Incorect Politic
Septembrie 20, 2023

Memorandumul Jaffe

Via STRATINFO:

 

Memorandumul Jaffe este un document produs de Parentalitate Planificată (eng.: Planned Parenthood) în 1967, care prezintă un plan al stângii politice de a gestiona populația SUA. Urmând modus operandi al stângii, Planned Parenthood pretinde că pledează pentru drepturile femeilor, asistența medicală îmbunătățită și emancipare, dar acționează ca o tabulație de idei pentru reducerea populației mondiale. A fost compilat inițial de către vicepreședintele Planned Parenthood, Divizia Populației Mondiale, Frederick S. Jaffe (1925–1978), de unde reiese numele memorandumul Jaffe, și adresat lui Bernard Berelson (1912-1979).

Memorandumul este o sinteză a mai multor idei aflate atunci în circulație largă, atât în interiorul, cât și în afara Planned Parenthood, și transmise de cercurile eugeniste. Datorită rezumatului său concis al acestor idei, memorandumul servește ca o ilustrare utilă al agendei eugeniste, pe care elita globalistă o urmărește, începând cu Thomas Robert Malthus (1766-1834), An Essay on the Principle of Population și continuat în ritm crescut de la cel de-al doilea război mondial. Memorandumul reflectă multe idei dominante propuse la acea vreme, în literatura despre eugenism, precum The Population Bomb, Paul R. Ehrlich, The Limits to Growth, Dennis L. Meadows.

Memorandumul este prezentat cu ton neutru, fără cât de puțină repudiere din partea autorului. Dintre numeroasele măsuri propuse pentru reducerea fertilităţii umane, unele dintre cele mai importante sunt: restructurarea familiei, amânarea sau evitarea căsătoriei, modificarea imaginii familiei ideale, educarea copiilor în afara familiei (ideal de stat), încurajarea homosexualităţii, educarea pentru limitarea familiei, încurajarea femeilor să muncească, schimbarea politicei fiscale în detrimentul familiei. Nu putem să nu remarcăm că din 1969 până astăzi multe dintre aceste măsuri au fost introduse în legislația multor țări și s-au răspândit în societăți prin cultura de ocupație.

Memorandumul a fost tradus pentru prima data în română, de redacția echipei STRATINFO.

Centrul pentru Dezvoltarea Programului de Planificare Familială (Planned Parenthood)

Activități relevante pentru studiul politicii de populație pentru Statele Unite

Acest memorandum răspunde scrisorii dumneavoastră din 24 ianuarie, care caută idei despre activitățile necesare și utile pertinente formării politicii populației, definite ca „măsuri legislative, programe administrative și alte acțiuni guvernamentale (a) care sunt concepute pentru a modifica evoluțiile populației… sau (b) care de fapt le modifică.” Observațiile mele se vor limita la Statele Unite și la activitățile care ar putea elucida necesitatea, dezirabilitatea și, în unele cazuri, potențialele pericole, ale dezvoltării unei politici sau politici guvernamentale explicite privind populația în Statele Unite.

În afară de abstracția conform căreia, pe termen lung, o rată zero a creșterii populației este inevitabilă, argumentele avansate pentru a justifica acum o politică explicită a Statelor United de încurajare a unei limite universale specifice mărimii familiei (spre deosebire de propunerile care vizează selectiv beneficiarii de asistență socială și grupurile rasiale) se concentrează în principal pe două propoziții:

1) Creșterea continuă a populației din S.U.A. va cauza inevitabil o deteriorare a calității vieții generațiilor prezente și viitoare; aceasta putând fi descrisă ca fiind poziţia ecologică.[1]

2) Este necesară o politică explicită a S.U.A. pentru a încuraja sau a obliga o familie mai restrânsă în S.U.A. pentru a permite guvernului nostru să încurajeze sau să oblige în mod eficient națiunile în curs de dezvoltare să se miște în direcții similare; aceasta putând fi numită poziția de relații publice internaționale.

