Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Decembrie 18, 2021
Microcip pentru vaccinare – se întâmplă în Suedia
Mi-aș dori să fie o teorie a conspirației nebunească, rodul unor minți schizofrenice și antisociale, însă din nefericire pentru omenire, totul se întâmplă în timp real, aceasta este realitatea.
Așa cum spunea Vlad Voicu, realitatea din ziua de azi este conformă cu profeția biblică a vremurilor din urmă.
Microcip-ul care îți arată statutul COVID.
De aceea Suedia nu a avut nevoie de restricții. O fac de bună voie pentru că și înaintea plandemiei a fost o societate transparentă în care banii Cash practic nu se mai folosesc.
Adevăratul scop al PLANDEMIEI este controlul total al individului.
E limpede că măsurile nebunești pentru control total al individului vor veni val după val, vor fi implementate pas cu pas, în așa fel încât broasca să nu sară din oală.
În aceste condiții, cei conștienți de ce se petrece trebuie să ia o decizie grea, dar necesară.
Despărțirea grâului de neghină
Părăsiți orașele, ieșiți din Sodoma, formați comunități rurale unite.
“Dar Sterie, dacă suntem în profeția biblică la apocalipsa lui Ioan înseamnă că nu avem ce face, antihristul va controla pământul și va ucide pe cei ce cred în Dumnezeu, iar noi vom muri indiferent dacă mergem la sat sau rămânem la oraș.”
Dragă cititorule, tu ești în lumea asta ca să fii o lumină, nu să te lași înghițit de întuneric. Te-ai născut aici cu o misiune, ai un destin de împlinit, asumă-ți drumul pe care numai tu poți merge conștient. Faptele tale să dea roade plăcute Domnului, iar dacă este să mori, fă-o cu demnitate.
Dacă trupele antihristului vor veni după comunitățile rurale, mai bine îi înfruntăm în luptă până la moarte, ca dacii, decât să așteptăm să fim luați de pe stradă, duși în ceva beci și torturați de vacciniști turbați.
Viața asta-i bun pierdut
Când n-o trăiești cum ai fi vrut
…
Din zei de-am fi scoborâtori
C-o moarte tot suntem datori
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moș îngârbovit
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănțuit
Dacă e să mor, mai bine ultima imagine de pe retina mea, înainte să-mi dau duhul, să fie un deal verde, pădure la orizont, cerul senin, soarele strălucitor și câteva păsări în zbor decât să văd afalt cu zeamă de la gunoaie.
Dar înainte de a muri, avem datoria să trăim.
Viața înseamnă luptă.
Eu nu sunt de acord cu abandonarea oraselor. Nici nu simt nevoia sa-mi parasesc orasul in care m-am nascut si pe care il iubesc asa cum e el. Revolta din ’89 din marele oras Timisoara a pornit. Eroii lui Decembrie ’89, sunt fara exceptii, oraseni.
Ce-ar fi fost Miscarea Legionara fara elita intelectuala si tehnica din marile orase?
Lumea satelor nu mai e cea din anii ’45-’64, cand da, atata au avut de furca securistii cu taranii care preferau sa moara decat sa-si vanda sufletul si pamantul.
De ce nu credeti in lupta urbana? Nu cred ca ultrasii nationalisti sunt gata sa-si abandoneze cartierele pentru a se retrage la tara.
Si daca vorbim de Mantuire, ce loc mai bun pentru Mantuire decat Bucurestiul poate fi? Cine va rezista pana la sfarsit intr-un oras care in mod cert este tinta predilecta a tuturor restrictiilor si certificatelor aberante si criminale, care isi va apara cu pretul vietii Credinta inclusiv in ciuda tradarii si abandonarii de catre conducerea BOR, cred ca vrednic de Mantuire este!
Personal nu simt nici un imbold sa imi parasesc orasul, obiceiurile, meseria. Am incredere in Dumnezeu si Maica Domnului care ne vor intari in hotararea noastra, la momentul potrivit, pentru a lupta si muri chiar cu arma in mana. Mie imi plac asfaltul, betoanele, constructiile, Sectorul 3, Bucurestiul si Constanta, sunt fascinat de lucrarile ingineresti gen podul lui Saligny sau de vastitatea porturilor Constanta si Rotterdam.
“Viata asta-i bun pierdut de n-o traiesti cum ai fi vrut”. Sau cum spunea “seful” piratilor, tatal lui Jack Sparrow: “secretul acestei vieti e sa traiesti cu tine insuti pana la sfarsit”. Perfect adevarat. Urmarea constiintei si a Credintei in misiunea ta, in “talantii” care ti-au fost dati pentru ai folosi in slujba ta, a familiei, a tarii si a neamului tau, in afinitatea sufleteasca cu locul de nastere si de traire, e ce cred eu ca trebuie sa fac (nu dau deci sfaturi altora, imi spun parerea in ceea ce ma priveste). Doamne-ajuta!
Foarte bine, gândește pozitiv.
Dacă se oprește căldura, gazul, curentul electric, apa, în oraș este paradisul. Ăla cu secera și ciocanul. După o săptămână nu mai găsești nimic de mâncare, toate magazinele sunt golite sau mai au doar mâncarea stricată din lipsă de condiții de stocare, iar alimente de la la țărani, cel mai apropiat târg este la distanță de oraș.
Cine se riscă să vină cu un camion de mâncare în oraș când o hoarda flamanda așteaptă să-l sfâșie în timp ce se luptă pentru mâncare. Bani, câștiguri, poți sa să uiți, viața este mult mai prețioasă.
Dacă vrei să ai idee, caută povestirile celor care au trăit războiul din Yugoslavia în orașe. Bomboana de pe colivă este dată de blocajele rutiere prin care poți trece doar cu cipu, cei cu lipsă sunt luați de pe stradă și sunt duși în zona de carantină, știi tu, munca te face liber.
In toate scenariile apocaliptice se uita de un singur lucru: existenta si prezenta lui Dumnezeu. Pe de alta parte, nu e obligatoriu sa se intample toate EXACT ca in aceste scenarii. Eu le consider mai mult “guidelines”. Am totodata Credinta ca daca de exemplu s-ar ajunge sa fiu tinut cu forta sa fiu intepat acelora care vor vrea sa faca asta li se va usca mana. Cum am spus mai sus, vorbesc in ceea ce ma priveste pe mine si familia mea. Din propria experienta. Cineva acolo Sus ma iubeste, asta-i tot.