Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Aprilie 18, 2018
Am scris acu câteva zile despre Noul Căpitan al Academiei Române, Ioan-Aurel Pop.
După cum unii dintre voi ați auzit, de atunci s-au ‘scurs’ informații conform cărora Ioan-Aurel Pop ar fi fost colaborator cu Securitatea.
O asemenea listă, care conține alte nume importante, a fost întocmită de Revista 22, fițuica Grupului Pentru Dialog Social, acel grup de gândiriști antiromâni care a ridicat profanarea României la rangul de artă.
Reacțiile nu au încetat să apară:
O noua insailare de documente interpretate rau voitor si afirmatii fara acoperire din seria cu care ne-a obisnuit deja impostorul CNSAS Madalin Hodor [1] (care isi aroga in fals calitate de „cercetator superior” al institutiei bantuite) a aparut pe piata cu o tinta clara: istoricul Ioan Aurel Pop. Victimele colaterale si distinsul academician ar trebui sa-si faca dreptate, dupa parerea mea, in instanta. Lista prezentata de organul GDS si diseminata rapid in Retea este, de fapt, o banala lista de persoane intrate in atentia organelor Securitatii ca posibile candidate la colaborare
Fractura de logica a denigratorilor de serviciu izbeste de la inceput orice om normal. Chiar din primul document prezentat reise mai mult decat clar ca Lista „colaboratorilor” urmeaza sa fie trimisa spre aprobare CPEx. Conform unei Hotarari al CPEx al PCR nici un membru de partid nu putea fi racolat spre a deveni informator fara acest accept al „organelor superioare de partid si de stat”, care, in ultimii ani ai regimului, pe fondul luptelor interne dintre Partid si Securitate nici nu se mai dadea, dacat in cazuri rare. Logica ne spune clar: daca urma sa se solicite aprobarea Partidul pentru ca respectivii sa devina, eventual, colaboratori, este evident ca acestia nu erau inca, in nici un mod concret… colaboratori!
Fiind o acuzație care stârnește antipatie instantaneu, fără a cerceta fondul (oarecum similară cu acuzația de nazism), ea este folosită să discrediteze puținii oameni de bună credință care ne-au rămas.
Oprea susține că autorul articolului din Revista 22, Mădălin Hodor, investigator al CNSAS, a încălcat în mod flagrant Regulamentul intern al Consiliului, existând posibilitatea să fie chemat în instanță sub acuzația de abuz în serviciu: „Eu nu știu ce a fost, dacă a fost ceva, în capul acestui Mădălin Hodor, cel care a publicat lista. Până la urmă… el este investigator al CNSAS sau este jurnalist? Nu numai că a încălcat normele deontologice și Regulamentul intern al CNSAS, dar acuzațiile proferate de el au iz penal – și mă refer, printre altele, la abuz în serviciu!”, a spus Oprea.
„Confirm autenticitatea documentelor publicate în Revista 22. Indubitabil, avem de-a face cu înscrisuri întocmite de Securitate, însă este nevoie de o clarificare esențială: documentul la care ne referim reprezintă o listă de lucru a Securității, ceea ce înseamnă că nu toți cei care apar acolo cu nume și prenume au fost colaboratori. Am mai răsfoit astfel de documente. În realitate, lista publicată de Revista 22 conține, pe lângă numeroși informatori asupra cărora nu am niciun dubiu, și o serie de nume pe care Securitatea își propunea să le racoleze.În dreptul lui Ioan Aurel Popa apare un ‹nu›, ceea ce – e evident – nu înseamnă un ‹da›. Pe cale de consecință, și în lipsa altor documente care să-i probeze fără niciun dubiu colaborarea, nu-l poți acuza pe Pop că a fost informator, tocmai pentru că nu ai probe în acest sens”, a mai spus Oprea.