Dezbaterea de până acum (în guvern, între organizațiile de conservare, în domeniul demografic, în cadrul Planned Parenthood etc.) a ignorat practic, cu doar câteva excepții notabile (de exemplu, Coale), comportamentul actual de fertilitate din SUA și implicațiile acestuia pentru politicile și programarele publice. Nu a abordat serios politicile publice din alte domenii care pot influența realizarea preferințelor de fertilitate și nici consecințele politice previzibile rezultante dintr-un efort major de adoptare și aplicare a unei politici antinataliste a populației americane. Nici nu a considerat politica populației ca un element – ci doar unul – al unui domeniu mai larg de planificare socială în care costurile și beneficiile directe și indirecte ale fiecărui element trebuie să fie cântărite față de costurile și beneficiile directe și indirecte ale tuturor elementelor pentru a produce o politică socială coerentă.

Politicile publice realiste menite să influențeze comportamentul real sunt rareori adoptate în SUA doar din motive de relații publice. Prin urmare, nu este probabil ca propunerea 2 de mai sus să devină baza principală pentru o politică a populației din SUA, oricât de atractivă în superficialitatea ei ar fi în argumentare și dezbatere. Decizia privind o politică a populației din S.U.A. va fi luată în cele din urmă, ținând cont de valabilitatea sau invaliditatea Propoziției 1.

În consecință, cel puțin în ceea ce privește Statele Unite, cred că o serie de activități trebuie întreprinse ca condiții prealabile și necesare pentru a lua în considerare dacă SUA ar trebui sau nu să adopte vreo politică explicită privind populația.

Aceste sugestii sunt prezentate mai jos, mai mult sau mai puțin în ordinea necesară, în mod logic, pentru ca întrebările anterioare să primească răspuns cu autoritate înainte ca problemele derivate să fie abordate. Primele activități sunt concepute pentru a oferi o evaluare definitivă a nivelurilor de creștere a populației la care se poate aștepta din extinderea la mecanismul de control voluntar maxim actual; aceste studii ar oferi un răspuns la întrebarea de bază: „Au nevoie S.U.A. de o politică explicită a populației?”

Dacă atunci va rămâne o problemă definibilă a creșterii populației în S.U.A., bazată pe cel mai bun raționament, cel de-al doilea grup de studii ar încerca să clarifice termenii discursului asupra politicilor alternative prin eliminarea ipotezelor încărcate de valoare care au distorsionat până acum gândirea profesională și publică. Apoi, se propune ca o gamă largă de politici publice din celelalte domenii – și bazele lor teoretice subiacente – să fie examinate în mod dezinteresat pentru a determina impactul, dacă este cazul, asupra tendințelor populației. În cele din urmă, lista politicilor alternative potențial eficiente care apar ar trebui să fie evaluată critic în ceea ce privește consecințele lor politice și sociale probabile într-o societate stratificată.

I. Utilizările și Limitele unei Societăți Contraceptive

S.U.A au realizat o practică aproape universală a unei forme de control al fertilităţii (incluzând metode ineficiente). Argumentul pentru o politică a populației din SUA se bazează pe preferința exprimată a cuplurilor din SUA pentru o familie ideală medie de 3+ copii, ceea ce va duce la o rată de creștere despre care se spune că este inadmisibilă. (Este important de reținut că numărul dorit este de obicei mai mic decât numărul considerat ideal.)

Cu toate acestea, experiența actuală a fertilității pare să meargă în direcția opusă: rata anuală de fertilitate este acum de aproximativ 85, ceea ce, dacă ar continua, ar duce la o mărime medie a familiei finalizate de aproximativ 2,6 copii; acest lucru se realizează în ciuda stadiului actual al tehnologiei, variind de la tehnici contraceptive relativ eficiente la ineficiente și, pentru toate cazurile practice, fără avort legal de rezervă; fertilitatea actuală include așadar un număr considerabil de nașteri și concepții nedorite.

