Justiția Română DEMONTEAZĂ Raportul Mincinos MCV

Asociatia Magistratilor din Romania (AMR), condusa de judecatoarea Andreea Ciuca, Asociatia Judecatorilor pentru Apararea Drepturilor Omului (AJADO), condusa de judecatoarea Florica Roman, si Asociatia Procurorilor din Romania (APR), condusa de procuroarea Elena Iordache reactioneaza dupa publicarea Raportului MCV din 22 octombrie 2019 si denunta “neadevarurile flagrante” pe care acest act le contine, acuzand ca acestea “nu pot decat sa ii revolte pe magistrati, avocati, pe cetateni si pe toti cei care cunosc realitatile din justitia din Romania”.

In vastul comunicat de presa remis Lumea Justitiei cele trei asociatii profesionale ale magistratilor isi exprima convingerea ca intregul Raport din cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare este intocmit exclusiv pe baza informatiilor furnizate de anumite asociatii profesionale – sesizand in acest sens ca nici AMR, nici APR, nici UNJR nu au mai fost invitate la intalnirile cu delegatia Comisiei Europene dupa anul 2016 – si contine date care nu corespund realitatii, ori fac abstractie de unele fapte si evenimente, lasand in mod fals impresia ca recomandarile sunt facute in mod impartial. Acelasi Raport arata si ca persoanele care au lucrat la intocmirea documentului nu cunosc modul in care functioneaza instantele si parchetele din Romania, si nesocotesc chiar rolul unor institutii ale Statului, precum Curtea Constitutionala a Romaniei.

Comunicat AMR, AJADO, APR: “Nereflectarea situatiei reale a sistemului judiciar, determinata de o abordare trunchiata a problemelor, a fost cauzata de modul de lucru utilizat pe parcursul anilor de monitorizare”

In acest sens, AMR, AJADO si APR arata ca reprezentatii Comisiei Europene sunt mai degraba ingrijorati de deciziile Curtii Constitutionale prin care au fost declarate nelegale si neconstitutionale prevederile protocoalelor secrete semnate de Laura Kovesi, Augustin Lazar, Florian Coldea, George Maior si Eduard Hellvig, retinand ca ar urma sa afecteze lupta impotriva coruptiei, decat de faptul ca aceste protocoale au generat incalcarea drepturilor fundamentale ale omului prin crearea unei justitii subterane.

Este inadmisibil, acuza judecatoarele Andreea Ciuca (foto centru) si Florica Roman (foto dreapta), impreuna cu procuroarea Elena Iordache (foto stanga), ca folosindu-se de Mecanismul de Cooperare si Verificare, “Comisia Europeana sa impuna Romaniei revenirea la practicile abuzive ale imixtiunii serviciilor secrete in actul de justitie“, prin continuarea unor astfel de protocoale. Pe de alta parte, in timp ce protocoalele secrete sunt ridicate in slavi in MCV, expertii Comisiei Europene nu sufla o vorba despre esecul luptei anticoruptie sau despre colaborarile nelegale dintre procurori si serviciile secrete.

In schimb, raportorii Comisiei Europene emit mai multe critici referitoare la functionarea Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie, pe care o vor desfiintata, facand abstractie de modul nelegal in care a functionat mai bine de patru ani in DNA un serviciu care se ocupa cu vanarea judecatorilor si procurorilor.

“Subliniem, in acest context, ca SIIJ nu a trimis in judecata niciun judecator sau procuror pentru „infractiuni” rezultand din solutiile pronuntate in dosarele cu care au fost investiti si nici pentru exprimarea publica, in mod critic, fata de unele modificari aduse Legilor justitiei. In schimb, DNA, si-a permis sa se transforme in „supra-instanta”, peste instantele de control judiciar, pentru unele solutii date de magistrati, trimitandu-i in judecata pe motiv ca, dupa aprecierea procurorilor DNA, erau nelegale si netemeinice”, se arata in comunicatul AMR, AJADO si APR.

