Via KarenSmithBlog:

Am semnat certificate de deces în perioada Covid-19. Iată de ce nu puteți avea încredere în niciuna dintre statisticile privind numărul de victime, spune Malcolm Kendrick, medic și autor care lucrează ca medic primar la Serviciul Național de Sănătate din Anglia. Blogul său poate fi citit aici  și cartea sa, „Doctoring Data – Cum să sortăm sfaturile medicale din prostiile medicale”, este disponibilă aici.

În calitate de medic NHS, am văzut că oamenii mor și sunt enumerați ca victime ale coronavirusului, fără să fi fost testati vreodată pentru asta. Dar dacă nu avem date exacte, nu vom ști cine a ucis mai mult: boala sau izolarea?

Presupun că majoritatea oamenilor ar fi surprinși să știe că, cauza morții așa cum este scrisă pe certificatele de deces, este adesea puțin mai mult decât o presupunere educată. Majoritatea oamenilor mor când sunt bătrâni, adesea peste 80 de ani. Foarte rar va fi efectuata autopsia post-mortem, ceea ce înseamnă că, ca medic, te gândești la simptomele pacientului în ultimele două săptămâni de viață. Vă întoarceți peste notițe pentru a căuta afecțiunile medicale existente.

Accident cerebral vascular anterior, diabet, boli pulmonare obstructive cronice, angină, demență senilă și altele asemenea. Apoi vorbești cu rudele și îngrijitorii și încearci să afli ce au văzut. S-au luptat pentru respirație, mergeau treptat în jos, fară să mănânce sau să bea?

Dacă i-au văzut în ultimele două săptămâni de viață, care cred că a fost cea mai probabilă cauză de deces? Există, desigur, și alți factori. Au căzut, și-au rupt un picior și au avut o operație, în care caz este mai probabil sa se realizeze o autopsie pentru a afla dacă operația a fost o cauză.

Cu toate acestea, mai ales în comunitate, certificarea decesului cu siguranță nu este o știință exactă. Niciodată nu a fost, niciodată nu va fi. Este adevărat că lucrurile sunt ceva mai exacte în spitale, unde există mai multe teste, scanări și altele.

Apoi, apare Covid-19 și multe dintre reguli – cum erau ele – au ieșit direct pe fereastră. La un moment dat, s-a sugerat chiar ca rudele să poată completa certificatele de deces, dacă nimeni altcineva nu era disponibil. Deși nu sunt sigur că s-a întâmplat asta vreodată.

Ce trebuia acum să facem acum? Dacă o persoană în vârstă a murit într-o cămin de bătrâni sau acasă, a murit de Covid-19? Ei bine, sincer, cine știe? Mai ales dacă nu aveau un test pentru Covid-19, care timp de câteva săptămâni nici măcar nu era permis. Doar pacienții care au fost internați în spital, au fost considerați demni de un test. Nimeni altcineva.

Ce sfaturi au fost date? A variat în toată țara, și de la medic legist la medic legist, și de la o zi la alta. Fiecare persoană dintr-o cămin de bătrâni trebuia să fie diagnosticată ca murindă de coronavirus? Ei bine, acesta a fost cu siguranță sfatul dat în mai multe regiuni din Marea Britanie.

Unde lucrez, lucrurile au rămas mai deschise. Am discutat lucrurile cu colegii și a existat foarte puțin consens. Am pus Covid-19 pe câteva certificate și nu pe alte două. Pe baza modului în care persoana părea să fi murit.

Știu că alți medici au notat Covid-19 pe orice persoană a murit după începutul lunii martie. Eu n-am făcut asta. Ce se poate face cu statisticile create plecând de la date ca acestea? Și contează?

