Lecturi Kahalice Duminicale – HAZAKA și MEROPIE

Redacția Internațională
Incorect Politic
Decembrie 4, 2022

LECTURI KAHALICE DUMINICALE

HAZAKA ȘI MEROPIE

Via Tainele Kahalului,

ediția smizdat ÎPS Samizdatus Valahicus,

egumen perpetuu, Sihăstria Insula Șerpilor

 

Prin legea Hezcat-Işub, autoritatea Kahalului se extinde peste regulile, limitele şi formele de guvernare ale oricărei societăţi. Goyimii sunt locuitorii tuturor teritoriilor de sub Soare, toate sub puterea ocultă a Kahalului, parte a Domeniului kahalic, oceanul cvasi-pustiu și bizara formă de proprie­tate, inexistentă la alte popoare, care îşi are originea în cali­tatea de popor ales, a unora, și în contractul semnat de primul patriarh al acestora, cu sângele propriului său penis. Pe această bază incontestabilă, absolut științifică, unii vorbesc de Contractul Pulii, ba chiar de Contractul Sfintei Puli. Atestată de Sfânta Biblie, această denumire nu poate fi contestată de nimeni. Totuși, din motive de sfântă pudoare pre-creștină, dacică, nu vom vorbi de Cantractul Sfintei Puli sau Contractul Pulii, ci pur și smplu de Contractul penian, sau Contractul penisului.  De ce ? Repetăm, din simplă pudoare, pentru a nu încuraja monumentalul exhibiționism al homosexualilor și altor transonaniști, ce-și învârt penisul ca alții vuvuzelele tricolore sau curcubeice, cu ocazia sărbătorilor super-cosmice ale mult stimatei, foarte respectatei, temutei și adoratei mândrii homosexuale.

Acestea fiind spuse, vom spune câteva cuvinte despre stimații noștri consăteni planetari și pământeni, pe apă dar și pe uscat, din Fundul Pământului până în Înaltul Cerurilor, cum vom vedea.

Ați ghicit. Într-adevăr e vorba despre tovarășii noștri cosmici, cărora popoarele le spun jews, juden, zsido, jidovi, etc., care se dau drept popor ales… Cel mai ales, de când s-au ales și alții ! Nu se poate spune că acești aleși s-au ales în mod dezin­teresat ! Kahalul, numele întregii lor comunități și al formei lor de orga-nizare (locală, regională, națională, internațională, mondială), îşi rezervă dreptul de a administra întregul pământ, din centrul sau fundul pământului până în înaltul cerului. In consecinţă, Kahalul vinde jidovilor tere­nurile şi proprietăţile de orice fel, ale locui-torilor non-iudei, după cum, la fel de bine, vinde, ca pe vite, inclusv locuitorii non-iudei. Cum asta ? Simplu. Pe pământ, tot ce mișcă sau nu mișcă este al lor. În consecință, tot ce mișcă sau nu mișcă poate fi vândut. Noi înșine putem fi vânduți și chiar suntem vânduți, indiferent că știm sau că nu știm. Nici vitele nu știu când sunt vândute sau duse la abator. Noi, oamenii, făuritori de civilizație, nu glumă, ne punem singuri botnițe, forțăm rebelii să își pună botnița corect, duhovnicește, cum ne-au îndemnat sfintele biserici. În sfârșit, aceia dintre noi care vor să știe când, cui și cu cât s-a vândut un porc, măgar sau vacă, o știu fără probleme. În schimb, dimpotrivă, nu știu când, cui și cu cât au fost vânduți ei înșii.

 

Totul fiind de vânzare, se găsesc cumpărători, mai ales și uneori exclusiv jidani, atât pentru proprietăţile creşti­nilor, vândute de Kahal, cât şi pentru creş­tinii înşişi, pe care tot Kahalul îi vinde jdanului ce plăteşte preţul convenit ! Simplu : în virtutea calităţii jidovilor de popor ales, lumea întreagă este « Palestina » lor, lac în care n-au voie să-şi arunce undița ori să-și întindă plasele de pescuit decât cei căruia Kahalul le-a vândut dreptul respectiv, chestiuni delicate, afirmate, confirmate, răs-confirmate de comentatorii Talmudului, activitatea de zi cu zi a Kahalelor și practica socială de pretutindeni, sau aproape. Jidanii se supun doar de formă legilor autohtone ale getbegetnicilor ţării în care locuiesc, fiind inclusiv ei înșiși sclavii conducerii lor kahalo-dictatoriale, reprezentată în fiecare oraş, ţinut, provincie sau ţară de către un Kahal mai mic sau mai mare[1].