Nu in ultimul rand, AMR, AJADO si APR sesizeaza ca Raportul MCV face abstractie de unele evenimente petrecute in Justitia din Romania, precum faptul ca, in anul 2016, DNA l-a inculpat pe fostul procuror general al Romaniei, Tiberiu Niu, iar doi ani mai tarziu, dupa ce a fost inlaturat din functie, acelasi parchet anticoruptie care prin intocmirea dosarului i-a facut loc la Parchetul General procurorul Augustin Lazar (cel care la scurt timp de la instalare a semnat un al protocol de colaborare cu serviciile de informatii) a dispus clasarea dosarului.

Publicam in continuare comunicatul de presa remis Lumea Justitiei:

“Asociatia Magistratilor din Romania (AMR), organizatie neguvernamentala, apolitica, nationala si profesionala a judecatorilor si procurorilor, declarata „de utilitate publica” prin Hotararea Guvernului nr. 530/21 mai 2008 – cu sediul in municipiul Bucuresti, B-dul Regina Elisabeta nr. 53, sector 5, e-mail amr@asociatia-magistratilor.ro -, reprezentata legal de judecator dr. Andreea Ciuca, in calitate de presedinte interimar,

Asociatia Judecatorilor pentru Apararea Drepturilor Omului (AJADO), organizatie neguvernamentala, apolitica si profesionala a judecatorilor, cu sediul in municipiul Oradea, str. Bradului, nr.1, e-mail, contact@ajado.ro , reprezentata legal de judecator Florica Roman, in calitate de presedinte si

Asociatia Procurorilor din Romania (APR), organizatie neguvernamentala, apolitica, nationala si profesionala a procurorilor, cu sediul in municipiul Bucuresti, Bd. Libertatii nr. 12-14, reprezentata legala de procuror Elena Iordache, in calitate de presedinte,

transmit urmatorul comunicat de presa:

Asociatia Magistratilor din Romania (AMR), Asociatia Judecatorilor pentru Apararea Drepturilor Omului (AJADO) si Asociatia Procurorilor din Romania (APR) denunta public neadevarurile flagrante din continutul Raportului final si al Raportului tehnic al Comisiei Europene privind Mecanismul de Cooperare si Verificare (MCV), date publicitatii in 22.10.2019, neadevaruri care nu pot decat sa ii revolte pe magistrati, avocati, pe cetateni si pe toti cei care cunosc realitatile din justitia din Romania.

In primul rand, in mod inacceptabil, rapoartele creeaza, contrar realitatii, impresia impartialitatii surselor si informatiilor pe care se intemeiaza si a suficientei acestor informatii.

Astfel, se pretinde ca, „in afara de contactele oficiale cu autoritatile romane, Comisia se intalneste… cu asociatii profesionale de judecatori si procurori…”, „diversitatea opiniilor exprimate de diferiti interlocutori romani” constituind „un element important pentru o dezbatere deschisa si transparenta” (pag. 2).

In realitate Comisia si-a intemeiat considerentele si recomandarile din cele doua rapoarte doar pe opiniile unor asociatii profesionale care ii valideaza tezele si prejudecatile fara rezerve, ignorand asociatiile profesionale ale judecatorilor si procurorilor care aduc critici clare si intemeiate cu privire la sistemul judiciar din Romania atunci cand este cazul.

Nici AMR (persoana juridica „de utilitate publica”, avand peste un sfert de secol de activitate), nici APR (cea mai veche asociatie a procurorilor din Romania), nici UNJR nu au mai fost invitate la intalnirile cu delegatia Comisiei Europene dupa anul 2016.

Mai mult, desi Comisia a declarat ca „isi intemeiaza evaluarea pe toate sursele disponibile, tinand seama si de opiniile divergente” (pag. 2), criticile exprimate public si argumentate pe larg de AMR, APR, UNJR, AJADO, exact cu privire la aspectele retinute in cele doua Rapoarte MCV, nici macar nu au fost mentionate.

In al doilea rand, consideram ca este inadmisibil ca, folosind Mecanismul de Cooperare si Verificare (MCV), Comisia Europeana sa impuna Romaniei revenirea la practicile abuzive ale imixtiunii serviciilor secrete in actul de justitie.

