Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Incorect Politic
Aprilie 27, 2023
Miron Manega: Să facem un bilanț pe toate, absolut toate temele sensibile ale istoriei noastre: Mișcarea Legionară, cazul Mareșal Ion Antonescu, Holocaustul, cazul Nicolae Ceaușescu
Via Certitudinea:
În spațiul public, despre aspectele pozitive, onorabile sau înălțătoare ale Mișcării Legionare se vorbește în șoaptă sau deloc pentru că, vezi Doamne, e propagandă. Se vorbește doar de crimele legionare, unele (puține) reale, majoritatea atribuite. Personal, cred că e vorba de o mistificare operată prin transformarea excepțiilor în normă.
Mișcarea Legionară ar trebui rejudecată de un tribunal real, românesc, căci până acum nu a fost judecată/condamnată decât de Tribunalul Poporului și Institutul Wiesel. A venit vremea să facem un bilanț al faptelor tuturor, să le punem pe cântar și abia după aceea să dăm o sentință. Pe toate, absolut toate temele sensibile ale istoriei noastre: Mișcarea Legionară, cazul Mareșal Ion Antonescu, Holocaustul, cazul Nicolae Ceaușescu. Căci până acum ne-au livrat alții sentințele. Sentințe prefabricate!
Este nedrept, este umilitor să stai în genunchi în fața celor care te urmăresc, te persecută și te monitorizează pe banii tăi. În genunchi nu se stă decât în fața lui Dumnezeu, atunci când te rogi. În orice altă situație, poziția este degradantă, promiscuă sau cel puțin ambiguă. Până la materializarea unor procese sau dezbateri publice demne, cu toate probele și mărturiile la vedere, CERTITUDINEA își asumă misiunea (și riscul!) de a face publice, într-un dosar deschis al conștiinței naționale, toate acele mărturii ocultate sau condamnate aprioric, de cei care nu ne iubesc, și aprobate de cei care stau în genunchi în fața lor (nu pentru a se ruga…). Așadar, atâta timp cât mai există, cel puțin instituțional, Justiție în România, CERTITUDINEA se încăpățânează să transpună în fapt principiul auditur et alteram pars… (Miron Manega)
Bilanț și pentru instaurarea comunismului în Romania.
„Mișcarea Legionară ar trebui rejudecată de un tribunal real, românesc, căci până acum nu a fost judecată/condamnată decât de Tribunalul Poporului și Institutul Wiesel”
Greșit. Între 1941-1944 justiția română a dat sentințe respectând legile țării, dar nimeni nu a judecat în întregime mișcarea legionară. Și vom rămâne în ceață până când vor ieși la iveală dovezile clare despre cine finanța, dirija acțiunile și dădea ordine de zi acestei organizații.
„cazul Nicolae Ceaușescu”
Da, tătarul Ceaușoglŭ măritat cu jidanca Petrescu(nu cunosc numele real) merită un proces adevărat pentru tot ce a făcut: activitatea de ilegalist cominternist dinainte de 1944, prestația de general al armatei bolșevizate și om de bază al NKVD-ului în epoca stalinistă(când a ucis, torturat și băgat în pușcărie nenumărați țărani români), rolul de președinte-marionetă folosit de jidanii de la conducerea țării și de cercurile de putere occidentale, pseudo-dizident al blocului sovietic și pseudo-naționalist(care a continuat politica stalinistă de distrugere a satelor, transformarea țăranilor în salahori industriali trăind în mediul controlat al orașului, aneantizarea culturii naționale și culturii populare, dispariția conștiinței și solidarității de neam, îndobitocirea în masă prin presa și propaganda comunistă, etc.). Mai mult, este crucial să se descopere ce soartă au avut tătarul și jidanca după decembrie 1989 când au părăsit țara, în sicrie fiind puse persoane care semănau cu ei, dar nu întru totul.
Miscarea Legionara nu “ar trebui sa fie judecata” de nimeni, niciodata.
Trairea crestina si impotrivirea fata de “vrajmasii lui Dumnezeu” sint in afara oricarei perceptii si analize “de judecata”.