(Datele din Studiul Național de Fertilitate din 1965 oferă o estimare minimă de 850.000 de nașteri nedorite anual în perioada 1960-65, sau 21% din toate nașterile. În timp ce fertilitatea generală a scăzut din 1960-65, pare foarte probabil ca fertilitatea actuală să includă cel puțin un 15% incidență a nașterilor nedorite. Dacă acest lucru este valid, rata de fertilitate „dorită” este în prezent între 70-75, care este nivelul de înlocuire, dacă ar continua.)

Există, desigur, motive excelente pentru prudență înspre proiectarea tendințelor viitoare bazate pe experiența actuală în materie de fertilitate: preferințele de fertilitate ale cuplurilor americane nu sunt statice și variază ca răspuns la condiții care sunt doar puțin cunoscute. Dar aceeași precizare se aplică și mai puternic extrapolărilor din perioada de dinaintea pilulei de după cel de-al Doilea Război Mondial (pe care se bazează o mare parte din cererea pentru o politică de populație a S.U.A.): aceste proiecții par să fi fost modificate destul de considerabil de disponibilitatea tehnicile contraceptive îmbunătățite din 1960 și gradul în care aceste metode au contribuit la întârzierea primelor nașteri și la introducerea unor intervale mai lungi între nașterile ulterioare. Mai mult, interacțiunea dintre controlul îmbunătățit al fertilității și preferințele de fertilitate abia începe să fie clarificată de cercetători precum Freedman, Westoff și Ryder, care au arătat că „mai târziu este egal cu mai puține. [1]

Îmi imaginez că date precum acestea l-au determinat pe Coale în noiembrie anul trecut să afirme că am avea motive să credem că SUA se vor îngrijora în scurt timp de prea puține nașteri, cât și de prea multe.

Întrucât SUA au resursele necesare pentru a face contracepția cu adevărat eficientă și disponibilă pentru toată lumea și a completa aceasta cu avortul la cerere, ar putea astfel să ofere un test al întrebuințărilor și limitelor acțiunii voluntare în rezolvarea problemei populației.

Următoarele lucrări ar fi indicate:

1) Un studiu definitiv al numărului actual de nașteri nedorite în Statele Unite.

2) Un studiu definitiv al numărului actual de avorturi ilegale din Statele Unite.

3) De la 1 și 2, o evaluare a ratei probabile de creștere în urma eliminării efective a sarcinii nedorite în societate în care contracepția eficientă este distribuită eficient tuturor celor care o doresc, iar avortul este disponibil la cerere ca măsură de rezervă.

4) Delimitarea condițiilor necesare și suficiente pentru realizarea unei astfel de societăți

a. resurse publice și private: fonduri, cadre profesionale, prioritate.

b. tehnologii contraceptive eficiente.

c. sisteme de distribuție.

d. schimbări legale, politice și instituționale (și cerințele pentru inducerea acestora).

e. întrebări deschise care necesită cercetări suplimentare.

5) Evaluarea consecințelor politice, sociale, economice și culturale ale ratei probabile de creștere indicate la punctul 3 sau a beneficiilor față de care ar putea fi ponderate costurile realizării unei societăți cu adevărat contraceptive (ca la punctul 4).

Ipoteza care stă la baza acestor propuneri este că realizarea unei societăți în care contracepția eficientă să fie distribuită eficient tuturor, pe baza normelor voluntare actuale, fie ar avea ca rezultat o rată de creștere tolerabilă, fie ar merge foarte departe către realizarea acesteia. Dacă această ipoteză este confirmată în esență, ar anula necesitatea unei politici de populație explicite în S.U.A., care nu se limitează la normele voluntare.

II. Clarificarea Termenilor Discursului

Discursul actual asupra politicii populației este încărcat cu ipoteze, părtiniri și judecăți despre cauzele și determinanții comportamentului de fertilitate, iar aceste ipoteze sunt încorporate în terminologia folosită. Unele dintre aceste ipoteze apar în literatură de decenii și secole (de exemplu, „ An Essay on the Principle of Population” a lui Malthus), dar nu au fost niciodată supuse verificării empirice. În schimb, ele au fost acceptate ca înțelepciune convențională și, la rândul lor, tind să împiedice și să denatureze clarificarea problemelor implicate în evaluarea propunerilor de politici alternative.

