Mărturia lui Ion Coja Despre Mineriada din Iunie 1990

Incorect Politic
Ianuarie 10, 2020

Preluat de pe IonCoja:

Mineriada din iunie 1990. Mărturia mea.

Notă: mi s-a cerut o declarație privind evenimentele din zilele de 13-15 iunie 1990. Fapte la care am fost martor nemijlocit. Iată-le:

*

Subsemnatul ION COJA, domiciliat în București, șos.Nicolae Titulescu 95-103, bloc 8, scara C, ap.147, în legătură cu dosarul Mineriada din iunie 1990 pot da următoarele informații de folos pentru ancheta în curs de desfășurare:

Cunosc unele aspecte ale felului cum s-au desfășurat evenimentele deoarece eram în strânsă legătură cu Marian Munteanu și colegii săi din Liga Studenților. Am fost unul dintre puținii profesori care m-am pus la dispoziția lor, pentru a se organiza cât mai eficient. Îmi aduc aminte bine că

1. Imediat după alegerile din 20 mai Marian Munteanu a decis că mitingul din Piața Universității trebuie să se încheie deoarece lumea s-a pronunțat prin vot democratic și a dat legitimitate celor care au întrunit majoritate. Chiar dacă multora nu le-a plăcut rezultatul alegerilor, acesta nu mai putea fi contestat și nu avea sens sămai continue protestul.

Problema care îl preocupa pe Marian Munteanu era cum să procedeze pentru ca părăsirea Pieței să se facă cu demnitate și în ordine. S-a sfătuit și cu mine și în acest scop mi-a cerut să le împrumt mașina mea, un OLTCIT bej, nr 27272 B (?). Le-am dat mașina, dar n-am participat la mitingul de retragere.

După câte știu, s-au ținut în Piață niște cuvîntări, Marian s-a suit pe biata mea mașină fluturând un tricolor și au plecat spre Piața Victoriei, pe drum lumea s-a tot rărit, până au ajuns la Drept, unde era și sediul Ligii Studenților. Mitingul respectiv a fost filmat. Am fost mirat să constat după ceva vreme că polițiștii îmi recunoșteau mașina!…

Nota bene: Această retragere a avut loc cu câteva zile înainte de 13 iunie și a avut un caracter oficial! Liga Studenților a încetat în felul acesta să mai poarte vreo răspundere pentru ce se întâmpla în Piață!

2. Știu de la Marian Munteanu – confirmat și de alte surse, că în Piață au fost infiltrați, îndeosebi pe spațiile verzi din fața TNB, grupuri de țigani și lumpeni, de boschetari și drogați, cu scopul de a denatura imaginea mitingului. Sublinez că am mers deseori în Piață, în trecere, ca spectator, și am fost impresionat de caracterul extrem de civilizat al felului cum se derulau lucrurile.

Mai ales în comparație cu ce văzusem la TV de la alte mitinguri similare cât de cât, din străinătate. Era o oarecare îmbulzeală, cine să ia cuvîntul, dar ordinea și bunul simț au fost nota dominantă. Marian m-a invitat de mai multe ori să iau cuvîntul, dar am ezitat s-o fac. Am avut păreri diferite despre pct 8 al Proclamației de la Timișoara. Eu eram angrenat în activitățile Vatrei Românești, centrate pe pericolul UDMRist, și am considerat că dacă mi-aș spune o părere personală asupra pct 8 unii ar putea-o interpreta ca mesaj din partea Vatrei Românești.

3. Pe data de 13 iunie am fost foarte mirat foarte de ce vedeam la tv! Știam că în Piață nu mai rămăseseră mulțimi de oameni. M-am mirat să văd atâția civili atacând forțele de ordine! De unde apăruseră, de vreme ce studenții terminaseră mitingul?! Repet: lumea care venise până atunci în piață erau oameni serioși, pașnici, dornici să schimbe impresii, să socializeze cu persoane care împărtășeau în mare aceleași idei, mulți veneau cu copii, cu familia, bătrâni etc.

În mulțimea care a atacat Miliția de pe Calea Victoriei am văzut și silueta lui Marian Munteanu. Am fost șocat să-l văd făcând o greșeală atât de mare. Imaginea lui Marian Munteanu era dată la TV dintr-un unghi destul de neclar, iar după ce am văzut-o reluată de mai multe ori la TV, mi-am dat seama că nu este Marian, ci o sosie a lui, de care se foloseau ca să-l compromită pe Marian.