…
Lasa-l pe Ceausescu – dupa ce a scos Tara de sub camata (cica…. dobanda!, ca asta-i interesa pe ciufuti – vezi https://dexonline.ro/definitie/ciufut/definitii; … cifút și cĭufút, -ă adj. (turc. čufut, cifud, epitet plin de dispreț adresat Jidanuluĭ: cum. ğuhud, d. ar. ĭehud, ĭudă, jidan; ngr. tsifúti, bg. čifut. ) si a ingropat un stalp (din cei doi) al marxismului = “lupta de clasa” (ca nu merge sa fie vreunul proletar jumate si burghez jumate, …. sa-si dea omul palme singur…)… cu cate rele a facut Ceausescu… ar trebui totusi discernamant folosit cand te-apuci sa scrii despre el. Asta as, din auto-respect.
Si nu stii nimic despre jidanii “de la conducerea tarii” – cati a gasit si cati au mai ramas….
Cei care au furat puterea dupa asasinarea ritualica din ziua Craciunului erau deja “la conducerea Tarii”?
Iliescu, Barladeanu, P. Roman, D. Martian, sefi de partide, … nenumarati ministri si sefi de peste toate “organele” puterii?
Nu zic nimic despre ce s-a putut si s-a facut pentru dezvoltarea materiala si nu numai a Romaniei – citeste tu lista cu distrugerile, vanzarile = furt “cu acte”, indatorarea complet inutila, schimbarea legislatiei, educatiei si culturii din “seculara” in satanista… cu cei de “dupa”.
… zici multe si invartite crezand ca impresionezi ca un cunoscutar – nu esti.
Din 23.08.1944 în România există una și aceeași guvernare cu scopul neclintit de desființare a poporului român. Epoca stalinistă a distrus elitele românești(militari, magistrați, cadre universitare, preoți, învățători, mici burghezi, vârfurile țărănimii) și cultura română, transformându-ne într-o masă de sclavi, așa cum eram la 1800. Bolșevismul a ucis în total 4 milioane de români: 1,5 în teritoriul dintre Nistru și Nipru, 1,5 în Basarabia și Bucovina de Nord și 1 în restul țării.
Epoca pseudonaționalistă a lui Ceaușoglŭ a făcut ceea ce am scris mai sus; mai mult, a pus bazele jafului și înstrăinării avuției naționale de după 1989, deoarece totul era proprietate de stat, iar 3/4 din angajați ai ministerelor, directori de întreprinderi și șefi de sindicat erau jidani bolșevici; aceștia furau pe ascuns și făceau averi atunci(vezi cazul celebru Dan Voiculescu – Crescent) și s-au dedat după 1989 la jaful și înstrăinarea pe față , trădându-i și batjocorindu-i pe muncitori(la fel în URSS după venirea la putere a lui Gorbaciov). Ce a mai rămas din cultura națională a avut de suferit; gândește-te numai la promovarea scriitorilor neobolșevici ai generației ’80 sau a celor proveniți din minoritățile naționale, în timp ce scriitorii români ca Marin Preda și Marin Sorescu erau reprimați; tot ceea era prea românesc și incomod pentru regim se interzicea sau cenzura, în timp ce alogenii erau liberi să ne scuipe(vezi cazul Mozes Rosen vs. Corneliu Vadim Tudor, la care Ceaușoglŭ l-a penalizat pe Vadim și a ținut un discurs contra „antisemitismului”).
Epoca neostalinistă din ultimii 33 de ani înseamnă sfârșitul nostru pe care l-au prevăzut înaintași ca Mihail Eminescu, Vasile Conta, Alexandru C. Cuza, Nicolae Păulescu, Corneliu Zelea Codreanu, Octavian Goga, Mareșal Ion Antonescu, etc. Este cea mai mare distrugere materială, pierdere umană și depopulare înregistrată în istorie: acum am mai rămas în țară 7 milioane de români din 19 câți eram în 1989, iar în RSS Moldovenească mai suntem 1 milion din 3 câți eram în 1989; cca. 7-8 milioane pribegesc în neagra străinătate în timp ce cca. 2,5-3 milioane de jidani au fost colonizați în ambele state.
Delir patologic îmbinat cu adevăruri la Riga Crypto, dar cea mai tare nebunie, cea mai nucă în perete, e că Ceauşeasca (Petrescu) ar fi fost “jidancă”. O viată am citit istorie în domeniu iar lucrurile sunt bine cunoscute si stabilite. O asemenea gogomănie n-am mai citit încă nicăieri. Cum se produc asemenea aberaţii? Ce defect are mintea unora de scornesc continuu si umplu lumea cu minciuni?
