Liga Națiunilor – idealul, viciile și primejdia ei

Gheorghe
Incorect Politic
Mai 16, 2020

http://axa.info.ro/istorie/liga-natiunilor-idealul-viciile-si-primejdia-ei/

Liga Națiunilor – idealul, viciile și primejdia ei

… Claritatea și obiectivitatea cu care pledează doctorul în drept Ionel Moța, nu mai dau loc la nici un fel de comentarii: este prezentată și analizată din punct de vedere principial și din punct de vedere de drept, Liga Națiunilor, care s-a dovedit că este nimic altceva decât o stafie, o nouă păcăleală a unui sistem care inițiază și susține lupta împotriva Bisericii lui Hristos și care pregătește înființarea statului mondial, deasupra căruia se va așeza Antihrist.

—————-
“Doamnelor și Domnilor,

Cu riscul de a părea exagerat, voi începe făcând clar și categoric o afirmație, mai bine zis repetând o afirmație făcută înaintea mea de alții mai competenți, ca de pildă Vasile Conta – și anume: națiunea noastră merge spre pieire, dacă nu ne vom opri de pe calea pe care o batem azi.

…

E drept că în toate orașele noii Românii, suntem sistematic și progresiv înlocuiți de către străini, îndeosebi jidani, care au ajuns să stăpânească aproape în întregime comerțul, industria și băncile, să domine presa și indirect politica, iar prin numărul lor mare din Universități să constituie un real pericol pentru cultura noastră.

E incontestabil că acești străini ne sunt dușmani și că totul merge agravându-se, totuși, nu ne place să ne zdruncine cineva micile noastre echilibruri personale, relativa noastră liniște și pace, spunându-ne lucruri atât de alarmante și concluzii atât de deprimante, cu evidențierea anumitor sacrificii ale acestui echilibru prezent pentru salvarea zilei de mâine. Nu ne plac asemenea vorbe, preferăm să fim lăsați să ne vedem de bubele noastre, care în definitiv poate n-or fi chiar atât de hidoase cum s-ar părea, și de aceea ne calmăm ușor, taxând drept exagerare afirmații ca cea pe care am făcut-o, chiar dacă ea vine de la un cap ca a lui Conta.

Totuși, realitatea e aceasta: vom pieri.

Vom pieri, evident, dacă nu vom lua măsurile necesare de salvare, pe care azi nu le vedem nicăieri.

Și nici nu este exact a zice că „vom pieri”, ci: pierim încă de pe acum și tot mai mult.

…

… cercetând mai atent această amplă și multilaterală nenorocire în care am căzut, cercetând-o în mod sistematic, vom vedea că viața neamului e atât de amenințată și compromisă, din cauza că un imens, un apocaliptic complot s-a urzit contra întregii lumi, a tuturor națiunilor, mai ales creștine.

El tinde a ataca cele două temelii de existență a unei națiuni: naționalitatea și spiritualitatea religioasă, creștină. Iar urzitorii sunt, evident, cei ce profită, cei ce se înstăpânesc în locul nostru, deasupra noastra: Jidanii, ajutați de francmasonerie.

… atacând naționalitatea și disciplina spirituală creștină a unei națiuni, o dezarmezi, o robești și o distrugi.

… Naționalitatea apare astfel ca singura forță capabilă a rezista acestor grupări naționale adverse: păstrarea naționalității ca centru de forță, de agregare, de solidaritate și rezistență, e condiția ființării noastre ca națiune independentă. Fără forța naționalității ne descompunem, ne pulverizăm, pentru a cădea apoi pradă națiunilor viguroase și conservate.

Pe de altă parte, dacă în domeniul vieții temporale naționalitatea e coloana vertebrală a vieții, această viață a națiunii nu e posibilă și asigurată fără o ordine spirituală sănătoasă, fără o moralizare și spiritualizare a indivizilor din națiune.

Disciplina religioasă, în speță creștină, e un al doilea element indispensabil vieții.

Naționalitatea și spiritualitatea morală, creștină, se complectează, se angrenează, aducând echilibrul vieții omenești și putința ei de păstrare.

Ei bine, de o serie de decenii asistăm, cum am spus, la desfășurarea unui imens complot, ce se întinde aproape asupra tuturor națiunilor și care tinde a slăbi, a compromite, a altera până la desființare naționalitatea și creștinismul.

… Se tinde să se dovedească,

– posibilitatea existenței unei spiritualități în afară de creștinism
– și a unei vieți în afară de naționalitate și chiar contra ei.

Să mai amintim de francmasonerie, de presa noastră scrisă de Jidani, care, ne hrănește zi de zi, ne formează sufletul? Apoi literatura anumită, arta și toate celelalte manifestări ale activității omenești?

E suficient să facem o privire sinceră înăuntrul nostru al fiecăruia, să constatăm câtă lumină creștină ne mai stăpânește, câtă castitate și să ne mărturisim că sufletul nostru e aproape gol de aceste simțăminte de care se rușinează (cine îndrăznește azi, dintre noi, a mai afirma valoarea cuvântului lui Iisus și, mai ales, a-l urma?) – e suficient acest lucru pentru a constata uriașele efecte, cumplitele victorii spirituale ale acestor atacuri antihristice.

E suficient apoi să constatăm (ceeace am făcut adineauri) cum se îndeplinește pieirea în ordinea temporală, materială, a ființei noastre ca neam – fără ca cei ce conduc Statul român, să ia măsurile necesare dictate de instinctul și conștiința conservării naționale – pentru a ne da seama de descompunerea acestei forțe, care e naționalitatea noastră, în urma atacurilor iudeo-masonice.

Liga Națiunilor e doar una din aceste multiple forme de conspirație antinațională și anticreștină, care are tendința de a fi mijlocul suprem de încoronare și definitivare a rezultatelor deja obținute de iudeo-masonerie până acum în întreaga lume.

… Acest lucru, pe care știu că nu e suficient să-l afirmăm, ne vom strădui acum a-l dovedi.

Să vedem așadar ce este „Liga Națiunilor”?

Ceva destul de simplu: ea este guvernul dictatorial al lumii, stăpânul națiunilor. Cel puțin juridicește, ea este aceasta.

În fapt, nu îndrăznește să-și exercite însă, până acum, toate aceste drepturi.

Dar ceeace este esențial, e ceea ce este Liga Națiunilor juridicește și poate deci deveni oricând în fapt (dacă națiunile își vor respecta angajamentul luat față de Ligă).
Așadar, azi putem spune fără nici-o exagerare, că există un Stat mondial a cărui conducere și forță publică este încredințată „Ligii Națiunilor”. Statele componente ale acestui Stat mondial și-au pierdut în bună parte suveranitatea, în folosul acestui supra-Stat.

Iată ce este „Liga Națiunilor” (căreia i se potrivește mai bine numele francez de „Societate a Națiunilor”, deoarece o societate e o individualitate, o unitate în care dispar elementele componente, în timp ce o ligă e o simplă întrunire a unor unități disparate, ceeace nu e cazul pentru „Liga Națiunilor”).

… Societatea Națiunilor nu e și nu poate fi o instituție bazată pe un fond juridic, ci e o simplă instituție politică, deci arbitrară.

… Iată deci, de ce nu numai că Dreptul Internațional Public e aproape inexistent, dar nici în principiu constatăm că el nu poate lua naștere.

Așadar, chiar în principiu ajungem la condamnarea Ligii Națiunilor pentru viciul capital: ea [Liga Națiunilor] neputând avea la bază un sistem de reguli juridice, care să garanteze că atribuțiile ei vor fi exercitate obiectiv și în mod impersonal, este fatal ca ea să-și exerciteze aceste atribuții în mod subiectiv, arbitrar, devenind o simplă unealtă de conspirație politică, cu atât mai primejdioasă cu cât e mai puternică.

… Dacă nu ar fi arbitrară și politică organizarea Societății Națiunilor, atunci se urmau cel puțin normele de Drept Constituțional al Statelor și s-ar fi dat atotputernicia în mâinile Adunării Generale, Consiliul fiind un simplu organ executiv al Adunării-Parlament.

Dar aici încetează și democrația și spiritul juridic al Occidentului, pentru a face loc celei mai suspecte și arbitrare dictaturi: a unui Consiliu compus din 5-10 state puternice și atotstăpâne peste soarta întregului glob, care și-a distrus suveranitatea națională în beneficiul acestui admirabil areopag.

… Regimul de protecție a minorităților care, după cum am văzut, este supus cenzurii exclusive a Consiliului, nu a fost impus tuturor Statelor cu minorități. El nu a fost impus Franței, care are câteva milioane de minoritari italieni, jidani, spanioli, germani, fără a socoti pe cei din colonii.

El nu a fost impus Angliei, cea care (ulterior instituirii acestui pact al minorităților) a protejat atât de dulce minoritatea irlandeză; el nu a fost impus Germaniei, [nu a fost impus] Italiei, toate State cu numeroase minorități.