Contactat de ActiveNews, profesorul Ioan – Aurel Pop, a negat vehement orice colaborare cu Securitatea, declarând că acest mod de prezentare a faptelor este unul „insidios”. „Eu nu am semnat niciun acord de colaborare, cu nici o formă a securității, interne sau externe”, ne-a precizat președintele Academiei Române.
Este similar cu cazul profesorului Ion Coja, acuzat de asemenea în mod fals că a fost colaborator cu Securitatea. Acesta a demontat acuzațiile într-un articol (link).
Mai zice Ion Coja prin Ciubotariu Dinu:
Cazul” Ioan –Aurel Pop? Cum să placă Istoria, adevărul şi miturile istoricilor cărora adevărul li se prelinge printre degete? Cum să le placă intelectualilor anemiaţi din nou moral, lesne adaptabili Puterii şi puşi pe dez-naţiune, cărturarul de la Cluj care se opune ideii că naţiunea ar fi pe moarte sau chiar defunctă, că statul naţional ar fi o entitate complet nefuncţională şi că o conducere de la Bruxelles ar fi cea „adecvată”? Şi pentru că istoricul ardelean nu se „încadrează” în viziunea că viitorul e o cauză pierdută pentru România, de vreme ce ne-am afla într-o Europă post-naţională (dar gândirea unora nu e, în formulare Giovanni Sartori, post–gândire?), pentru că nu consideră spiritul trecutului o bazaconie, bineştiind că viitorul depinde de trecutul pe care–l transmitem noii generaţii.”
Unora nu le place istoria românilor, cum ar fi de exemplu urmașii iudeobolșevicilor cominterniști, aceia care au deființat floarea națiunii române după instalarea în posturi de decizie la cârma statului român, cu ajutorul armatei roșii sovietice, după evenimentele de la 23 august 1944. Urmașii iudeobolșevicilor cominterniști, au acaparat pozițiile de decizie din conducerea statului român, după evenimentele din 1989, au inițiat legi precum cele; de retrocedare a proprietăților și de privatizare(fără norme clare de aplicare să se poată jefui legal), legi care au creat dezastrul economic și social actual, dezastru nemaiântâlnit în istoria românilor. În a ceastă modalitate, cu legi strâmbe, au fost jefuite și înstrăinate bunurile proprietate publică, țara a fost și este în continuare sărăcită, fără surse de bani la bugetul centreal(deoarece societățile multinaționale scot profitul în afara țării), nu mai sunt bani pentru; sănătate, învățământ, dezvoltare, etc.
Același lucru și pentru acuzațiile aduse lui Marius Albin Marinescu după ce scrie un articol critic la adresa lui Iohannis.
PS: Armata de lichele calomniatoare, care mă „înfiereză” în spirit neomarxist în spațiul online, își face simțită prezența mai ales atunci când materialele scrise de mine conțin ticăloșiile comise de Klaus Iohannis și onor consoarta sa, ca să fiu compromis și credibilitatea mea să scadă, acuza principală fiind standardizată: „Marinescu securistul, colaborator al Securității”. Ba, mai mult, unii dintre postaci plusează, cică am fost „turnător” la Securitate, deși nu există nicăieri o sentință judecătorească care să constate calitatea mea de informator! Nu, băi leprelor, nu am fost informator al Securității, nu am scris în viața mea vreo notă informativă și nu am turnat pe nimeni! Iată și o replică la eforturile conjugate al ticăloșilor pentru a mă pune la zid: Adevărul despre mascarada „Jurnalistul Marius Albin Marinescu a fost declarat colaborator al Securității”.
Josnicia și fervoarea cu care paraziții României încearcă să-i compromită pe Aurel Pop, Marius Albin Marinescu, Ion Coja, Vasile Zărnescu, și alții, ne relevă două lucruri:
1. Acești români denigrați lucrează ca să apere interesele reale ale României.
2. Trădătorii și slugile de casă tremură de frică când se gândesc ce ar putea realiza acești omaneni dacă sunt lășați să își facă meseria.