Propunerea Dlui Manega este excelentă. Să facem într-adevăr acest bilanț. Cine ne împiedică? Noi, Românii, vorbim cam mult despre ceea ce avem de gând să facem, dar de fapt nu facem și nu vom face probabil niciodată!
După aproape un secol, să facem bilanțul Mișcării legionare. Greu de spus că a existat vreodată, în România, vreo mișcare politică mai românească decât Mișcarea legionară. Din păcate, Mișcarea legionară a fost și prea creștină, adică jidovească. Oricine se consideră urmaș al lui Decebal, Burebista sau Zamolxe trebuie să se întrebe dacă nu cumva creștinismul este egal cu jidănirea? Din această perspectivă, Căpitanul din Însemnările de la Jilava, este parcă mai puțin erou Român decât cel din Pentru Legionari. Căpitanul din Insemnări de la Jilava este mai mult martir creștin decât eroul neamului. Să ne înțelegem: creștin înseamnă una, român înseamnă alta. Cele două substantive nu sunt și nu pot fi sinonime. Ca român, mă dezic de creștinism, refuz sânul lui Avraam, rămân alături de Eroii Neamului Daco-Românesc, suspectez de jidănire toți creștinii catolici, protestanți, ortodocși, neoprotestanți, toți adventiștii de ziua a șaptea, toți martorii lui Iehova, toți penticostalii, baptiștii, luteranii, calviniștii, etc.
Bilanțul celor patru ani fără două săptămâni ai regimului mareșalului Ion Antonescu? De ce nu. În fond, în plin secol XX, guvernarea mareșalului Antonescu se înscrie pe linia românească a marilor Domni pământeni (Basarabi, Mușatini și alții) din istoria Neamului. Rușinea acceptării fără luptă a Ultimatimului sovietic (26-28 iunie 1940), a fost spălată la 22 iunie 1941, când Românii au declarat război Uniunii jidovești Sovietice. Războiul nostru contra bolșevismului talmudist (adică marxist, leninist, stalinist) va rămâne în istoria ca ultimul semn de energie și de viață românească, al celor care, ulterior, au devenit aplaudacii lui Ceaușescu… În ce privește colaborarea dintre Mișcarea legionară și guvernul Antonescu,, aceasta s-a dovedit imposibilă după asasinarea celor câteva zeci de foști asasini ai legionarilor, care, în așteptarea judecății erau anchetați, sub arest, la închisoarea Jilava. Mișcarea legionară, veleitarismul lui Horia Sima, septembrismul inaugurat de acesta au condus la regretabila ruptură din 21-23 ianuarie 1941.
Bilanțul ”Holocaustului” este mai dificil, poate chiar imposibil, actualele condiții de terorism intelectual, polițienesc, medical, în actualele condiții de obscurantism. ”Holocaustul” este un subiect de roman, o ficțiune, un fel de a 25-a oră, între cele 24, ale ciclului cosmic zi-noapte. În înțelesul lui ideologic și mincinos actual, așa numitul holocaust sau șoa este o imposibilitate tehnică dovedită, ca falsă, de zecile de lucrări, sutele, poate miile de articole, în principalele limbi ale lumii contemporane. A face Bilanțul Holocaustului-Șoa înseamnă a merge pe urmele marilor istorici revizioniști: americanii Arthur Robert Butz, Fred LEUCHTER (autorul faimosului RAPORT ce îi poartă numele),francezul Robert Faurisson, elvețianul Jürgen Graf, germanul Germar Rudolf (autorul unui al Treilea Raport asupra Falsității ”Camerelor de Gazare” de la Auschwitz-Birkenau, francezul Roger GARAUDY și mulți alții. Cu privire la falsitatea așa numitelor ”Camere de Gazare” de la Auschwitz-Birkenau există și RAPORTUL UNIVERSITĂȚII DIN KRACOVIA (Polonia), care confirmă rapoartele LEUCHTER, GERMAR RUDOLF și celelalte, care au urmat. Războiul actual, dintre Rusia și BANDA STATELOR UNITE ȘI MINCINOASE nu va rămâne fără urmări în ce privește DEMASCAREA MINCIUNII HOLOCAUSTICE, subiect abordat cu mult curaj de colonelul Vasile ZĂRNESCU, generalul Radu THEODORU și de alți autori, cu diverse ocazii.