Vânzarea proprietăţilor creştinilor,

de către Kahal, în folosul jidanilor

 

 

Țară după ţară, provincie după provincie, popor după popor, lumea întreagă este oceanul Kahalului, cu tot ce mișcă în el, ocean în care pescuiește doar cel care a cumpărat acest drept de la Kahal. Pentru neiniţiaţii în secretele tenebroase ale Kahalului, această vânzare pare o enigmă inexplicabilă. Conform atribuţiilor pe care şi le arogă, Kahalul vinde jidanului A proprietatea unui creştin B, pro­prietate care, conform legilor ţării respective, aparţine creștinului. Vânzarea se face fără ştirea adevăratului propri­etar, creștinul B. Se pune întrebarea : ce profit obţine jidanul A din drep­tul asupra proprietăţii, vândută lui de Kahal, pentru care a plătit suma convenită ? Creştinul B nu își va ceda proprietatea jidanului A pentru motivul că acesta a fost investit de Kahal cu un pre­tins drept de propri­etate. La rândul lui, adesea Kahalul nu are puterea de a-l expropria cu forța pe creştinul B. Ce a cumpărat jidanul A ? Pentru ce a vărsat el casieriei Kahalului preţul achizi­ţiei proprietăţii ce aparţine creştinului B?

Jidanul A a cumpărat de la Kahal ceea ce se cheamă hazaka, adică dreptul exclusiv de a exploata proprietatea creștinului B. Ca urmare, jidanul A este sigurul ce poate închiria casa creștinului B şi exercita acolo un comerţ. Numai el poate sub­închiria altor jidani părţi din propri­etatea pe care, eventual, nu le foloseşte. De asemenea, numai el poate împru­muta cu dobândă proprietarul legal (după legea goyimilor creștini) şi ceilalţi locatari ai casei, numai el are drep­tul de a folosi toate mijloacele posibile şi imaginabile pentru a deveni cât mai curând veritabilul stăpân al proprietăţii, al cărui drept de exploatare l-a cumpărat.

MEROPIE

 

Când Kahalul vinde dreptul de meropie, adică dreptul de a exploata creștinul ce nu dispune de nicio pro­pri­etate, actul de vânzare spune că numai cumpărătorul are dreptul de a percepe dobândă individului a cărui exploatare i-a fost vândută, că este interzis unui alt jidan de a intra, indiferent în ce fel, într-o afacere cu acel individ. Numai cel care a cumpărat acest drept poate şi trebuie să găsească mij­loacele de a încurca situaţia creștinului în cauză, pentru a-l duce cât mai rapid posibil la sapă de lemn şi dezonoare, căci proprie­tăţile goymilor şi goymii înşişi sunt hefker, după legile jidă­neşti, respectiv buni de înjugat și exploatat până la ruină.

În Cartea Kahalului, Brafmann citează treizeci şi şapte de acte şi docu­mente de acest fel, din care ediția românească, Tainele Kahalului, prezintă doar câteva, din cele mai importante.

Aceste acte şi documente ridică voalul ce ascunde secretele împărăției jidovești invizibile, risipind întrucâtva bezna din jurul iudaismului. Pentru prima dată Cancelaria Kahalului (Heder Kahal) iese din bezna subterană, dovedindu-se o organi­zaţie sta­tală secretă, căreia, în toate țările și toate timpurile, populația jidovească i-a fost supusă orbește.

