Incorect Politic
Aprilie 4, 2024
Lacrimi de cristal într-un ocean infectat
Via Certitudinea
AUTOR: Daniela Gîfu
De câteva săptămâni, un iubitor de neam și țară, o voce a publicației dizidente Incorect Politic, îmi trimite săptămânalul francez RIVAROL, ajuns la nr. 3607 din 27.03.2024. Editorialul acestui număr conține o sentință, primită de RIVAROL, de 18 luni (inclusiv evocarea unei pedepse de nouă luni de închisoare cu suspen- dare) și o amendă de 15.000 de euro (n.r. vezi articolul din RIVAROL la pag. 4). Motivul, batjocorirea homosexualității în mai multe articole (de exemplu, în articolul semnat de Jean-Philip- pe Robiquet din 6 septembrie 2023).
Miercuri, 20 martie, ministrul însărcinat cu lupta împotriva discriminării, Aurore Bergé, se adresează către DILCRAH (Délégation interministérielle à la lutte contre le racisme, l’antisémitisme et la haine anti-LGBT), cerându-i să raporteze procu- rorului, în baza articolului 40, remarcile difuzate pe rețelele de socializare ale părintelui Matthieu Raffray referitoare la homosexualitate.
Rămâne mirarea, cum de o astfel de publicație care refuză orice publicitate și ale cărei opinii anti-sistem, anti-occidental, anti-… au făcut-o obiectul unei persecuții neîncetate de către instituția judiciară, supraviețuiește de peste 7 decenii? Cheia se află în loialitatea certă a cititorilor față de ea care nu s-a abătut de la misiunea inițială de a combate dezinformarea și establishmentul socio-politic.
Gravitatea pericolului pe care RIVAROL îl reprezintă pentru circumscripția „anti-Franța” poate fi măsurată prin multitudinea de procese intentate împotriva sa în ultimii 15 ani de MRAP (Mouvement contre le racisme et pour l’amitié entre les peuples), LICRA (Ligue internationale contre le racisme et l’antisémitisme) și alte grupuri de presiune care sunt deranjate de „revizionismul” neabătut. În mod natural, e nevoie de o echipă injectată cu nevoia de tranșare a incorectitudinii politice și de un cârmaci de forță. Din 2010, vorbim de Jérôme Bourbon care împrospătează atent și constant echipa. În ciuda acestor presiuni împovărătoare, RIVAROL, în ultimul deceniu, a reușit să-și extindă audiența, atât în ceea ce privește abonamentele, cât și vânzările.
Fiindcă nici Franța nu e ferită de fenomenul în care cuvântul tipărit pierde teren în fiecare zi în fața multimediei. Mai mult, RIVAROL a depășit granițele Franței, fiind un săptămânal apreciat de cititori care se întind din Australia până în Finlanda.
O poveste asemănătoare o are și România. Este vorba de bilunarul CERTIUDINEA, etichetată, în urmă cu 2 ani, de deputatul USR Iulian Bulai drept o „publicație naționalistă, revanșardă, rasistă și antieuropeană”. Chiar dacă CERTITUDINEA e o publicație mai tânără (a fost înfiinață în anul 2017) asigură audiența de care se bucură și ea în creștere, și ea întinsă până în SUA, că va continua să sancționeze dezinfor- marea și establishmentul socio-politic românesc. P.S. RIVAROL a fost lansat în ianuarie 1951 de către părinții fondatori ai periodicului „Ecrits de Paris” și un trio de tineri entuziaști dedicați: Antoine Blondin, Julien Guernec (François Brigneau) și Maurice Gaït.
Democrația porno devine tiranie atunci când i se discută critic “valorile”. Cultivarea aberațiilor sexuale, cu accent pus pe homosexualitate pare , alături de vaccinarea obligatorie și de dezvoltarea presupusei conștiințe ecologice că aducerea de copii pe lume ar dăuna mediului înconjurător, metoda preferată de reducere a populației. Expunerea forțată a copiilor la teorii scabroase, în scopul deturnării lor de la dezvoltarea personalității firești, este de așteptat să genereze reacții din partea părinților, de aceea e probabil că vor să arate că nu e de glumit cu așa ceva și că s-a cam terminat cu povestea cu democrația. Separarea sexualității de funcția naturală de reproducere, de căsătorie și familie mai are rolul de distrugere a mediului în care se perpetuează proprietatea privată.