Bilanțul sfertului de veac al regimului ce poartă numele lui NICOLAE CEAUȘESCU este probabil la fel de delicat ca cel al MINCIUNII HOLOCAUSTICE. Politica antinațională și pupincuristă a vechilor partide politice românești (Partidul Național Liberal și partidul Național Țărănesc) a condus România Mare la dezastrul din vara anului 1940, când Țara noastră a pierdut (printr-un fel de ”negocieri și tratative”) Basarabia, Bucovina nordică și ținutul Herța, Transilvania de nord și Cadrilaterul (județele Caliacra și Durostor). Pe de altă parte, cele două decenii numite perioada interbelică au fost marcate de tendința forțelor subversive imperialisto-jidovești (engleze, americane, franceze, bolșevico-sovietice) de a desființa statele naționale din Europa, deja furate și jecmănite prin tratatele învingătorilor din primul Război Mondial.
Germania nu a acceptat ”Pacea” de la Versailles, care nu a fost o pace, după cum nici ”Pacea” de la Trianon nu a fost o pace, pentru Ungaria și Austria, de exemplu. Pentru statele învinse, din primul Război mondial, așa numitele ”Păci” de la Versailles, Trianon, Saint Germain au fost de fapt ”Dictate” ale învingătorilor, așa cum ”Înțelegerile” de la Teheran (1943), Yalta (1945), Potsdam (1945), Malta (1989) au fost tot dictate, care au condus la actualul ”Război-nerăzboi” mondial dintre actuala Federație Rusă (împreună cu aliații ei actuali și viitori) și Statele Unite-NATO-democrațiile marionetă anglo-saxone și vest-europene, între care noi înșine (ca musca în laptele altora…)
În contextul politico-ideologic de după al II-lea Război Mondial și potrivit VÂNZĂRII DE ȚĂRI ȘI POPOARE CONVENITE LA TEHERAN, YALTA ȘI POTSDAM, toate țările și popoarele Europei de Est au fost cedate boșevismului sovietic de către complicii lor occidentali, anglo-franco-americani. În plus, trădarea de la 23 August 1944 a însemnat trădarea propriilor noastre interese de către noi înșine, în frunte cu un rege necopt la minte și străin de ființa neamului, în frunte și cu oamenii politici cunoscuți, mai ales național-liberali și naționali țărăniști, care l-au arestat pe mareșalul Antonescu, au mințit armata și poporul român, predând România Uniunii Sovietice. Asta s-a petrecut la 23 August: o MARE TRĂDARE NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI DE CĂTRE CEI MAI NEFERICIȚI, MAI IMBECILI, MAI TRĂDĂTORI ȘI MAI VREDNICI DE DISPREȚ OAMENI POLITICI ROMÂNI CARE AU EXISTAT VREODATĂ.
Au urmat două guverne general Sănătescu, guvernul generalului Rădescu, apoi regimul, practic comunist, al guvernului de ”largă concentrare democratică”, Doctor Petru GROZA. Ultimul a durat douăzeci de ani, din martie 1945 până în martie 1965, când a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Regimul lui Nicolae Ceaușescu a început în martie 1965. Totuși, Nicolae Ceaușescu a participat la conducerea armatei, a guvernelor comuniste, a lichidării și desființării țărănimii române, a întemnițării și uciderii a sute de mii de Români în sistemul democrato-sovieto-american al GULAGULUI ROMÂNESC, al CANALULUI MORȚII DUNĂREA-MAREA NEAGRĂ, AL ZECILOR ȘI SUTELOR DE LAGĂRE DE LAGĂRE DE MUNCĂ ȘI CHIAR DE EXTERMINARE, PE ALOCURI, CARE AU FUNCȚIONAT PESTE DOUĂZECI DE ANI, ÎNTRE 1944 ȘI 1964.