In al treilea rand, este inacceptabil ca rapoartele trec sub tacere esecurile rasunatoare ale luptei anticoruptie, colaborarile nelegale intre organele judiciare si serviciile secrete, incalcarile grave ale drepturilor fundamentale ale cetatenilor romani, documentate inclusiv prin hotarari judecatoresti definitive, la dispozitia Comisiei, daca era interesata cu adevarat de prezentarea unei situatii complete si reale.

O scurta analiza a considerentelor si concluziilor Rapoartelor MCV releva probleme grave care tin de nesocotirea vadita a realitatii, a faptelor si/sau de necunoasterea rolului si modalitatii in care legea prevede functionarea instantelor si parchetelor din Romania.

a) Colaborarea dintre serviciile secrete si sistemul judiciar, organizata si desfasurata in afara legii, asa cum rezulta din clauzele protocoalelor declasificate si cum a stabilit argumentat Curtea Constitutionala, nu a fost denuntata nici de aceste Rapoarte MCV, nici de cele anterioare.

Dimpotriva, actualul Raport a reluat precizarea din Raportul MCV 2018, eschivandu-se sa intre in fondul acestui subiect de capatai pentru un sistem de justitie european care pune in centru „statul de drept”. Astfel, in Raportul tehnic se retine ca „modul de functionare a serviciilor de informatii nu tine de competenta UE si nu intra in sfera obiectivelor referinta ale MCV” si ca „instantele sunt cele care au rolul de a stabili daca alegatiile in cauza privind abuzurile sunt intemeiate sau nu si daca ar fi necesara o ancheta deschisa si impartiala pentru a se stabili daca au existat sau nu deficiente sistemice” (pag. 13).

Pe de o parte, observam o falsa deplasare a analizei, de vreme ce subiectul incalcarilor nu l-a constituit modul in care functioneaza serviciile secrete, ci faptul dovedit, prin cuprinsul protocoalelor declasificate, ca acestea au interferat nelegal in actul de justitie (cu concursul unor persoane din interiorul sistemului de justitie), astfel cum a constatat Curtea Constitutionala. Pe de alta parte, modul in care functioneaza justitia constituie obiectul principal al MCV. De asemenea, concluzia mai sus citata este lipsita de sens, de vreme ce instantele din Romania nu au competenta de a dispune „anchete” privind „deficiente sistemice” – la instante si parchete.

In Raportul tehnic (pag. 13) s-a consemnat si ca „Principala evolutie din 2019, relevanta pentru raportul MCV, este decizia Curtii Constitutionale privind cele doua protocoale de cooperare semnate intre Ministerul Public si SRI in 2009 si 2016. In ceea ce priveste protocolul din 2009, Curtea Constitutionala a hotarat ca a depasit rolul constitutional al Ministerului Public si ca, pentru toate cauzele viitoare si pendinte, instantele, impreuna cu parchetele, ar trebui sa verifice daca probele colectate in contextul protocolului au fost administrate cu respectarea deplina a legii si sa decida cu privire la masurile juridice corespunzatoare. Decizia nu se aplica hotararilor judecatoresti care au devenit definitive inainte de pronuntarea deciziei Curtii Constitutionale”.

Succint spus, Comisia Europeana nu este ingrijorata de gravitatea incheierii si aplicarii, in afara legii, a unor protocoale secrete intre institutii de la varful sistemului de justitie si serviciile secrete, nici de incalcarea grava a drepturilor fundamentale pe care folosirea protocoalelor a generat-o, ci de faptul ca decizia Curtii Constitutionale prin care aceste protocoale au fost declarate nelegale va afecta lupta anticoruptie: „Este inca devreme pentru a determina pe deplin impactul si consecintele punerii in aplicare concrete a acestei decizii, in special in ceea ce priveste lupta impotriva coruptiei” (pag. 13). Cu alte cuvinte, prin raportare la faptul ca aceasta este preocuparea principala cu privire la efectele protocoalelor, Comisia pare sa accepte, in mod inadmisibil, abuzuri in numele luptei anticoruptie!