Dar strașnicul „pact” a fost impus României, Poloniei și altor State mai mici, și încă în cea mai revoltatoare formă: cu obligația ca prevederile „pactului minorităților” să fie introduse în Constituție, care Constituție nu mai poate fi modificată, în ceeace privește acest regim al minorităților, nici chiar de către Adunările Constituante, ci numai după prealabila autorizare primită din partea Consiliului Societății Națiunilor. Nici voința regală, nici voința națională prin Parlamentul său constituant, nu mai are posibilitatea de a schimba acest regim al minorităților, dacă e vorba să respectăm iscălitura noastră, de pe pactul Societății Națiunilor.

E un caz tipic de totală alienare a suveranității noastre naționale, în folosul Consiliului de la Geneva (care are drept secretar general, factotum, pe jidanul Sir Eric Drummond).

… Concluzia asta s-a degajat, socotim, singură în firul expunerii noastre, și nu avem decât s-o repetăm, precizând-o: creată pentru a evita omenirii consecințele grozave, recent văzute și simțite în 1914-1918, ale stăpânirii nedreptății, a poftelor nestăvilite ale națiunilor lacome și tari, consecințe ce nu puteau fi evitate decât prin distrugerea arbitrarului vieții internaționale, în urma disciplinării ei juridice, a încadrării acestei vieți în limite obiective, impersonale, de drept – Societatea Națiunilor, imposibil de realizat chiar și în principiu, nu este decât un organ de nouă promovare a arbitrarului, promovare cu atât mai primejdioasă, cu cât în fața comploturilor ei politice, Statele, despuiate de suveranitate, stau neputincioase, dezarmate.
S-a înlocuit autocrația Kaizerilor și a Țarilor, cu aceea a unui Consiliu compus din alți Kaizeri și Țari.

S-au schimbat doar uneltitorii, dar arbitrarul a rămas atotstăpânitor în viața națiunilor.

Astfel, Societatea Națiunilor

– apare pe de o parte, ca o formă de atac contra națiunilor,
– iar în pretențiile sale de activitate intelectuală, culturală ea se vădește a fi o forță de atac, contra spiritului și a culturii creștine, prin dizolvarea culturilor naționale, spre a le înlocui cu un spirit de internaționalism „umanitar” liber-cugetător, individualist.

Dar ar fi să fim incomplecți dacă nu am arăta aici, că în dosul acestei fațade se ascunde aceeași mână neagră, același complot contra națiunilor și creștinismului, despre care am amintit la începutul expunerii noastre, și anume: francmasoneria jidovească.

Cu scopul de a desființa suveranitatea Statelor, spre a o înlocui cu un superguvernământ, care de fapt să fie în mâna iudaismului mondial, s-a început și creat această Societate a Națiunilor, ca o punte de trecere spre acele State Unite ale Europei capitalismului jidovesc, State Unite atât de mult predicate de toți francmasonii.

Și, vom dovedi afirmația noastră despre originile francmasonice și jidovești ale Societății Națiunilor cu câteva documente de înaltă valoare.

În admirabila revistă a Monseniorului Jouin, „Revue Internationale des Sociétés Secrétes”, care apare la Paris cu scop precis de combatere a francmasoneriei, se arată într-un studiu documentat (nr 47 din 24. 11. 1929) cum Societatea Națiunilor a fost concepută în lojile masonice, cum acestea au lansat ideea ei.

Cităm câteva pasaje:

„La 14 și 15 ianuarie 1917 are loc la Paris o conferință a francmasoneriei din țările aliate, care decide să convoace un Congres al masoneriei națiunilor aliate și neutre, pentru a căuta mijloacele de a ajunge la constituirea Societății Națiunilor, spre a vedea omenirea liberându-se în viitor de dezastrele care paralizează mersul civilizației. La acest Congres, frații Corneau și Peigné au preconizat scopurile Congresului în acești termeni: „Să se prepare Statele Unite ale Europei, să se creeze o autoritate supranațională, care va avea ca scop să rezolve diferendele dintre națiuni; Francmasoneria va fi agentul propagandei acestei concepții”. Apoi la ședința de la 28 iunie 1917 (cu aproape doi ani înaintea întemeierii Ligii și, în timp ce războiul era încă în curs), generalul Peingé, Mare Maestru al Marei Loji a Franței, alcătuiește un proiect de Statut pentru această „Societate a Națiunilor”, proiect care seamănă perfect cu pactul Societății Națiunilor.
Revista francmasonă franceză „Convent de la G-de Loge de France”, în numărul său din 1922, pag. 235-236, spune între altele:

„Scopul principal al Ligii Națiunilor, trebuie să fie crearea unui patriotism pentru Liga Națiunilor, pe scurt, formarea Statelor Unite ale Europei și mai ales Federalizarea întregii lumi.
Să fie dezarmate Statele izolate și să fie în schimb înarmată Federația Statelor Asociate.

Acestea sunt cele două faze ale aceluiași progres.”