Așadar, bilanțul regimului Nicolae Ceaușescu nu poate fi decât bilanțul întregului regim comunist, început prin trădarea de la 23 August 1944 și trădarea din decembrie 1989, botezată ”revoluție”. (Dacă într-adevăr am fi avut o clasă de intelectuali adevărați, am fi știut că ”revoluția nu există și nu poate exista”, conceptul de ”revoluție” fiind una dintre imposibilitățile ontologice ce cresc, ca ciupercile, după ploaie, pe buzele analfabeților funcționali grupați în diverse loji soroșisto-masonice, pesediste, peneliste, gedesiste, etc.). Cele petrecute la 23 August 1944, ca și cele petrecute în decembrie 1989 sunt în egală măsură acte de trădare a României și a poporului român.
Bineînțeles, în cei 45 de ani (dintre 1944 și 1989) multe se schimbaseră în Europa și în lume. În acești ani, cum necum guvernele comuniste reușiseră să dea României o bază industrială, distrugând însă țărănimea, redusă la o sclavie mult mai severă decât aceea a muncitorimii orășenești sau ”navetiste”, sau a intelectualilor fără o suficientă înțelegere a realităților lumii postbelice. Majoritatea foștilor deținuți din partidele istorico-isterice (PNL, PNȚ, adesea chiar PSD (gruparea Titel Petrescu și altele) i-au așteptat pe anglo-americani să-i elibereze. Da, marele Iuliu Maniu, ultimii Brătieni, generalii trădători de la 23 August 1944 au suferit și au murit prin închisorile comuniste, așteptându-și ”colegii” anglo-americani și francezi, francmasoni, care, chipurile, nu aveau alta de făcut decât să-i elibereze pe ei din închisori. Iuliu Maniu, principalul autor moral al trădării de la 23 August 1944, și-a meritat soarta de trădător. În ideea poporului nostru, Dumnezeu nu bate cu parul! Trădare lui de la 23 August 1944 l-a costat cei cinci sau șase ani de închisoare, în care timp securiștii jidani și temnicerii țigani îi împingeau cu piciorul gamela cu mâncarea închisorii, precum se împinge hârdăul cu mâncare la porci. După mine, devreme ce Dumnezeu a îngăduit asta, trădătorii de la 23 August și-au meritat soarta, cu vârf și îndesat. Zecile și sutele de mii de ofițeri și de soldați români, ce luptaseră contra Uniunii Sovietice, sutele de mii de țărani români ce refuzau sclavia colhozurilor și sovhozurilor iudeo-bolșevice nu aveau însă absolut nicio vină. ”Vina” sau ”culpabilitatea” lor consta în faptul că s-au lăsat duși de nas de mofturile masonico-democrate ale național-țărăniștilor și național-liberalilor care, practic, între 1918 și 1944 au pus bazele distrugerii poporului român. Cum anume? Mai întâi prin distrugerea tineretului țării, între 1920 și 1940, apoi prin cele ce au urmat, provocate mai ales de miopia lor politică. Pleașca de la Trianon nu putea fi apărată de regimul regelui priapist și, probabil, sifilitic, care a fost regele Carol al II-lea, un adevărat călău al tineretului român, un dement schizofren.
În ideea mea, cam acestea ar fi liniile mari ale necesarelor bilanțuri de care vorbește Domnul Miron Manega: bilanțul politic și național al Mișcării Legionare, bilanțul politic, național și patriotic al războiului nostru contra Uniunii Sovietice, Bilanțul minciunii holocaustice care. de fapt, nu ne privește decât indirect, în sensul că avem tot interesul și chiar datoria să știm ce se petrece în lume. Cine nu știe (neștiutorii de profesie, preoții, de exemplu, care i-au îndemnat pe Români să se ologească sau chiar să se sinucidă) plătește prețul prostiei sau neștiinței lui. Din păcate, în în toate școlile ”noastre”, de toate nivelele, s-au predat tot felul de minciuni holocaustice, istorice, etc. Din punctul de vedere al MINCIUNII HOLOCAUSTICE ÎNTREAGA ACADEMIE ROMÂNĂ ESTE O BANDĂ DE BĂȘINOȘI BĂTRÂNI, CARE ÎȘI VĂD DE CILOAN HABAR NU AU PE CE LUME TRĂIESC. Tinerii români doritori să cunoască adevărul nu au altă soluție decât studierea lucrărilor istoriciLOR revizioniști. Subliniez: ISTORICII REVIZIONIȘTI NU AU REVIZUIT ȘI NU REVIZUIESC FRONTIERELE DIVERSELOR STATE. EI NU REVIZUIESC DECÂT MINCIUNILE ISTORICE CU CARE AM FOST ȘI SUNTEM, ÎN CONTINUARE, DUȘI DE NAS. O ASTFEL DE MINCIUNĂ ISTORICĂ ESTE MINCIUNA CAMERELOR DE GAZARE. ÎN REALITATE, SINGURELE CAMERE DE GAZARE A OAMENILOR, CARE AU EXISTAT VREODATĂ, NU AU EXISTAT DECÂT ÎN PENITENCIARELE AMERICANE. EXPERIENȚA PENITENCIARELOR AMERICANE A DOVEDIT CĂ UCIDEREA ÎN MASĂ A OAMENILOR, CU AJUTORUL CAMERELOR DE GAZARE, ESTE O IMPOSIBILITATE TEHNICĂ. UNA ESTE SĂ UCIZI UNUL SAU DOI CONDAMNAȚI, ALTA ESTE SĂ UCIZI MII ȘI MILIOANE DE OAMENI CARE, ODATĂ GAZAȚI DEVIN EI ÎNȘIȘI O PRIMEJDIE MORTALĂ PENTRU CĂLĂII CARE AR MURI ÎNAINTE DE A-I PUTEA GAZA.