Marea putere de care dispune Kahalul are de ce să ne mire, efectele acestei puteri ies la iveală din straniile sale ordonanţe. Prin îndrăzneala şi calculul diabolic, pe care se sprijină şi de care face uz la tot pasul, această putere pare aproape de necrezut. Prac­ticată vreme de secole şi milenii, această putere a făcut Kahalul atât de abil și de puternic încât nu-i este greu să-şi atingă ţinta, vânzând jidanilor propri­etățile creștinilor, pe care nu-i apără nimeni. Cine i-ar putea apăra pe creștini ? Statul, biserica, ONG-urle sunt pline de trădători, incompetenți, lași care abia așteaptă să fie mituiți. Se înţelege de ce așa numita privatizare a industriei și economiei românești s-a produs aşa cum se știe, de ce cutare industrie, cutare flotă, cutare mare combinat indus­trial, pentru fabricat oţel sau substanţe chimice, au fost cedate de aşa numitele Oficiu de Privatizare, pentru suma ridicolă de un leu, sau un dolar ! Create pentru astfel de matrapazlâcuri, guvernele de trădători, ministerele de finanțe, energie și celelalte, oficiile de privatizare sunt simple instituţii kahalice.

In cei peste treizeci ani, de la lovitura jidovească de stat din decembrie 1989, întreaga fostă proprietate socialistă de stat, întreaga proprietate cooperatistă, din vremea celor 45 de ani de comunism, totul a fost lichidat, vândut, înstrăinat sau distrus prin sistemul kahalic descris aici sub numele de hazaka.

În același timp, locuitorii României, cei aproape douăzeci și patru de milioane de locuitori de pe vremea comunismului, au fost vânduți ca sclavi, prin sistemul descris aici sub numele de meropie. Nu este de mirare că sclavii au fost lămuriți, aproape obligați să poarte botniță, să se contamineze voluntar, la cerere, sub semnătură, ca ultimii idioți de pe fața pământului, că toți au acceptat falsa și criminala  sinucidere colectivă numită vaccinare, acțiune criminală patronată de Kahalul mondial numit OMS (Organizația Mondială a Sănătății), prin Kahalul local numit Ministerul Sănătății, Direcțiilor kahalice județene, numite Direcții sanitare, și chiar majoritatea pretinselor biserici creștine, pline și ele de inculți și incapabili, deopotrivă trădători ai lui Cristos din cer, ai Omenirii de pe pământ și ai Nemului Daco-Român din spațiul carpato-dunărean-pontic.

 

 

[1]. Se compară, ireverențios, superba, incontestabila, fomidabila, sublima creștere și descreștere kahalică mondială cu creșterea și descreșterea, nu a Imperiului Otoman, al lui Cantemir, ci a scârbavnicului mădular, cum numeau cronicarii Moldovei daravela, păsărica dintre picioarele oștenilor lui Ștefan, pe vremea când moldovenii aveau capul pe umeri, când daravela era daravelă, păsărica păsărică, Moldova Moldovă, toate la locul lor, într-un cuvânt, cum spun cronicile, nășteau la Moldova oameni. Oameni întregi! După Avraam, revoluția daravelelor sterpe, stropșite, împuținate prepuțește, după dezmățatul secol sexualo-psihanalitic sau freudian, după demența albastră – intelectualoidă a marxisto-neo-talmudiștilor, după lupanarele Moulin Rouge ale orașului învățării nodurilor la cravată, omenirea nu devine Ferma animalelor naivului Orwell, ci crescătoria daravelelor moarte, pulelor bete, păsărelelor migratoare dezorientate, țâfnitoare și ciripitoare în limbile cincizecimii apostolice, pe care niciun cocoș nu-și riscă bărbăția, onoarea, fidelitatea, într-un cuvânt daravela, după legea lui Zamolxis, căci cocoșii nu glumesc, li se rupe-n paișpe de Iordan botezătorul, Golguța și dalta fierbinte a lui Stan. Nu cocoșii cucurigesc ouă roșii, nici stimatele galinacee nu se lasă violate, spurcate, tăiate prin înprejurimi de daravelele moarte, ambele sexe, transgenice, sub steagurile lui Pristanda și Națiunile Daravelizate prin Unire Transgenică cu flocoasele atomice nord-atlantice.