Marturisire

Incorect Politic
Aprilie 16, 2020

Via Justițiarul:

O fac acum, în Miercurea neagră, ca să fiu liniştit că eu, cel ros până în prăsele de păcate, nu-l voi vinde pe Dumnezeu, măcar acum. Nu voi mai scrie nimic până la Învierea Lui. Mai jos aveţi cea mai tulburătoare imagine pe care am văzut-o de la începutul acestei înnebuniri colective. Am făcut-o eu, pe 24 martie. Sunt uşile Bisericii Zlătari din Bucureşti. Prefigurare cutremurătoare a uşilor Împărăţiei!

Într-o bună măsură, după 1989, culmea, a dat boleşniţa bolşevică în destui români – e drept, nu cei mai răsăriţi, nu cei mai reprezentativi.

Să ne înţelegem. Poporul român nu a fost creştinat. În procesul etnogenetic a fost implicat direct creştinismul (pe filieră direct apostolică) – ceea ce este altceva. Manifestarea conştiinţei naţionale a pornit la noi din afirmarea identităţii naţionale, deci şi creştine, a românităţii. Cui nu-i convine că este român, poate abjura pur şi simplu şi ne poate părăsi. Nu-l va regreta nimeni. Prostiile à la 1789 că statul este laic nu le comentez, pentru că statul este un complex de instrumente politico-juridice pentru a sluji naţiunea. Prea dificil pentru marxişti, deşi, e drept, statul se află de mult timp într-un război cu naţiunea română, după cum zicea un mare deţinut politic anticomunist.

Este simplu: cine refuză şi prigoneşte sacrul este comunist; cine refuză şi prigoneşte naţiunea este comunist; cine alege egalitatea în locul libertăţii este comunist. Iar cine ar face orice, mânat de instinctul detestabil de supravieţuire/ conservare, numai ca să mai trăiască o zi ori un ceas, este sub orice animal.
Pot înţelege impotenţa spirituală a unora de a crede. Este problema lor să trăiască în peştera propriei existenţe, existenţă care, de altfel, nu are nicio utilitate pentru nimeni. Oamenii fără experienţa sacrului, având – idioţii – şi o încredere neclintită în „raţiune” (luaţi la bani mărunţi, inteligenţa, intuiţia, intelectul lor sunt ridicole), sunt mai detestabili decât viermii. De asta baba credincioasă a lui Ţuţea îi este superioară oricărui învăţat ateu [1]. Modelul românului este Ţuţea, nu Şora.

Aşadar, îi îndemn doar pe cei care se manifestă marxist, ireverenţios faţă de Învierea Mântuitorului Iisus Hristos să mă scoată din lista de prieteni, scutindu-mă de a-i trage pamfletar de ciuful lor neandertalian (că tot, în buna tradiţie marxistă, ei probabil cred în evoluţionism!).

Vreau doar să adaug că, în problema activităţii Bisericii Ortodoxe Române în această perioadă de cruntă înfruntare, înaltul cler este de condamnat, în frunte cu actualul Patriarh. Faţă de Sfânta Împărtăşanie şi de Înviere nu există loc de acorduri, compromisuri, nuanţe. Adevărul şi Iubirea sunt sau nu sunt.
Mai mult, mă încred cu sufletul curat părintelui mărturisitor Adrian Făgeţeanu, om de drept la bază. Îi găsiţi relatarea despre Daniel Ciobotea pe youtube. Oricine a vărsat sânge pentru Hristos şi pentru românitate – iată idealul care ne poate izbăvi!

Iartă-mă, Doamne, că eu nu pot să-i iert!

 Ştefan PARASCHIV 

[1] „Am avut revelația că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu sunt egale cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esență, sediul lui nu e în știință, nici în filosofie, nici în artă. Și când un filosof, un om de știință sau artist sunt religioși, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului. O babă murdară pe picioare, care stă în fața icoanei Maicii Domnului în biserică, față de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare așa, dihor. Eu când discut cu un ateu e ca și cum aș discuta cu ușa. Între un credincios și un necredincios nu există nicio legătură. Ăla e mort, sufletește mort, iar celălalt e viu și între un viu și un mort nu există nici o legătură. Ateii și materialiștii se deosebesc de animale prin faptul că nu au coadă. Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba.” (Petre Ţuţea)