b) Observam, de asemenea, cu reala ingrijorare, recomandarea Comisiei Europene (pag. 3 din Raport) de a se crea un sistem (si) „mai robust” de masuri de supraveghere tehnica a cetatenilor, in contextul in care Romania are zeci de mii de mandate de supraveghere tehnica cerute de parchete si mii de mandate pe siguranta nationala, cerute de serviciile de informatii, admise, in fiecare an, aproape in totalitate, de catre instante. Chiar daca trebuie sa avem in vedere, in mod constant, lupta impotriva coruptiei, a terorismului si a infractiunilor informatice, nu avem voie sa dam la o parte drepturile fundamentale ale omului sau sa le punem pe un plan secundar, acceptand, in mod anormal, relativizarea valorilor pe care a fost intemeiata Uniunea Europeana.

c) Referitor la Sectia de Investigare a Infractiunilor din Justitie (SIIJ) si a presupuselor presiuni pe care infiintarea acesteia le-ar putea exercita asupra magistratilor, in Raport se arata ca „au existat mai multe situatii in care sectia speciala a intervenit pentru a schimba cursul anchetelor penale intr-un mod care ridica indoieli serioase cu privire la obiectivitatea sa” (pag. 5). La subsol (nota 21) se face trimitere la anchetarea de catre SIIJ a fostului procuror-sef DNA, ancheta care, in opinia Comisiei, „pare sa indice intentia de a impiedica aceasta candidatura”.

Intr-o abordare obiectiva, cum s-ar fi cuvenit sa putem citi intr-un raport al Comisiei Europene, ar fi trebuit ca expresii de genul „pare sa indice intentia” sa fie insotite de argumente punctuale robuste (ca sa folosim un termen din raport), si nu de argumente speculative privind data la care a fost „deschis” dosarul penal sau de generalizari fara explicatii (faptul ca a mai fost inregistrata inca o cauza in care era implicat procurorul general „pare sa confirme” un anumit „tipar de actiune” impotriva „magistratilor de rang inalt” – adica 2 – care criticau activitatea SIIJ).

In schimb, niciun raport MCV nu a consemnat faptul ca, in anul 2016, DNA l-a inculpat pe fostul procuror general al Romaniei, ancheta ce i-a afectat grav cariera intrucat a determinat demisia din functie, dupa care, in anul 2018, DNA a dispus clasarea dosarului, in final dovedindu-se ca faptele ce i-au fost imputate fostului procuror general nu au existat. Asadar, cel mai inalt reprezentant al Ministerului Public a fost indepartat din functie din cauza unei anchete facute sub autoritatea ierarhica a procurorului-sef al DNA, insa nimeni nu a raspuns pentru acest esec, ba mai mult, Comisia Europeana, prin rapoartele intocmite dupa 2016, a ignorat acest caz, dupa cum a ignorat si faptul ca, dupa o perioada lunga de ancheta din partea DNA, in care imaginea persoanelor anchetate a fost prejudiciata in mod grav, s-au dat clasari ori instantele de judecata au pronuntat hotarari definitive de achitare. De exemplu, in cazul unui judecator la Curtea Constitutionala, unui presedinte de sectie de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, in cazul unui procuror general al Romaniei, in cazul mai multor judecator si procurori de la tribunale si curti de apel, inclusiv cu functii de conducere, in cazul presedintelui Autoritatii de Supraveghere Financiara, In schimb, Comisia este preocupata de un „tipar de actiune” din partea SIIJ, pe care nu il detaliaza si nu aduce niciun fel de dovezi in acest sens.

De asemenea, in Raportul tehnic (pag. 9) s-a precizat ca „In mai 2019, sectia a redeschis o ancheta intr-un caz coruptie vizand un judecator din cadrul CSM, pe care DNA o inchisese in august 2018. Judecatorul in cauza a vorbit in repetate randuri in mod public impotriva modificarilor aduse legilor justitiei, inclusiv impotriva Sectiei speciale”. Or, cum insusi raportul documenteaza (nota de subsol 38), in contradictie cu cele retinute in cuprinsul acestuia, nu SIIJ, ci Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus redeschiderea anchetei (urmaririi penale), pronuntand o hotarare definitiva in acest sens.

