ascutit sa-i potoleasca?
    Ca in dulaii cei alesi, de paza, azi nimeni nu-si mai pune nici o baza_
    Cu toate ca sperante-aveam in ei pe vremea cand erau numai catei!
    Fiindca-au uitat cum mai functioneaza o stana-n care cainii chiar vegheaza…
    (Bineinteles, cand sunt de paza pusi caini devotati, nu caini de multe usi_
    Care cu lupii, in tovarasie, stana si-o prada si-o lasa pustie,
    Ba chiar, cu mintea lor nicicad prea breaza, in frutea pazei ei un lup aseaza:
    (Pentru ca-n tara unde-i curul cap , usor ajunge lupul parcalab!)
    C-atunci, cu mintea noastra de pe urma, le-om aplica proverbul stramosesc:
    “Alunga-ti iute cainii de la turma, de-i vezi cu lupii ca se infratesc!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *