“Love Story” și Holocaust

Dan Cristian IONESCU
Incorect Politic
Septembrie 29, 2018

“LOVE STORY” ȘI HOLOCAUST

 

Vă întrebați ce legătură există între acest film și holocaust? În principiu nici una, dar veți vedea de ce am ales acest titlu.

În anul 1970 a fost turnat filmul “Love story”, film multipremiat și declarat ca fiind unul dintre cele mai romantice filme de dragoste din toate timpurile. A fost într-adevăr un film emoționant, așa cum este orice film în care o tînără frumoasă și plină de viață moare răpusă de cancer. Filmul are și o temă muzicală foarte frumoasă, devenită celebră.

Cu cîțiva ani înainte, văzusem un alt film, spaniol, cu o temă asemănătoare: ”Cuando tu no estas” ( “Cînd tu nu ești”), un film mai mai emoționant decît cel care i-a urmat după 4 ani și care poate i-a plagiat subiectul, film în care rolul principal este interpretat de cîntărețul Raphael care în final cîntă, înlăcrimat, o melodie absolut superbă pe care o puteți asculta pe internet și care are același titlu cu filmul (mai este cunoscută, după refren, și cu numele “Sin Laura”, adică ”Fără  Laura”).

Desigur, se știe încă de pe vremea romanilor că despre gusturi și culori nu se discută. Dar eu mă întreb de ce filmul spaniol, care mie mi s-a părut din punct de vedere al scenariului dar și al muzicii superior filmului american, nu a fost la fel de apreciat.

Și nu găsesc decît o singură explicație, anume aceea că filmul american a fost ecranizat după cartea scriitorului evreu american Erich Segal și regizat de un alt evreu american, Arthur Hiller.

Apoi, mass-media și-a făcut datoria astfel încît primul film a fost trecut cu vederea iar cel de-al doilea a fost pomădat, omagiat, promovat, premiat, etc.

Și acum veți vedea de ce am ales acest titlu. Cînd deții în cea mai mare parte mass-media internațională, adică cea care se adresează în țările creștine occidentale cu puține dar notabile excepții, unei populații imbecilizate iar în țările est-europene, iubitoare de UE și NATO, unei populații în curs de imbecilizare, impui în conștința imbecilizată totul, de la ce cărți sau filme sînt de valoare, pînă la holocaustul așa cum îl pretind sioniștii.

Este ceva incredibil. S-a vorbit (încă de la sfîrșitul sec. XIX) despre faptul că 6 milioane de evrei VOR FI UCIȘI în Europa!

După război, s-a declarat oficial că Hitler a ucis 12 mil. de oameni, dintre care 6 mil. de evrei. ”Fabrica morții” de la Auschwitz, unde s-a susținut că au fost uciși cei mai mulți evrei, și-a revizuit statisticile – de la 4 mil. de victime, cum era scris în 1948 pe piatra comemorativă de la intrare, în 1995 numărul scăzuse pe noua piatră comemorativă la 1,5 mil. (nu pot să nu mă gîndesc la faptul că după ce Lech Walesa a redus numărul victimelor, presa mondială l-a declarat pe acesta ca fiind un fals dizident, care în realitate ar fi fost un informator al securității poloneze!), iar apoi a continuat să scadă.

Dar unde să îl găsești pe Alexandru Florian și să îl întrebi cum mai susține această minciună, cu 6 mil. de evrei uciși?

Mă voi referi la un francez, Jean Sevillia Am aflat multe despre el din cartea d-lui Vasile Zărnescu, și sper să nu se supere că îl citez (de fapt, în sinea mea, eu sper că într-o bună zi dl. Zărnescu va fi de acord să își posteze cartea pe internet – îmi este limpede că nici o editură nu va mai avea curajul să o editeze, nici o librărie nu va avea curajul să o vîndă chiar tipărită în regie proprie – dacă această carte nu va fi postată și salvată pentru generațiile viitoare, munca sa efectiv titanică va deveni inutilă; eu am trecut printr-asta, cu un deceniu înaintea domniei sale, cînd refuzat de edituri și de librării, mi-am tipărit cărțile pe banii mei și le-am răspîndit în țară gratuit).

În cartea sa (12.1) dl. Zărnescu dă capitolului titlul  ”Un revizionist discret: Jean Sevillia”. Dar Jean Sevillia nu apare nici ca revizionist, nici ca antisemit – este pur și simplu un patriot francez, care a făcut un elementar calcul aritmetic. Conform datelor sale statistice, în perioada celui de-al doilea război mondial, Franța a pierdut:

– 60.000 de ostași uciși între mai-iunie 1940;

– 2.900 împușcați ca urmare a hotărîrilor tribunalelor militare germane;

– 800 de ostatici împușcați;

– 36.000 de deportați politici morți în lagărele de muncă;

– 6.800 de francezi executați fără judecată între iunie-nov. 1944;

– 2.500 de civili francezi morți pe teritoriul Reichului;

– 7.500 de francezi care s-au ucis între ei (4.300 ai regimului de la Vichy și 3.200 de francezi liberi, în luptele din nordul Africii și din Orient);

– 112.000 de victime civile între 1940-1945, dintre care 50-70.000 uciși de bombele aliate;

– 22.800 de militari uciși din cadrul Armatei de eliberare;

– 13.700 de luptători din Forțele franceze interne;

– 2.200 de francezi uciși în luptele din Indochina;

– 30-40.000 de francezi morți în captivitate;

– 32.500 de francezi din Alsacia și Lorena (teritoriile disputate între Franța și Germnia), înrolați forțat în armata germană;

– 9.000 de victime ale epurării.

Este evident că cifrele sînt aproximative, așa că și eu preiau totalul după cum a fost enunțat, respectiv 347.900 francezi, care sînt omagiați o dată pe an.

În aceeași perioadă, în lagărele naziste au murit 73.000 evrei francezi (atenție! au murit, nu au fost uciși ci au murit, adică unii de bătrînețe iar alții de boală), care se pare că sînt omagiați zilnic.

Cine stăpînește presa, este și stăpînul minciunii.

Fostul rege Mihai este prezentat ca un erou, Mareșalul Ion Antonescu și legionarii sînt prezentați ca niște antisemiti criminali, fără nici o dovadă (nu mă mai refer acum la pedeapsa pe care legionarii au aplicat-o unor trădători).

Iar despre luptătorii din munți, se discută în spațiul oficial cu multă parcimonie, întrucît cei mai mulți au fost legionari.

Ar mai fi multe de spus, dar cred ca am fost suficient de explicit.