Știu de la Marian că până la urmă s-a aflat cine era acel individ. Marian Munteanu poate da detalii. Mi se pare important ca ancheta să lămurească acest aspect: sosia lui MM! Găsirea și pregătirea unei sosii este evident un gest de premeditare a unor activități și acțiuni ilegale! Cred că poate fi găsit și anchetat individul! După mineriadă a dispărut în străinătate. S-o fi întors, familia acestuia poate fi și ea anchetată, dacă individul nu mai e de găsit!

4. Printre cei care au participat pe 13 iunie la atacul televiziunii și la alte devastări s-a aflat și un grup de tineri maghiari. Cel puțin un grup, condus de o femeie! La data aceea aveam datele necesare pentru a-i identifica. M-am adresat deputatului Petre Burcă, membru al Comisiei parlamentare de cercetare a evenimentelor din 13-15 iunie, punându-i la dispoziție un martur în aceste sens.

M-am adresat și lui Virgil Măgureanu care mi-a răspuns: „Știm că au acționat și grupuri de diversiune venite din Ungaria”! Dar nici dînsul nu a dispus o înregistrare a depoziției martorului pe care îl puteam aduce eu. Despre existența unor forțe de dezordine venite din afara Țării a pomenit și Marian Munteanu, la Realitatea TV, dar moderatorul s-a făcut că nu pricepe importanța dezvăluirii și a schimbat vorba! Ancheta care se face acum trebuie să ia în seamă și acest aspect: participarea în iunie 1990 a unor diversioniști veniți din străinătate. Cine, din străinătate, era interesat să se întâmple în România o mineriadă? Cine, din România, a colaborat cu acei diversioniști?

În acest sens recomand procurorilor să ia legătura cu gen. MARIN LUNGU, care a descoperit în ziua de 22 decembrie 1989, în clădirea CC, prezența unor diversioniști maghiari, aduși din secuime de Domokos GEZA… La data respectivă dl MARIN LUNGU era pensionar de câteva luni.

5. În dimineața zilei de 14 iunie am primit un telefon de la mama lui Marian Munteanu de la care am aflat că Marian a fost bătut de mineri și arestat. Doamna Munteanu mă ruga să o sun pe doamna Mioara Roman și să-i cer să intervină, considerând că s-a făcut un abuz. Am sunat-o pe doamna Roman care nu știa nimic, mi-a promis că se interesează și mă sună. După câteva minute m-a sunat, mi-a spus că a stat de vorbă cu Doru Ursu, de la care a aflat că asupra lui Marian s-a găsit o geantă cu documente sustrase de acesta de la Miliția Capitalei, cu ocazia atacului din ajun!… Am rămas descumpănit! Iarăși un gest care nu se potrivea cu ce știam eu că poate să facă Marian. I-am spus doamnei Munteanu ce am aflat și am decis să merg la facultate să văd ce s-a întâmplat.

Pe drum, un București pustiu, cu grupuri de mineri care hălăduiau pe Magheru fără o țintă precisă. Am parcat mașina pe Edgar Quinet, în fața facultății. La intrare, câțiva mineri făceau un fel de triaj. M-am mirat că am fost imediat recunoscut: un miner mi s-a adresat cu domnule profesor și mi-a întins mâna: nu era mână de miner!… Mai degrabă a mea era, căci n-am manichiurat-o niciodată! Am intrat în hol, am văzut urme de vandalizare mai ales pe coridorul de la secretariat, pete de sânge pe ici colo, în hol. Mai nimeni, apoi a apărut o studentă din Ligă, colegă de grupă cu Marian – cred, care mi-a povestit ce a fost:

a. văzând ce se întâmplă în jurul Universității, studenții au decis să se baricadeze, să închidă toate porțile de acces în clădire;

b. au intervenit să stingă un început de incendiu la biblioteca de științe sociale de la Chimie și au decis să fie atenți la alte încercări similare, mai ales de un atac la biblioteca mare de la filologie s-au temut;

c. au rămas să vadă meciul de fotbal și să păzească peste noapte facultatea;