Bilanțul celor 45 de ani de comunism, mai ales bilanțul celor 25 de ani de ”CEAUȘISM” nu poAte face abstracție de faptul că, în acești ani, cu sacrificii imense, mai ales distrugerea țărănimii, s-a reușit încropirea unei veritabile industrii, și chiar a unei școli românești, într-o serie întreagă de domenii, mai ales tehnice. VREM NU VREM, CEAUȘESCU A FOST SINGURUL MEȘTER MANOLE, REAL, PE CARE L-A AVUT NEAMUL ROMÂNESC. Celălalt Meșter Manole, cel cu catedrala de la Curtea de Argeș, este o legendă. Olteanul aproape analfabet, care ar fi fost Ceaușescu, s-a cultivat, și-a dat examenul de bacalaureat, nu l-a acuzat nimeni de plagiat, pentru că nimeni nu-i putea sufla în ciorbă… Pe președinteșe Șase Case, pe generalul Ciucă, pe Dottore Bode și alții nimeni nu-i stimează, pentru că, pe zi ce trece, ei se prostesc, devenind, cu mari eforturi intelectuale, cei mai monumentali trădători și imbecili ce au pătat Adevărul lui Dumnezeu și onoarea poporului român.
De aceste patru bilanțuri depinde înțelegerea rostului nostru în lumea contemporană. În lumea ce se pregătește sub ochii noștri, va mai fi oare loc pentru poporul român? Obișnuit și îndrumat, de biserică și de falșii lui conducători, să pupe în cur ba pe turci, ba pe austrieci sau pe ruși, ba pe nemți, anglo-francezi sau americani, poporul român mai poate face umbră pământului nici măcar în țara lui. Vai de biet Român, săracul. Îndărăt tot dă, ca racul, spune poetul. Dacă umbra pe care o facem pământului nu mai este proiecția sufletului nostru românesc, a Spațiului nostru spiritual, care este mioritic, nu jidovesc, nici creștinesc, dacă în continuare vom întoarce, creștinește, și al doilea obraz, pentru a fi pocniți de toți bandiții și veneticii, vom pieri cum a pierit și Corneliu Codreanu cu toată Mișcarea lui legionară, cu Legiunea Arhanghelului Mihail, partidul Totul pentru Țară, etc. Să facem efortul de deschidere a ochilor minții: după aproape un secol, rezultatul concret al Mișcării legionare este că tinerii de azi pot intra la închisoare pentru simplul fapt al executării salutului legionar sau roman, cu brațul drept întins către lumina soarelui, către Adevăr, către zeii din cer. Dacă așa stau lucrurile. și cam așa stau, trebuie să facem efortul necesar pentru a vedea unde s-a greșit. Corneliu Codreanu a fost un erou al Neamului Românesc. Totuși, unii cred că a fost mai curând un martir al Bisericii, ceea ce nu este și nu poate fi același lucru.
Eu personal, ca Daco-Român, refuz mântuirea creștină, nici nu vreau să aud de ”Sânul lui Avraam”, refuz mântuirea oricărei Biserici, pe care o consider un fel de mafie ce falsifică simbolismul crucii, iubirea dintre oameni, setea de adevăr a oamenilor de rasă albă, care nu totdeauna este împărtășită de oamenii de alte rase. Lipsită de ADEVĂR, IDEEA DE DUMNEZEU ESTE O ILUZIE. NU PUTEM ÎNCEPE CU VREUN ADEVĂR ABSOLUT, CI CU ADEVĂRURILE RELATIVE DAR NEÎNDOIELNICE, PRIN CARE TRECEM CU TOȚII, PE CARE LE PUTEM VERIFICA. ADEVĂRUL ULTIM, PE CARE ÎL NUMIM DUMNEZEU, ESTE O PROBLEMĂ PE CARE FIECARE TREBUIE SĂ O REZOLVE PENTRU EL ȘI ÎN FELUL LUI, CU CONDIȚIA DE A FI CINSTIT SUFLETEȘTE, DE A NU SE MINȚII SINGUR, DE NU-I MINȚII ȘI PE CEI DIN JUR, DUPĂ CUM, ÎNTR-O FAIMOASĂ SCRISOARE, CĂTRE NICOLAE IORGA, CORNELIU CODREANU L-A ACUZAT PE FAIMOSUL DAR ȘI PE FALSUL ISTORIC, SPUNÂNDU-I VERDE CĂ ESTE NECINSTIT SUFLETEȘTE.
STRĂMOȘII NOȘTRI, DACI, AU FOST CINSTIȚI SUFLETEȘTE. ROMA NU I-A PUTUT CUCERII SUFLETEȘTE, AȘA CUM AMERICA IMPERIALISTĂ ȘI INCULTURA WOKE DE AZI AU CUCERIT NEDEMNA NOASTRĂ CASTĂ DE INTELECTUALI HANDICAPAȚI, NETERMINAȚI SUFLETEȘTE, INDIFERENT CĂ FAC PARTE DIN AȘA NUMITUL GDS, GAȘCA DE VÂNDUȚI ȘI CUMPĂRAȚI AI LUI SOROȘ, VREUN MARE ORIENT SAU MARE LOJĂ NAȚIONALĂ ”ROMÂNEASCĂ”, ETC
Sotii Ceausescu au fost omorati ritualic de Oculta Mondiala Satanica Khazara pentru a subjuga Romania si a o transforma intr-o Colonie pe care s-o jefuiasca cum vrea ea, elita khaza mondiala satanica. Iar Miscarea Legionara a fost infiintata prin vrerea Prea Sfantei Treimi si a Prea Sfantei Fecioare Maria ca o miscare de curatire de alogenii a Romaniei care mai tot timpul incepand de la 1789 si pana astazi au tot stapanit-o, cu o mare intrerupere intre 1965 si pana-n 1989, cand alogenii au dat Lovitura de Stat mascata subtil intr-o asa zisa Revolutie. De aceea tot neamul alogenilor si tradatorilor de tara care au distrus Miscarea Legionara si cei care au dat lovitura din Dec. 89 sunt cei care ne-au scris istoria. In sex. XIII un calugar din Rhodos a Proorocit ca-n sec. XX va apare in Tara Lupilor o miscare a Arhanghelului Mihail ai caror membri for fi ucis de poporul ce-L uraste de Dumnezeu.