Se propune, prin urmare, ca anumiți termeni și ipoteze cheie să fie clarificați și supuși unui test empiric, în măsura în care datele și cercetarea ar permite:

1) Sunt serviciile sociale gratuite „pro-nataliste”?

Ideea că acordarea de servicii sociale gratuite are un efect pronatalist este acceptabilă aproape necritic în literatură și, la rândul său, devine un postulat major pe care se bazează propunerile alternative. Este necesară o analiză empirică pentru a determina măsura în care această caracterizare este valabilă în ceea ce privește rezultatul (diferențiat de retorica avansată pentru a justifica adoptarea politicii particulare în primul rând).

De exemplu, există vreo dovadă că fertilitatea în rândul claselor comparabile este mai mare în țări, state sau comunități care fac următoarele servicii disponibile, gratuite, unui număr mare de cupluri decât în țări, state sau comunități care nu o fac?

Îngrijirea medicală a mamei și copilului

Concediu de maternitate și ajutor social

Spații de protecție a copilului

Invățământ Public Obligatoriu până în Liceu

Educație universitară (sau burse disponibile în mod liberal)

Desigur, aceste servicii aduc beneficii pozitive societății, care merg dincolo de fertilitate (deși unele pot avea un efect ulterior și asupra fertilității – și nu în direcția pronatalistă). Ei par să fie caracterizați ca „pronataliști” doar pentru că nu penalizează în mod direct nașterea, dar nu pare să existe nici o dovadă că încurajează într-adevăr fertilitatea, în Statele Unite sau în altă parte. De fapt, zonele și națiunile care oferă mai multe servicii sociale gratuite par, la o analiză superficială, să aibă o fertilitate mai scăzută, dar acest lucru poate fi explicat din alte motive (de exemplu, standarde de trai mai ridicate). Cu toate acestea, ar trebui stabilită influența sau lipsa de influență ale acestor servicii asupra fertilității.

2) „Stimulente” economice pentru fertilitate

Un caz special al (1) se referă la presupusul „stimulent” pentru fertilitate în programe precum alocațiile pentru familie și pentru copii. Aceste indemnizații au fost (și sunt) în mod legitim din punct de vedere politic ca un mijloc de creștere a natalității, dar singurele analize de până acum ale rezultatelor reale nu oferă nici un sprijin pentru presupusul lor efect pronatalist. Cu toate acestea, pe baza justificării inițiale și a setului terminologic/ideologic care urmează, sunt avansate multe propuneri pentru reducerea, eliminarea sau blocarea alocațiilor familiale din motive de fertilitate.

Este necesar un studiu empiric definitiv al rezultatului fertilității pentru programele de alocații familiale, atât pentru a informa viitoarea dezbatere din SUA cu privire la restructurarea sistemului de asistență socială, cât și pentru a face lumină asupra utilității potențiale a stimulentelor economice (și, prin urmare, a descurajărilor) în modelarea tendințelor de fertilitate.

De asemenea, este necesar un studiu empiric definitiv al variantei americane specifice în acest domeniu – și anume, acuzația frecventă că mamele AFDC (Ajutor pentru familiile cu copii aflați în întreținere) au mai mulți copii pentru a-și crește alocația lunară. Această noțiune este larg răspândită printre cetățenii influenți și factorii de decizie politică și este unul dintre stimulenții puternici din spatele cererii pentru o politică a populației din SUA.

III. Evaluarea Impactului asupra Tendințelor Populației ale altor Politici Publice

Având în vedere importanța teoretică acordată factorilor sociali și economici în modelarea tendințelor populației, este remarcabil cât de puțină atenție a fost acordată efectelor asupra fertilității politicilor publice în domeniile care afectează structura socială și economică de bază. Doar recent, de exemplu, s-a sugerat că standardele diferențiale de bunăstare sunt un factor care stimulează migrația (cu dovezi empirice puține sau deloc).

