Macron nu suportă rănile narcisice. Când se deschide o nouă rană, trebuie să o vindece imediat, acoperind-o cu un bandaj uriaș. În Franța el înghite gălușcă după gălușcă, fără speranța de a-și recupera scorul electoral și ratingul personal. Noua criză socială provocată de problemele fermierilor l-a lovit drep în figură. Persoana lui este din nou atacată, iar ca orice copil abuzat, (victimă pedofilă) și narcisisit, el nu suportă acest lucru.

Încercarea de a exploata capitalul simbolic sub forma evidențierii lui Attal, primul prim ministru francez homosexual declarat, ca simbol al minorităților protejate atât de dragi modernității a fost încă un eșec. Attal este deja în cădere liberă. După recentele evenimente de la Salonul Agriculturii, balonul se dezumflă rapid.

La nivel internațional Macron este dezamăgit că nu este el sub lumina reflectoarelor și că nu se poate lăuda el că joacă un rol important. Scholz, acest neamț mediocru, fură lumina reflectoarelor luând inițiative geopolitice puternice care vor readuce vechiul vis german în est – Nach Osten – de actualitate cu noua sa legătură strânsă cu alt donald mediocru, Tusk Polonia. Franța este lăsată deoparte, Macron nu poate face pe vedeta, se reduce șoptind „și eu și eu”! în timp ce Germania este citată în presa mondială drept țara care contează; pozițiile sale sunt analizate și raportate acum, când simțim că Statele Unite se retrag din prima linia, pentru a împinge luserii europeeni.

Pentru a exista, pentru a sta pe podium și a face prima pagină a presei și subiect de discuții în cancelarii, trebuie să mergem și mai departe. Fără scrupule, fără consultări, Macron pornește pe calea aprovizionării cu echipamente cu rază lungă pentru a gâdila ursul rus și a rezista, merge și mai departe cu sugestia de a trimite trupe europene la sol pentru a lupta alături de ucraineni și diviziile lor fasciste frumos !? tatuate!

Încă o dată, Macron încearcă să revină în prim-plan cu propuneri nebunești care ar provoca o escaladare teribilă care ar pune Europa și Franța în fruntea țintelor armelor rusești; într-un conflict care nu ne privește și în care aproape că ne-am pierdut deja întreaga autonomie și cu siguranță întreaga onoare. ( acolo unde ea ar mai fi existat ?!?)

Această situație debilă este, desigur, o nebunie, o cacealma pe care o crede subtilă Macron și UM Digi24, deoarece Macron știe că nimeni nu-i va urma. Sau ?!? Este un bluff cu atât mai ridicol cu ​​cât în ​​loc de falusul sclipitor pe care pretindea că îl afișează pentru a-și satisface îndemnurile, a făcut un mare flop. Arnaud de Benedetti a surprins o structură ascunsă, non-conștientă, tiranică, dar ciudat de repetitivă a psihicului Macronian; anunțând lucruri mari, folosind artefacte de comunicare în timp ce știm că nu are mijloacele pentru a le face să se întâmple așa. Structurile sale psihice îl determină să facă în permanență anunțuri despre care știe dinainte că nu vor duce la nimic, care fără nicio legătură cu realitatea, vor rămâne vorbe goale. Vorbele goale sunt sunt sindromul teatrului, el joacă, e doar un joc pentru un copil imatur. Joacă pentru ochii mamei, pentru a umple această lipsă care a făcut parte din el încă din adolescență. Spune mamă Brigite, ai văzut cât de frumoas și inteligent sunt eu ? Este sindromul fiului ideal care nu a cunoscut sau nu a acceptat Legea Tatălui, legea care introduce testul Realității. Macron trăiește în ,, a place, nu în „a face”, în „a seduce”, nu în „a produce”.

Există o dimensiune profund artificială în macronism spune Benedetti. Acesta este ceea ce pune o mare problemă și riscă să coste foarte scump când va veni momentul. Există instituții, există proceduri, există organisme intermediare într-o democrație. Emmanuel Macron slăbește toate acestea prin practica sa.

Realitatea este că NATO a pierdut războiul, că trebuie să negocieze și să evite o pierdere a prestigiului. Și dezvăluirea lui Macron ne spune asta, implicit. Răspunsul lui echivalează cu a întoarce o pagină cu povestea americană anterioară în care se repeta iar și iar că Rusia avea să piardă, că Ucraina câștiga. Noua pagină este sugerată de presa americană care torpilează întreaga narațiune anterioară care susținea că Rusia a declarat un război neprovocat. Revelații din New York Times și Politico. Este o modalitate de a întoarce pagina pentru americani prin transferul riscului către europeni; este vorba de a-i aduce pe aceștia în prima linie! Pentru a-i pune la lucru și a-i forța să:

• îi consideră pe ruși drept dușmani care îi vor invada în curând (!!!),
• să ajute Ucraina mai direct financiar și militar și
• să se angajeze într-un program colosal de reînarmare pentru viitor pentru ascoate astfel SUA din criza economice ce urmează

Totul este legat, sfârșitul unei faze marcate de înfrângerea NATO și a Ucrainei, trecerea ștafetei și punerea în față a europenii ca să plătească în locul americanilor și, concomitent, crearea Rusiei ca dușman al Europei pentru a justifica totul. !

Suntem în centrul problemei; Europa trebuie să plătească acum. Trebuie să plătească pentru ucraineni și mai ales să plătească pentru viitoarea sa apărare, dacă vrea să beneficieze în continuare de așa-zisa protecție americană. Luați toate astea, le amestecați într-un cap de copil răsfățat și drogat, care nu are capacitate reală de analiză și judecată și ajungeți la un gunoi, în situația actuală, a unui Macron care călărește noul val, care navighează pe el gândindu-se că poate exista o coroană de lauri care trebuie culeasă.

Macron nu este invitat la Marile Strategii, el bagă piciorul în crăpătura ușii, așa cum fac vânzătorii de aspiratoare. Suntem atrași într-o mare cacealma cu riscuri enorme.

Oameni precum Macron uită că Putin nu este naiv, obiectivele Rusiei nu s-au schimbat niciodată și nu se vor schimba. Niciunul dintre discursurile goale ale liderilor europeni dependenți de droguri nu va schimba nimic. În interesul populațiilor europene, a venit vremea să începem să-l ascultăm pe Putin, să fim adulți și să recunoaștem înfrângerea Ucrainei și a NATO în Ucraina. Iar Putin, în schimb, va trebui să găsească o modalitate de a nu umili prea mult Occidentul colectiv.