Matrix, The World America Made

H.P.
Incorect Politic
Iulie 21, 2023

Matrix, The World America Made

Via HoratiuMP:

World America Made este o lume magică cu toată puterea unei imaginațiuni. Imaginațiunea militară occidentală este exact aceeași cu imaginația sa financiară: încă o bulă sau, o altă bulă ! Acest lucru atinge toate compartimentele și toate aspectele realității astfel încât această multitudine de bule face aproape imposibilă realitatea, cea adevărată, adevărul.

Nu se poate în același timp să fii în stradă și să te vezi trecând prin fereastră, spunea pe bună dreptate Stendhal. Nu poți trăi interiorul bulei și în același timp să o vezi pe aceasta din exterior. Iată de ce bulele sunt periculoase. Viața confortabilă din interior are consecințe pe termen lung, una dintre ele este orbirea. Des-coperirea adevărului devine o muncă lentă și grea, precum arheologia, o muncă ce necesită timp și efort. Lectura multor texte ale acestui blog necesită și ea un efort intelectual de înțelegere, nu sunt texte de consum.

De la chiar începutul războiului din Ucraina, se poate urmări o idee simplă, dar șocantă: imaginația delirantă pe care o vedem desfășurată în Occident prin a sa mass-media pentru a ascunde situația militară reală este strict asemănătoare cu cea care ni se impune în ceea ce privește situaţia financiară, monetară, economică şi socială a aceluiaşi Occident. Mergând mai departe decât izomorfismul imediat, trebuie să adăugăm că mișcarea istorică care animă acest imaginar fabricat forțat este aceeași: angrenajul, accelerația și imposibilitatea de a reveni la situația de la care am plecat.

În ambele zone, că este vorba de cea militară sau de cea monetar-financiară am aruncat ancorele, am dez-acostat, suntem în derivă. Clasele conducătoare încearcă să ne ardă corăbiile, să creeze ireversibilitatea procesului și a escaladării conflictului militar. Încearcă să forțeze ordinea lumii, să se opună nașterii unei noi ordini mondiale multipolare care i-ar facă să retrogradeze. Joacă totul, în primul rând pe noi, dar sunt și ei acolo în „costurile care contează”.

Suntem într-un exces de putere soft, moale. Să mergem însă mai departe cu săpăturile arheologice,

M O D E R N I Z A R E

Adevărata „putere moale” se află în această dezvoltare civilizațională care, pe de o parte, a descoperit că umbrele pot fi separate de corpuri și, pe de altă parte, că alchimia manipulării umbrelor ar putea conferi putere asupra altor oameni.

Această alchimie poate manipula percepțiile, comportamentele, credințele, distruge certitudinile, distruge bunul simț, poate face să confundăm adevărul cu aparențele, îi poate face pe oameni să devină străini pentru ei înșiși, îi poate aliena complet și-i face să se bucure de propria distrugere. Să devină inconștienți de autodistrugere.

Această alchimie poate duce oamenii la nebunie, inclusiv nebunia distructivă, la sinucidere. Această putere soft este produsă de științele umane, care au fost deturnate de la idealul lor de progres, ca și tehnologiile necinstite pentru a înrobi omul în loc de a-i servi. Acest imaginar este închis în retorica lui, în logica sa pur lingvistică, în singuranța sa, în estetica lui plăcută dar vai, cât de mincinoasă. Această retorică înlocuiește articulațiile reale ale fenomenelor, legăturile dintre cauze și efecte. Această retorică neagă gravitația, finitudinea, fractalul și determinările materiale. Într-un cuvânt, realul cu necesitatea și legile sale.

Astfel se constituie o altă lume. Modernitatea a înlocuit obiectivitatea lumii reale cu subiectivitatea clasei stăpânilor, a celor puternici, a cleptocraților, cu subiectivitatea deliranta a hiperclasei, a bancherilor, a traficanților de arme și de tot felul de droguri. Pe măsură ce timpul trece, amintirea realității se estompează, imaginația capătă din ce în ce mai multă putere, pentru că este din ce în ce mai puțin provocată, minciuna prinde rădăcini în capul omului și,

Totul devine o mare BULĂ de săpun , o mare miciună. În această mișcare dirijată a societății, pe măsură ce mergem înainte, ardem corăbiile, cărțile, amintirile, distrugem istoria și facem imposibilă întoarcerea la adevăr. Lumea devine răstălmăcită, făcută abstractă și subiectivă. Ajungem a ne îndoi de tot, de noi înșine, de bine, de rău, de adevărat, de fals, de util, de inutil, de filiație, etc.. Este deriva care te face să-ți pierzi busola iar cei care ne conduc, să câștige lupta, să poată scrie pe tabla negră a persoanei (cu ajutorul chat gpt și alte drăcii din astea) ceea ce ar trebui să știi și mai ales să fii, fără să te mai poți opune.

