Incorect Politic
Septembrie 14, 2023
Lupta pentru drepturile semințelor
Via STRATINFO:
Pentru țărani, lupta pentru drepturile semințelor este esențială pentru existența lor.
Semințele sunt un câmp de luptă politic adesea trecut cu vederea în țările industrializate, cum ar fi cele din America de Nord și Europa, dar pentru țăranii din America de Sud, lupta pentru drepturile semințelor este esențială pentru existența lor. La nivel local semințele noastre sunt cruciale pentru multe comunități rurale, sunt “cheile genetice ale biodiversității și rezistenței la schimbările climatice”, așa cum spune cercetătorul Afsar Jafri, precum și “obiectivul final al securității alimentare”.
Cu toate acestea, capacitatea fermierilor de a continua să împartă și să planteze aceste semințe este amenințată constant din partea corporațiilor multinaționale și a statelor care le susțin împotriva înteresului național și popular. În 2015, cele mai mari șase companii chimico agroalimentare – BASF, Bayer AG, Dow, DuPont, Monsanto și Syngenta – au controlat 63% din piața comercială a semințelor. În 2018, Bayer a achiziționat Monsanto pentru 66 de miliarde de dolari. Entitatea corporativă rezultată controlează aproape 60% din oferta mondială de semințe brevetate. Toate aceste grupuri, întâmplător, fac parte din industria Big-Pharma…
Semințe brevetate împotriva mijloacelor de trai ale fermierilor și, prin extensie, ale națiunii întregi
Impunerea semințelor transgenice brevetate asupra comunităților rurale a avut un impact catastrofal asupra mijloacelor de existență ale oamenilor și asupra protecției biodiversității. Semințele au fost în mod tradițional proprietatea colectivă a fermierilor. Cu toate acestea, dreptul celor din urmă de a-și controla propria aprovizionare cu semințe este atacat de forțele corporative care au preluat controlul statelor liberale din întreaga lume.
În 2010, guvernul columbian a adoptat Legea 970 conform unui acord de liber schimb (ALS) cu guvernul Statelor Unite. În condițiile ALS, Bogota a acordat un monopol legal semințelor produse de companii americane și europene și a obligat fermierii columbieni să folosească numai semințe certificate produse de aceste companii. Fermierii care au fost prinși că păstrează semințe sau că plantează semințe neînregistrate au fost supuși amenzilor sau închisorii.
Legea 970 nu numai că a precipitat prețuri mai mari pentru producția de alimente, deoarece fermierii au fost forțați să cumpere semințe de la companii precum Monsanto, mai degrabă decât să folosească semințe comune; a determinat, de asemenea, statul columbian să distrugă produsele alimentare cultivate din semințe naturale. Acest lucru s-a întâmplat în 2011 în orașe precum Campo Alegre, unde autoritățile columbiene au făcut descinderi în depozitele de orez și au distrus 70 de tone care nu fusese produse conform Legii 970. Agresiunea violentă a statului a stârnit un protest al fermierilor la nivel național, care a reușit să suspende legea pentru doi ani și să o rescrie.
Monopolurile de semințe și capitalismul global
Cu toate acestea, aceste schimbări nu au reprezentat o inversare a politicii, deoarece atacurile asupra mijloacelor de trai ale țăranilor și asasinatele la comandă politică ale liderilor țărănilor continuă să afecteze mediul rural într-un mod terifiant. Aceste reforme de austeritate și împingerea agresivă a țărilor occidentale pentru acorduri de liber schimb au pus o presiune enormă asupra mijloacelor de trai din mediul rural, inclusiv prin atacarea producției și distribuției de soiuri de semințe la nivel local de către micii fermieri. Plantarea acestor semințe este regenerativă din punct de vedere ecologic, economic și social, Cu toate acestea, presiunile naționale și internaționale asupra fermierilor care își salvează semințele sunt imense (…).
Andreea Malva
Dar atunci de ce nu am face noi, în țara noastră, niște locuri unde sa strîngem semințele și să le pazim de vulturi? Dacă ne e teamă de legile care zic că nu putem fi stăpîni peste semințele noastre, înseamnă că suntem un popor prizonier. În nici un caz suveran, și că suntem doar chiriași temporari pe acest pămînt care a fost al strămoșilor, dar nu mai e al urmașilor .