Prin urmare, ar părea util să se caute o evaluare a efectului real sau anticipat asupra populației al politicilor actuale, cum ar fi:

1) Politica Fiscală și Monetară care pare să privească inflația ca o concomitentă al ocupării integrale și, prin urmare, să accepte niveluri de șomaj relativ ridicate (sau cel puțin prevenibile) după cum este necesar. Cu toate acestea, mai multe femei intră pe piața muncii în condiții de ocupare integrală și relația dintre angajarea femeilor și fertilitatea scăzută pare bine stabilită. Este necesară, de fapt, o examinare a întrebării: Câtă inflație ar putea sau ar trebui să riscăm să obținem o fertilitate mai scăzută (X% risc de inflație= Y% creștere a angajării femeilor= Z% reducere a fertilităţii.)

2) Politica Educațională; Cel puțin două aspecte par să merite studiate:

a) Efectul asupra fertilității al politicilor de încurajare a nivelurilor de educație superioare pentru toată lumea (presupunând că presupusul efect „pronatalist” al educației gratuite discutat în II poate fi conciliat cu cercetările demografice care arată relația inversă dintre educație și fertilitate); și

b) Efectul asupra fertilităţii al politicilor şi programelor actuale privind educaţia femeilor (de exemplu, pentru a le pregăti fie pentru maternitate, fie pentru participarea în forţa de muncă, căsătorie mai devreme sau mai târziu, etc.) şi efectul probabil al politicilor alternative.

3) Politica Forței de Muncă — aceasta este strâns legată de 1 și 2; ar trebui să fie examinată măsura în care politicile actuale, de la cerințele de formare și ucenicie la transferabilitatea planurilor de pensii, încurajează sau descurajează femeile să muncească. Un aspect specific al acestei analize ar fi măsura în care politicile publice facilitează sau descurajează angajarea tinerelor mame prin furnizarea sau refuzul de unități de îngrijire a copilului (presupunând din nou o reconciliere a acestui program cu presupusele efecte „pronataliste” discutate în II.)

4) Politica Agricolă – Ar trebui să se examineze măsura în care politica agricolă guvernamentală din SUA de încurajare a amalgamării fermelor familiale în „agro-afaceri” a contribuit la exodul urban în ultimii 20 de ani.

5) Politica de Asistență Socială — Ar trebui să fie explorata măsura în care nivelurile de asistență și serviciile medicale și sociale inadecvate în care nu se poate trăi, împreună cu stigmatizarea beneficiarilor, au contribuit la o fertilitate mai mare.

6) Politica de locuințe — În ce măsură a stimulat politica de încurajare a proprietarilor mici de locuințe și a dezvoltării suburban, niveluri mai ridicate de fertilitate? Care ar fi efectele probabile ale politicilor alternative?

7) Teoria și Politica Economică — Un caz special este domeniul politicii economice, deoarece se crede că creșterea populației este indispensabilă creșterii economice. Indiferent dacă ne place sau nu, aceasta este probabil ideea dominantă în comunitatea de afaceri și pentru mulți economiști, și este foarte puțin probabil ca o politică de populație care să vizeze rate mai scăzute de creștere să fie adoptată până când acest concept este înlocuit. Sunt sugerate două abordări:

a) Un studiu care urmărește funcția – explicită sau implicită – a creșterii populației în modelele propuse de teoreticienii economici din punct de vedere istoric. Scopul studiului ar trebui să fie acela de a răspunde, în termeni teoretici, la întrebarea: Printre teoriile creșterii economice în țările avansate care controlează politicile și luarea deciziilor în afaceri în prezent, este creșterea continuă a populației un element indispensabil sau dispensabil?

b) Încurajarea muncii de către teoreticieni economici corespunzători pentru a dezvolta un substitut pentru creșterea populației în modelele actuale de control ale creșterii economice în țările avansate.

Studiile prezentate mai sus ar face lumină asupra efectului asupra tendințelor populației ale unor politici publice existente; identificarea intereselor care beneficiază de aceste politici; și, sperăm, să intensifice unele puncte de intervenție pentru a încuraja o fertilitate scăzută fără adoptarea unei politici explicite de populație.