Forma „bulei de săpun” este acum forma generală a lumii occidentale. Lumea occidentală, victimă a propriilor minciuni numite ,,com,, comunicare, trăiește într-o minciună colosală despre sine și această minciună are nevoie mereu de mai multe minciuni pentru a se menține, pentru a se susține; de aici forma hipertrofiei, a umflăturii, bulei.
Balonul este simbolul auto-supra-estimării, al supra-evaluării de sine a lumii occidentale.

Bula mamă este desigur dolarul american, dar este doar un simbol, un concentrat de reprezentare. El crede că este superior, el este superior; plutește în aer, eliberat de gravitația bogăției reale, a bogăției produse și productive, eliberat aproape, de nevoi, de efort și de echivalentul util. Un pur produs al dorințelor de putere. Plutește cu atât mai ușor cu cât este eliberat de efort și muncă: căci dolarul american exploatează fie minoritățile, fie restul lumii.

Astfel, eliberat de producție, de sudoare, de finitudine, de durere, după ce a mutat războiul pe spatele slugilor, după ce a tăiat ancorele și colacii de salvare care îl leagă de lumea reală, se desfată cu jocurile sale video, emisiunile de divertisment, ficțiunile, Netflix, drogurile, coca-cola și pornografia. Mai nou cu pedofilia.

JOCURI în OGLINDĂ

D a t o r i a

 

La nivelul fundamentelor sistemului se află desigur datoria, care se umflă, care se umflă. Nimic nu ar putea exista și dura fără datorii. Datoria este aerul fierbinte care umfla baloanele, Datoria este opiumul sistemului care delirează nestingherit. Dar datoria fiind o formă generală, invazivă a sistemelor noastre, o amânare în timp, un pic ca paradisul pe vremuri, datoria face parte dintr-un tot și mai mare: toate promisiunile, fanteziile atotputerniciei, ale puterilor magice, suma totală a tuturor iluziilor și a tuturor echivalentelor dorinței. Datoria este fundamental prometeică: datoria neagă timpul, neagă lipsurile viitoare. Merge dincolo de solvabilitate. Este instrumentul maeștrilor, mai zis bagheta ilizioniștilor pe care o folosesc pentru a pretinde, pentru a se preface că ar fi zei. Ceea ce NU sunt. Nu sunt decât niște iluzioniști, un fel de David … Coperfield.

Dar mai radical, mai abstract, la rădăcina întregului, holistic, general, se află modernitatea: disjuncția dintre, pe de o parte, între semnele constituite din cuvinte, romane, povești, narațiuni și imagini, adică minciuni, iar pe de altă parte adevăratul. realitatea, în sine și mișcarea ei dialectică și istorică cu evoluția acesteia. Cele două lumi, cea imaginară și cea reală, sunt divergente din ce în ce mai mult și acum este nevoie de eforturi considerabile și ruinătoare pentru a încerca să le ținem împreună și să menținem ficțiunile reprezentării, să menținem iluzia că una, imaginarul o reflectă pe cealaltă, realul.

Matrix, Sistemul, trebuie să mintă pentru a controla percepțiile, mințile, să extindă poliția, să o înarmeze, să militarizeze scrierile, să cenzureze, să reprime ​, să acuze de conspirație, să respingă și să vâneze mesagerii din afara câmpului social, să discrediteze. Să interzică, pe de o parte și pe de altă parte, este necesar să se închidă, să se autocuprindă, să închidă orice ieșire, să astupe orice breșă și asta încearcă să facă elitele panicate de la butoane cu promovarea bruscă concertată a inteligenței artificiale, cat gpt, a narațiunilor tot mai delirante. Inteligența artificială este inteligența celuilalt, a stăpânului, care este menită să se impună ca vorbire peste orice alta care nu-i convine, care spune altceva.

Inteligența artificială este administrarea și diseminarea ,,adevărului,, dominant, acela care nu rezidă în lume, ci în amintirile mașinilor sub formă de tautologii.

 Inteligența artificială este extensia imperială a spectacolelor de joc în care cretinul de serviciu foarte corect politic te întreabă, îți pune o întrebare de cunoaștere, precizând: să fii atent, eu nu te întreb ce crezi că este adevărat, nu, eu te întreb ce crezi că majoritatea cred că este adevărat; adevărata inteligență a jocurilor și a AI este un hit parade, un fel de best seller.

Scopul tuturor este de a închide Imaginarul, de a închide intrarea în Peștera lui Platon, de a preveni orice scăpare, de a trimite totul înapoi către ecranele omniprezente, pentru ca totul să rămână înăuntru; tu, trebuie să vezi doar ecranele, adică umbrele și nimic altceva !

Găsiți toate analizele lui Bruno Bertez, în original, limba franceză,pe blogul său https://brunobertez.com/