In Raport (pag. 5) s-a scris si ca „Printre altele se numara si cazurile in care Sectia speciala a initiat anchete impotriva judecatorilor si a procurorilor care s-au opus modificarilor actuale ale sistemului judiciar, precum si modificarile bruste ale abordarii adoptate in cauzele aflate pe rolul instantelor, de exemplu retragerea cailor de atac introduse anterior de DNA in dosarele de coruptie la nivel inalt.”

Or, din anul 2014 s-au discutat si dezbatut public cazurile unor judecatori si procurori care au fost anchetati de DNA pentru solutiile pe care le-au pronuntat, fiind prezentate dovezi in acest sens, anchete prin intermediul carora procurorii DNA analizau, cu incalcarea fatisa a independentei justitiei, presupusa nelegalitate si netemeinicie a hotararilor pronuntate de judecatori sau a ordonantelor/masurilor dispuse de procurori. Aceste grave abuzuri nu s-au regasit in rapoartele MCV de dupa anul 2014, cu toate ca au fost semnalate de judecatori, procurori si asociatii profesionale, in mod repetat si argumentat.

Subliniem, in acest context, ca SIIJ nu a trimis in judecata niciun judecator sau procuror pentru „infractiuni” rezultand din solutiile pronuntate in dosarele cu care au fost investiti si nici pentru exprimarea publica, in mod critic, fata de unele modificari aduse Legilor justitiei.

In schimb, DNA, si-a permis sa se transforme in „supra-instanta”, peste instantele de control judiciar, pentru unele solutii date de magistrati, trimitandu-i in judecata pe motiv ca, dupa aprecierea procurorilor DNA, erau nelegale si netemeinice. Trimiterea in judecata a unui magistrat pentru solutiile pe care le-a dat nu are consecinte numai asupra carierei acestuia, ci creeaza un potential enorm de presiune si influenta asupra colegilor judecatori si procurori, cu finalitatea unei justitii lipsite de independenta, adica a unei justitii ce nu mai poate servi scopului pentru care a fost creata.

Alegatiile din rapoarte, anterior redate, sunt dovezi ale lipsei obiectivitate si a dublei masuri aplicate de Comisia Europeana.

Cu privire la comisia de concurs din cadrul CSM pentru numirea procurorilor la SIIJ, in Raportul tehnic se consemneaza: „Ordonanta de urgenta nr. 90/2018 a Guvernului a diluat o serie de garantii, inclusiv privind cerintele profesionale, de management si etice pe care trebuie sa le respecte candidatii, si a eliminat necesitatea participarii unor procurori de rang inalt la comitetul de selectie si la decizia finala de numire. Ordonanta a adus o modificare cu caracter exceptional a legii, astfel incat sa se asigure ca procesul de numire este controlat exclusiv de un grup restrans format din numai cativa judecatori din cadrul CSM” (pag. 9).

Ordonanta nu i-a exclus pe procurori din Comisia de concurs, ci a prevazut numarul membrilor din comisia de concurs in prezenta carora aceasta isi poate indeplini atributiile stabilite de lege. O simpla lectura a Ordonantei dovedeste contrarul celor afirmate in raport. Este de neinteles faptul ca nu a existat interes pentru redarea corecta/completa a cronologiei faptelor care au dus la aceasta prevedere din Ordonanta, necesitatea unei astfel de dispozitii legale fiind determinata de refuzul repetat al membrilor Sectiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii de a-si desemna reprezentant in comisia de concurs, adica de a-si indeplini obligatiile impuse de o lege in vigoare, care a trecut de controlul de constitutionalitate. Este, de asemenea, de neinteles cum, de la nivelul forului european pe care il reprezinta cei care au intocmit rapoartele, se emit concluzii pe baze eronate sau trunchiate, fara sa se fi citit Ordonanta si fara sa se fi documentat cu privire la fapte si imprejurari care au determinat deblocarea situatiei referitoare la comisia de concurs, in scopul respectarii legii.

Rapoartele actuale ca, de altfel, cele anterioare ignora cu perseverenta faptul ca cei ce s-au opus si se opun crearii SIIJ au trecut sub tacere realitatea potrivit careia o astfel de structura exista deja.

Prin Ordinul procurorului-sef al DNA nr. 10/31.01.2014 a fost infiintat „Serviciul de combatere a coruptiei in justitie“, ce avea competenta de a investiga toate infractiunile de coruptie pretins a fi savarsite de catre judecatori si procurori.