d. la întrebarea mea, dacă știe ceva de o servietă cu documente găsită de mineri la MM, studenta mi-a răspuns că Marian nu a părăsit nicio clipă Universitatea, nu a participat la atacul asupra Miliției. E drept că pe la miezul nopții a venit o țigancă și a bătut în ușa mare, cerând să vorbească cu Marian. Nu i s-a deschis ușa, țiganca susținea că are o servietă cu buletinele celor din arestul Miliției și că e bine ca aceste buletine să ajungă la Marian, altminteri cei de la Miliție pot să-i omoare pe cei arestați și nimeni nu va ști că au făcut așa ceva!… Studenta m-a asigurat că țigăncii nu i s-a deschis poarta și că țiganca a plecat cu servieta la ea, nu a avut cui s-o lase.

e. Ceilalți studenți, după venirea minerilor, unii au plecat acasă, alții s-au dus la sediul central al Ligii, la Drept.

6. Am plecat la Drept, unde am mai găsit câțiva studenți, apoi a apărut un grup de mineri, i-am lăsat căutând la Rectorat cheile de la Seiful aflat în sediul Ligii! M-am grăbit să ajung acasă și să le sun pe cele două doamne: Maria Munteanu și Mioara Roman.

Le-am spus că motivul arestării lui Marian nu există, iar dnei Roman i-am explicat că subordonații lui Petre Roman și ai lui Doru Ursu se lăsaseră păcăliți de o țigancă, vreo borfașă, prin care au încercat să-i întindă o cursă lui Marian Munteanu. Țiganca le raportase că-și îndeplinise misiune, că-l păcălise pe Marian să ia asupra sa servieta cu documente, prin care se dovedea că a participat la atacul asupra Miliției. Numai că păcăliți au fost Doru Ursu și cei care născociseră această diversiune, care se baza integral pe o amărîtă de țigancă, iar țiganca „i-a tras în piept”: a zis că și-a făcut treaba, o fi luat și banii care îi fuseseă promiși etc. Minerii, la rîndul lor, nu găsiseră nicio geantă la Marian, dar asta n-a mai contat pentru ei!

Mă rog, asta e părerea mea, bănuiala mea, dar faptele sunt cele relaltate. Doru Ursu cred că-și mai aduce aminte de discuția avută cu Mioara Roman în dimineața zilei de 14 iunie 1990. Ar trebui aflat cine a gândit diversiunea cu servieta! Dovadă de premeditare a mineriadei, inclusiv premeditarea atacurilor asupra sediilor Poliției.

Din nou se vădește premeditarea, pregătirea diversiunii, dar și lipsa de profesionalism a lui Petre Roman, Gelu Voican și Doru Ursu…

În concluzie, ca impresie generală:

Piața Universității a fost un miting cu caracteristici proprii speciale, care-l fac fără egal în istoria acestui gen de acțiuni. Piața Universității a adus mari beneficii de imagine a României în plan internațional, la nivelul tineretului mondial. Ca și revoluția din Decembrie.

Prin mineriada din iunie, la fel ca și prin execuția Ceaușeștilor în decembrie, acest beneficiu de imagine s-a pierdut, iar la nivelul intuitiv al percepției, eu am avut această întrebare, această mirare: pe cine a deranjat valul de simpatie internațională care se revărsa atunci spre România?

Acest val de simpatie nu fusese planificat de scenariștii evenimentelor din decembrie! Rămași la putere după alegerile din mai 1990, aceștia au conceput o încheiere pentru mitingul din Piața Universității care a contrazis total spiritul în care se desfășurase mitingul, reușind să facă uitat acest spirit și să impună în istorie și în opinia publică internațională imaginile represiunii barbare, cu totul străină de spiritul românesc.

Românii au dat o lecție de civism întregii planete pe tot parcursul mitingului. Mineriada a dat o mostră de sălbăticie care nu este a românilor, nici măcar a minerilor! A cui a fost această demonstrație de barbarie? Cui i-a folosit?! Aceasta trebuie să lămurească ancheta procuraturii și procesul celor vinovați!

PS. Despre cele văzute de mine în acele zile am mai făcut o declarație în fața procurorului Popov în urmă cu mai mulți ani. Acea declarație trebuie să mai existe pe undeva.

Stau la dispoziția domnilor procurori pentru întrebările ce vor găsi de cuviință să mi le pună.

Ion Coja,
30 decembrie 2016