IV. Evaluarea Eficacității Educației Populației în Influențarea Preferințelor de Fertilitate

S-a susținut extinderea activităților educaționale menite să crească gradul de conștientizare a problemei populației, atât în ceea ce privește meritele sale intrinseci, cât și ca parte a unei politici generale de populație. Ar trebui întreprinse proiecte pentru a delimita conținutul, domeniul de aplicare și limitele unor astfel de activități, ca ghid pentru programele în școli și de către grupuri private, și ar trebui efectuate studii pentru a testa eficiența acestor programe în influențarea efectivă a preferințelor de fertilitate.

În acest domeniu, pare deosebit de important să se facă distincția între educație și îndoctrinare. Oricare ar fi meritele și eficacitatea unui efort cu adevărat educațional, o campanie de îndoctrinare poate avea doar efecte neglijabile asupra valorilor fertilității, dar poate oferi sprijin neintenționat în construirea unei opinii publice care urmărește legalizarea controlului obligatoriu al fertilității pentru grupurile selectate (în special beneficiarii de asistență socială). Consecințele politice adverse ale unei astfel de dezvoltări asupra populației și a planificării familiale, la nivel național și internațional, ar putea fi destul de grave.

V. Evaluarea Consecințelor Politice și Sociale ale Politicilor Alternative de Populație într-o Societate Stratificată

Dezbaterea din Statele Unite până acum a continuat fără nici o recunoaștere explicită a faptului că SUA este o societate stratificată din punct de vedere economic și rasial. Cu toate acestea, este clar că majoritatea politicilor propuse ca alternative la planificarea familială nu pot fi de așteptate să afecteze în mod egal toate segmentele populației. Tabelul atașat încearcă o sortare brută a principalelor măsuri discutate, în funcție de impactul lor universal sau selectiv. În mod clar, politicile care au un efect în primul rând economic – politici fiscale, stimulente și descurajare – nu pot fi de așteptat să aibă o influență egală asupra comportamentului familiilor bogate din clasa de mijloc și cu venituri mici. Alte propuneri – de exemplu, avortul obligatoriu în cazul sarcinilor în afara căsătoriei – pot fi de așteptat să fie aplicate selectiv împotriva acelor sarcini în afara căsătoriei care sunt vizibile, iar acest lucru are tentă rasială. Stratificarea socială ridică, astfel, problema: „Cine va decide a cui fertilitate – și în ale cui scopuri?”

Pare urgent, așadar, ca politicile care reies ca aparent utile din lucrările propuse în I-IV mai sus să fie supuse unei analize critice în ceea ce privește realitățile unei societăți stratificate de clasă și rasă. O astfel de analiză ar trebui să stabilească ce politici pot fi administrate universal și care se poate aștepta să aibă un impact diferențial asupra diferitelor segmente ale populației. Consecințele politice ale unei astfel de diferențieri ar trebui examinate, în efortul de a oferi răspunsuri concrete la întrebări precum acestea:

1) Este fezabil să ne așteptăm ca societatea să accepte politici care limitează fertilitatea la nivel universal – sau este mai probabil ca cei care sunt puternici să favorizeze și să adopte politici care îi afectează în primul rând pe cei care au mai puțină putere sau sunt lipsiți de putere? Este un astfel de tratament diferențiat viabil din punct de vedere politic?

2) Este posibil să se propună și justifice politici universale de control al fertilității fără a consolida și legitima – din punct de vedere politic, filosofic și ideologic – corpul de opinie existent care, din motive care nu au prea mult de-a face cu problema populației, urmărește deja un control selectiv obligatoriu al fertilității a beneficiarilor de asistență socială și grupurile minoritare?

Aceste studii, în opinia mea, ar fi necesare pentru un răspuns clar la întrebările cheie legate de o politică explicită a populației în Statele Unite și anume:

Avem nevoie de una – și dacă da, cât de curând?

Merită costul probabil, câștigul anticipat?

Traducere STRATINFO