Contează foarte mult din două motive principale. În primul rând, dacă supraestimăm în mare măsură decesele din cauza Covid-19, vom subestima foarte mult daunele cauzate de blocare. Această problemă a fost analizată într-un articol recent publicat în BMJ, The British Medical Journal. A declarat: „Doar o treime din decesele înregistrate în comunitate în Anglia și Țara Galilor pot fi explicate prin Covid-19.„

… David Spiegelhalter, președintele Centrului Winton pentru Comunicarea privind riscurile și probele de la Universitatea din Cambridge, a declarat că „Covid-19 nu a explicat numărul mare de decese care au avut loc în comunitate.”

„În cadrul unei sesiuni informative organizată de Science Media Center pe 12 mai, el a explicat că, în ultimele cinci săptămâni, căminele de bătrâni și alte localități comunitare au avut de a face cu o „povară uluitoare” cu încă 30.000 de decese mai mult decât ar fi fost de așteptat în mod normal, pacienții au fost mutați din spitale care anticipau o cerere mare de paturi.

Dintre cei 30.000, doar 10 000 au avut Covid-19 specificat în certificatul de deces. În timp ce Spiegelhalter a recunoscut că unele dintre aceste „decese în exces” ar putea fi rezultatul unui diagnostic insuficient, „numărul mare de decese suplimentare inexplicabile în case și rezidențe de bătrâni este extraordinar. Când privim înapoi. . . această creștere a deceselor extra non-covid în afara spitalului este ceva care sper să i se acorde o atenție cu adevărat severă.” El a adăugat că multe dintre aceste decese ar fi printre persoane „care ar fi putut trăi mai mult dacă ar fi reușit să ajungă la spital.“

Ceea ce spune Speigelhalter aici este că oamenii pot muri „din cauza” Covidului sau, mai degrabă, din cauza blocajului. Pentru că nu vor merge la spital pentru a fi tratate în alte condiții decât Covid. Știm că prezența A&E a scăzut cu peste 50% de la blocare. Admiterea cu dureri în piept a scăzut cu peste 50%. Acești oameni au murit acasă?

Din propria mea perspectivă, cu siguranță mi-a fost extrem de dificil să reusesc ca pacienți în vârstă avansată să fie internați la spital. De curând am reușit cu un vechi amic care s-a dovedit că are sepsis, nu Covid-19. Dacă ar fi murit în casa de batrâni ar fi fost sigur diagnosticat ca „mort de Covid”.

Concluzia aici este că, dacă nu diagnosticăm cu exactitate decesele, nu vom ști niciodată câți au murit de Covid-19 sau „din cauza” blocării. Cei care susțin blocarea și sfătuiesc guvernele pot indica cât de mortal a fost Covid și să spună că am avut dreptate să facem ceea ce am făcut. Când a putut fi aceasta blocare în sine la fel de mortală. Dirijând îngrijirea departe de orice altceva, pentru a face față unei singure afecțiuni. Menținerea persoanelor bolnave, debile, vulnerabile departe de spitale.

Celălalt motiv pentru care existența unor statistici exacte este de vitală importanță este în planificarea pentru viitor. Trebuie să știm cu exactitate ce s-a întâmplat de această dată, pentru a planifica următoarea pandemie, care pare aproape inevitabilă pe măsură ce lumea devine tot mai aglomerată. Care sunt avantajele blocării la domiciliu, care sunt prejudiciile? Ce ar trebui să facem data viitoare când un virus mortal atacă?

Dacă Covid-19 a ucis 30.000, iar blocajul i-a ucis pe ceilalți 30.000, atunci blocarea a fost o completă și absolută pierdere de timp și nu ar trebui să se mai întâmple vreodată. Marea teamă este că acesta ar fi un mesaj pe care acest guvern nu vrea să-l audă – așa că vor face tot posibilul să nu-l audă.

Se va decreta că toate decesele în exces pe care le-am văzut în acest an s-au datorat lui Covid-19. Această cale de evadare va fi mult mai ușoară dacă nimeni nu are o idee reală despre cine a murit de fapt din cauza bolii coronavirusului și cine nu. Da, datele cu privire la decesele cu Covid-19 contează cu adevărat.