Rebeliunea Legioanra a fost organizata la ordinul lui Antonescu cu sprijinul SSI si acceptul Germaniei Hitelriste, legionarii fiind scosi dupa aceea ca tapi ispasitori. “Un început de raționament: Antonescu, partener al comuniştilor în lovitura de stat
Răspunsul la aceste ciudăţenii a putut fi desluşit pentru prima oară abia după 60 de ani de la evenimentele din ianuarie 1941. La 3 septembrie 2003, ziarul “România liberă” publica un material senzațional, semnat de jurnalistul Vladimir Alexe. Acesta invoca un document descoperit în arhivele CIA, declasificat cu ani în urmă şi postat pe internet, certificând convenţia din 11 ianuarie 1941 dintre Partidul Comunist din România, prin Constantin David, şi respectiv Serviciul Secret de Informații (SSI, loial lui Antonescu la acea vreme) prin comisarul Petrovici. Comuniștii se angajau “să participe la evenimentele ce urmau să aibă loc, prin acţiuni anarhice în cartierele evreieşti alături de poliţişti, derbedei şi hoţi.” Așadar, evenimentele erau riguros programate și organizate…
Iată ce spune articolul lui Vladmir Alexe: “… colaborarea comuniştilor cu regimul Antonescu s-a materializat prin două convenţii secrete încheiate în 1941. Colaborarea aceasta, subliniem, a fost posibilă datorită efectelor pactului Molotov-Ribbentrop, care a funcţionat între 1939 şi 1941. Prima convenţie de colaborare între comunişti şi regimul Antonescu s-a încheiat pe 11 ianuarie 1941 prin mijlocirea Serviciului Secret de Informaţii – SSI – reprezentat de comisarul Petrovici şi de Constantin David, care reprezenta Partidul Comunist din România (PCdR). Prin această convenţie, Partidul Comunist se angaja să participe la evenimentele din 20-23 ianuarie 1941 prin acţiuni anarhice în cartierele evreieşti alături de poliţişti, derbedei şi hoţi. Comuniştii şi-au respectat angajamentele, aducând astfel o importantă contribuţie la consolidarea regimului Antonescu cu această ocazie. (…) A doua convenţie între comunişti şi regimul Antonescu s-a încheiat în iulie 1941, după atentatul contra trenului „Patria”, şi a fost semnată de Eugen Cristescu, directorul SSI, şi Ştefan Foriș, secretarul Partidului Comunist din România (PCdR) din acel timp. Prin această convenţie, comuniştii se angajau de a se abţine de la acte de sabotaj în industria de armament şi transportul feroviar pe perioada războiului. SSI-ul, la rândul său, se angaja să nu trimită pe front nici un communist, (…) de a nu-i preda pe comunişti lui Adolf Eichman pentru a-i duce în lagărele germane (…), de a nu se opune „infiltrării” către Bucureşti a comuniştilor din ţară. În 1944, când a avut dovada colaborării lui Foriș cu regimul Antonescu, Stalin a ordonat o „epurare” masivă a comuniştilor din România, în primul rând a lui Ştefan Foriș şi a colaboratorilor săi. Dar şi utilizarea pe mai departe a directorului SSI, Eugen Cristescu”, motiv pentru care-ia fost comutată pedeapsa cu moartea.
Această pagină a istoriei PCR, respectiv participarea comuniștilor la “rebeliunea legionară”, a fost considerată decenii la rând tabu. Cert este că acțiunile comuniștilor din acele nopți au dat lui Antonescu posibilitatea să arunce vina pentru “pogrom” asupra legionarilor. Care, după cum am văzut, în acele zile se aflaseră asediați în sedii, cu prea puține posibilități de mișcare.
Implicarea lui Constantin David, lider comunist de etnie evreiască, la vârful operaţiunilor diversioniste de înlăturare a legionarilor de la guvernare ar putea explica, în sfârşit, arestarea acestuia de către cei din fosta Poliție Legionară (camuflată din noiembrie 1940 sub titulatura Serviciului de Ordine) şi excesul de zel al celor care, în timpul anchetei, l-au împuşcat pe acesta undeva pe drumul spre comuna Pantelimon.
Dar totodată atestă pentru prima oară un adevăr cutremurător: implicarea în acţiunile diversioniste din cartierele evreieşti cel puțin a unui etnic evreu. Sigur, nici nu mă gîndesc să insinuez că evreii ar fi orchestrat un masacru împotriva lor înşişi. E o teorie absurdă, pe care nu o pot împărtăşi. Se ştie că evreii care aderaseră la comunism nu se mai considerau de nicio etnie şi deveniseră atei. Deci nu mai aparţineau spiritului evreiesc.
Ceea ce vreau eu să spun, pe baza de-acum evidentei implicări a unor elemente de origine evreiască în evenimente, este explicarea anumitor mecanisme psihologice care, la nivelul mentalului colectiv – atât în comunitatea legionară, cât și unele sectoare sociale – au putut conduce, în acele zile, la identificarea evreilor ca unii dintre autorii loviturii împotriva guvernării legionare, precum și la generalizări de genul cele prin care s-a pus semnul egalității între noțiuni ca evreu și comunist.”
https://www.stiripesurse.ro/eful-sri-a-fost-decorat-cu-medalia-de-onoare-prieten-al-comunitatilor-evreiesti-din-romania_2893450.html