Meritele cărții “MANIFEST – CARTEA NEAGRĂ A ROMÂNIEI” de Mihai Șerban

Eugen Armășoiu
Incorect Politic
Februarie 2, 2018

Aparent, nu sunt lucruri noi. Doar știm cât de rău am ajuns, nu-i așa? Încă unul care ne plânge pe umăr!

Știm și noi că societatea românească se află într-o derivă majoră și într-o dezintegrare accentuată de absența unui leadership lucid sau a unei strategii care să catalizeze eforturile românilor spre un viitor mai bun.

Această constatare este însă mult mai evidentă pentru cei care au părăsit România în speranța unui trai mai bun, în alte țări cu economii mai dezvoltate, decât pentru cei rămași, care s-au văzut nevoiți să se acomodeze cu necazurile mereu multiplicate și amplificate, în care se zbat.

Aveți puțintică răbdare și citiți mai departe. Merită!

Pentru cei care mai sunt încă atenți la ce se întamplă cu capabilitatea României de a înfrunta provocările majore ale mareei globalizatoare sau ale transformărilor induse de “războiul silențios”, deriva și pagubele înregistrate în urma coliziunilor de tot felul se regăsesc într-o îndepărtare a noastră, din ce în ce mai mare, față “de moștenirea și idealurile celor care s-au jertfit pentru neamul românesc” și în evidența consolidării unui sistem din ce în ce mai bine organizat, alcătuit din entități complexe, din interiorul și din afara țării, care hăcuiesc și parazitează resursele, economia și locuitorii acestei țări, sau, și mai rău, neagă istoria și obârșia noastră milenară și uneltesc la izgonirea noastră și înlocuirea cu alți emigranți(românii sunt pe locul 2 ca emigranți în UE, după sirieni).

Meritele cărții “MANIFEST – CARTEA NEAGRĂ A ROMÂNIEI”, scrisă de Mihai Șerban, sunt multiple. Primul este acela că, din iubire de neam și de țară, a vrut să înteleagă de ce se întâmplă aceste lucruri nedorite de români și să identifice soluții de redresare, de revenire la valorile unei societăți sănătoase și ale unei trăiri demne, pentru că este “un bărbat care s-a săturat să-și vadă națiunea îngenunchiată și suferind până la sânge pentru interesele altora” și pentru că nu poate accepta agresiunea declanșată pe toate planurile, asupra românilor.

Constatărilor noastre logice de genul: nu am avut un lider al românilor după Ceaușescu, sau nu am avut o strategie de dezvoltare economico-socială după revoluție, autorul le contrapune evidența și realitatea faptelor: nu am fost lăsați să avem un lider, nu ni s-a lăsat șansa de a avea și a acționa pentru realizarea vreunei strategii naționale, pentru că “societatea este organizată de sistemul care a luat-o ostatică prin mirajul democrației reprezentative”, iar ceea ce ni se întâmplă “este rezultatul unui proces de otrăvire național, cu un virus administrat de elita cosmopolită fiecărei națiuni pentru a o îmbolnăvi, a crea dependență și a controla …”,în timp ce românii trebuie să fie înstrăinați de neam, de țară și de credință, risipiți și pierduți pentru totdeauna.

Al doilea merit constă în faptul că autorul nu s-a multumit cu aflarea cauzelor, ci,“conform abordării lui Hipocrat”, a căutat să lămurească sursele, fundamentul și modul de manifestare al amenințărilor care provoacă apariția acestor cauze, identificând, în același timp, setul de valori prin care sistemul parazitar poate fi tratat și evidențiind principiile și modalitățile de acțiune pe care ne putem bizui cu speranța că acțiunile demersului de a le vindeca să fie bine pregătite și cu șanse de izbandă.

Cartea ne avertizează că “vracii care i-au degenerat pe vestici sunt astăzi la lucru și în România, s-au delocalizat și profită de structurile pe care le domină generație după generație pentru a oficializa și încrusta adânc, în mintea colectivă, dejecțiile intelectuale și conceptele manipulatoare.”

Al treilea merit este acela de a avea curajul să pubice această carte în care se regăsește lista principalilor uzurpatori ai intereselor românești, prezentați analitic, sub un sistem de ochire de ultimă generație, prin care cititorii care simt românește au privilegiul de a-i identifica și de a-i înregistra pe specii și origini, categorisiți dupa letalitatea veninului, ferocitate și apucături. Pericolul este major pentru că această ferocitate a condus la “un stadiu nemaivăzut în istoria omenirii, în care mai puțin de 0,3% din populația globului concentrează echivalentul bogăției celorlalți 99,7%”.

România este acum în plin proces de acaparare și stoarcere a resurselor, a creierelor și a pământului strămoșesc și a intrat pe o șosea cu semne de interdicție în a-ți exprima libertatea de gândire sau aprecierea față de valorile naționale. Manipularea mediatică promite că este drumul spre un viitor garnisit cu valori europene, dar semnalul de alarmă al autorului ne avertizează că ne îndreptăm spre neomarxism social asezonat cu islam proaspăt, ce duce spre pieirea națiunii.

Pentru că multiculturalismul și metisajul afișate ca valori umane sunt servite simultan cu genocidul împotriva albilor, împotriva lui Eminescu, a românilor și a ortodocșilor.

Un alt merit este acela de a fi un îndemn direct la trezire și la acțiune, o chemare la luptă împotriva sistemului care dirijează agresiunea crescândă a guvernelor împotriva propriului popor. Cartea este o încălcare a embargoului intelectual impus de noul sistem totalitar care se întinde peste noi, un manifest care te pune în situația de a lua o decizie în forul sinelui tău, chiar atunci când îl citești. Mesajul frige, nu poți citi mai departe până nu te hotărăști. Iar când ai terminat de citit, îndemnul vine și nescris “Dă-l mai departe!”.

Apar întrebări firești: cum? …unde? …când? … cine? Sunt cele mai bune întrebări, semn că un prim scop al cărții a fost atins.

Cum: întorcându-ne spre valorile noastre fundamentale: credința în Dumnezeu, istoria, iubirea de neam și de familie, cu sufletul și inima spre țară, spune cartea.

Unde: acolo unde trăim, în țară sau afară, oriunde ne-am afla, spune autorul.

Când: chiar acum, de astăzi înainte, mereu, spune Mihai Șerban.

Cine: eu, tu, noi, om cu om, într-un șir continuu din moși-strămoși, spune manifestul.

MANIFEST – CARTEA NEAGRĂ A ROMÂNIEI este ecoul de azi la „Hai să dăm mână cu mână …!” și la „Deșteaptă-te române!”, căruia suntem datori să-i răspundem „PREZENT!” și să ne unim eforturile, fiecare pe măsura capabilităților sale, chiar acum, oriunde ne-am afla.

Același mesaj vi-l transmit și eu: Citește și dă mai departe!

Eugen  Armășoiu