Manual alternativ la istoria jidanilor (5)

Calin Kasper
Incorect Politic
Iulie 22, 2024

Manual alternativ la istoria jidanilor (5)

Pocnetul de pistol a fost auzit în liniştea nopţii de marinarii de pe şlepul „Elisabeta“, care era tras la dană. Căpitanul şi cu marinarii săi au pornit spre locul de unde se trăsese şi l-au găsit pe grănicerul Heringa Alexandru căzut la pământ, într-o baltă de sânge. Acesta a reuşit, înainte de a-şi pierde cunoştinţa, să le spună ce se întâmplase. Un marinar a alertat pichetul de grăniceri şi apoi toţi împreună au început să cerceteze smârcurile de pe malul Dunării.

Max a fost descoperit şi după o scurtă rezistenţă, fiind înconjurat, a înţeles că n-are altă şansă să scape viu decât dacă se predă. Ceea ce a şi făcut. Va fi închis şi păzit de acum încolo ca ochii din cap, încât şansa de a evada, aşa cum spera, nu i se va mai ivi. Cătuşele la mâini şi la picioare, paza dublă şi ţevile de armă îndreptate asupra lui n-au mai lipsit nici când dormea.

Condamnat la închisoare pe viaţă, Max Goldstein a fost închis şi păzit cu străşnicie la Doftana. Aici, în 1925 a cerut schimbarea condiţiilor de detenţie, dar conducerea penitenciarului nu a dat curs cererii sale, temându-se că acesta va evada din nou. Goldstein intră în greva foamei în semn de protest. După 45 de zile de nemâncare, avea să-şi sfârşească zilele în puşcărie.

Evreul Leon Lichtblau, având şi el agenţii pe urme, se refugiază la Viena, de unde apoi ajunge la Moscova, unde îşi va lua pseudonimul Adolf Cristin. Fiind matematician excelent şi terminând şi o a doua facultate cu profil economic la ruşi, ajunge şef de departament în ministerul industriilor sovietice de la Moscova. La cererea foştilor lui tovarăşi din România, traduce în limba română din operele lui Lenin, ca să apuce şi mânuţa de comunişti români să se adape din învăţăturile marelui dascăl al proletariatului. Mâna Lungă a revoluţiei era însă vigilentă! Cu tot devotamentul lui, în anul 1937 a fost arestat din ordinul lui Stalin, fiind acuzat de spionaj, deviaţionism de dreapta şi activităţi antistatale. Avea să fie executat pe data de 25 aprilie 1938.

Doar evreul Saul Osias a avut viaţă lungă, murind de moarte bună în anul 1984, fiindcă a ales să rămână în România, unde a prins frumoasa vârstă de 84 de ani. Ar fi putut să emigreze în Israel, ca să ducă binefacerile comunismului şi acolo, dar în mod curios, n-a făcut-o. Nici el şi nici alţii, deşi din Rusia şi din ţările socialiste au emigrat cu milioanele. Se pare totuşi că comunismul şi internaţionalismul au fost bune doar de dat la alţii.

 

Sfarsit

Fragment din romanul “De la inimă spre cer”