De altfel, această concepție francmasonă a unui guvern supranațional, stăpân asupra lumii întregi (și condus, firește, de francmasoneria jidovească), nu a apărut numai în 1917. Ea e veche.
E destul a cita din studiul d-lui dr. Paulescu, relativ la această chestiune (Buletinul anti-iudeo-masonic de la 1. 01. 1930 pag. 22) următorul pasaj dintr-un articol publicat încă în 1864, de Jidanul Lewy Bing în „Les archives israélites”:

„Nu e oare natural și necesar de a vedea în curând un Tribunal Suprem, însărcinat să descurce plângerile dintre Nații și Nații, judecând în ultimă instanță, și al cărui cuvânt să impue lumii întregi?”

Apoi „Protocoalele Înțelepților Sionului” spun încă în 1901:

„Noi vom obosi într-atât pe creștini, încât, îi vom forța să ne ofere o Putere Internațională (…) în care vom îngloba toate Statele din lume, și va forma un Super-Guvernământ. În locul guvernelor actuale, vom pune o sperietoare, ce se va numi Societatea Națiunilor.”

Iată deci până și cuvântul de „Societate a Națiunilor” regăsit în aceste documente francmasonice jidovești, de acu-s 30 și 50 ani.

Dacă ne gândim cât de stupid și neînțeles este că deși se știe bine ce poate fi o astfel de „Societate a Națiunilor”, Statele să-și știrbească grav suveranitatea în folosul acesteia, va trebui să constatăm că această orbire stupidă și neînțeleasă a lumii politice, nu poate fi o simplă greșeală ci rodul voinței oculte a francmasoneriei care a creat stârpitura de Societate de la Geneva, în lațul căreia ne-am vârât noi capul, de bună voie.

Crearea Societății acesteia a Națiunilor, atât de ridiculă în principiu și irealizabilă, cu toată afișarea idealului ei nobil, și creerea acestei stăpâniri arbitrare pe care noi ne-am pus-o în cap, deci comiterea unei atari greșeli imense și colective a tuturor Statelor lumii, nu poate fi decât rezultatul unui complot.

Căci, dacă ar fi putut fi orbit un om de Stat oarecare la un moment dat, nu puteau fi însă orbiți toți oamenii de Stat ai lumii fără a se sesiza de greșala lor și a o repara la timp.

Și, dacă totuși Societatea Națiunilor a luat ființă, în dauna suveranităților naționale, aceasta este din cauză că uneltele francmasone din toate Statele au fost complice, conștient sau inconștient, la subminarea viitorului patriilor lor.

Singure Statele Unite ale Americii de Nord fac excepție și au refuzat tutela de la Geneva (deși Wilson a avut un rol formal atât de important la întemeierea Societății Națiunilor).

Ce este de făcut? E foarte simplu. Această „Societate” trebuie nesocotită și desființată, iar suveranitatea națională reintegrată în deplinătatea drepturilor ei. Uriașul complot mondial, despre care am vorbit, va primi prin aceasta o capitală lovitură, distrugându-i-se una din cele mai prețioase arme.

Și, drept încheiere, să-mi îngăduiți a-mi exprima o convingere: socot că neamul românesc va avea ocazia în această uriașă luptă, să facă dovada calităților sale de bun simț, înțelepciune și vitejească hotărâre, luând un loc de frunte în inițiativa și ducerea la capăt a luptei.

Întreaga civilizație creștină este amenințată de complotul mondial francmasonic-jidovesc.

… Putem spune că la noi, mai mult decât în orice țară, s-a menținut sănătatea de simțire și cugetare în fața valului masonic cotropitor. Și, în această țară, izvoare de energie și de mântuitoare jertfă, care știu și cred fără clintire că se vor revărsa mâine, inaugurând această mare epocă de ascensiune a neamului românesc spre culmea îndrumării și strălucirii mondiale.

Demonul masonic va primi prima cruntă încleștare și izbitura pe acest pământ al Daciei, iar după aceasta sfârșitul său nu va mai fi departe.

Simt aceasta în pulsația tineretului românesc, în inimile majorității Românilor, în sângele nostru cald care vrea viață și strălucire, onoare și libertate. Și știu că așa va fi, deoarece cunosc hotărârea, spiritul de jertfă și transcedentalul idealism al taberei predestinate, care mâine, călcând cu bucurie, în toi de luptă, pragul eternității spre a ne părăsi pe noi, cei din lumea aceasta, va deschide porțile șuvoaielor de vitalitate ancestrală, care stau gata de năvală pentru salvarea unei lumi condamnate.”

IONEL MOȚA

(Conferință ținută la Cercul de Studii al Centrului Studențesc București, 15 DECEMBRIE 1929)