Ulterior, prin Ordinul ministrului justitiei nr. 1.643/C/2015, publicat in M.O. la 21.05.2016, a fost aprobat Regulamentul de ordine interioara al DNA in care s-a prevazut existenta acestui serviciu.

Comisia nu a fost interesata de acest aspect important si nici de faptul ca serviciul din cadrul DNA ce ancheta judecatori si procurori a functionat din ianuarie 2014 pana in mai 2015 fara sa existe ordin al ministrului care sa il reglementeze.

Mai mult, in pofida pozitiilor publice repetate pe care noi le-am sustinut cu argumente clare, usor de verificat, Comisia Europeana nu a spus nimic despre faptul ca procurorii erau repartizati la Serviciul de combatere a coruptiei pe criterii netransparente, de catre procurorul-sef al DNA, acesta fiind cel ce propunea si procurorul-sef al serviciului, fara sa o procedura clara, predeterminata, cu privire la aceste numiri. Legea permitea numirea in cadrul DNA a unor procurori cu o vechime mica in magistratura, cu grad de parchet de pe langa judecatorie, pe baza unui simplu interviu tinut in fata procurorului-sef al DNA, total lipsit de transparenta. Procurorii recrutati in aceasta modalitate puteau indeplini acte de umarire penala de cea mai inalta competenta, a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, fiind abilitati sa investigheze judecatori si procurori de la cele mai inalte instante si parchete.

Rapoartele nu au consemnat nimic nici despre argumentul potrivit caruia infiintarea SIIJ a avut scopul justificat al protejarii judecatorilor de presiunile, rezonabil a fi prezumate, ce puteau fi exercitate de procurorii DNA care, in timp ce erau participanti intr-un proces penal ori civil, aveau posibilitatea legala de a-l ancheta pe judecatorul cauzei, chiar in decursul solutionarii acesteia.

De asemenea, rapoartele exprima false ingrijorari vizand faptul ca OUG 90/2018 a „diluat o serie de garantii, inclusiv privind cerintele profesionale, de management si etice pe care trebuie sa le respecte candidatii”, in conditiile in care pentru a accede in SIIJ este necesara o vechime de minim 18 ani ca procuror (la Serviciul din cadrul DNA puteau accede procurori cu numai 6 ani vechime), cel putin grad de curte de apel si o cariera ireprosabila, iar organizarea si desfasurarea concursului pentru functii de conducere si functii de executie la SIIJ au fost date in competenta Plenului CSM al carui rol, in acest sens, a fost salutat de Comisia de la Venetia.

In Raportul tehnic se mentioneaza ca „sustinatorii crearii Sectiei speciale, inclusiv unii membri ai Sectiei pentru judecatori din CSM, au invocat, in special, necesitatea de a scoate infractiunile de coruptie in care sunt implicati magistrati din sfera de competenta a Directiei Nationale Anticoruptie (DNA). Argumentul lor a fost acela ca DNA a abuzat de aceasta competenta prin deschiderea unor anchete din oficiu, cu intentia de a exercita presiuni asupra judecatorilor in cadrul proceselor instrumentate de catre DNA pentru a obtine rate ridicate de condamnare. Aceste acuzatii de abuzuri sistematice comise de DNA au fost puternic contestate de DNA si de Ministerul Public” (pag. 8).

Fara a expune si a analiza sustinerile reprezentantilor judecatorilor din CSM la care se face trimitere cu titlu general, rapoartele se multumesc sa lanseze concluzia potrivit careia aceste „acuzatii de abuzuri sistematice” „au fost puternic contestate de DNA si de Ministerul Public”, trecand cu vederea cazurile notorii de anchete urmate de clasari si achitari, dintre care unele au fost redate de noi mai sus. Trebuie reamintite, aici, cazurile judecatorilor si procurorilor urmariti penal de DNA ani la rand si, apoi, achitati. De asemenea, trebuie reamintita „mutarea actului de judecata din instante in spatiul public prin expunerea mediatica excesiva a persoanelor arestate preventiv, a scurgerilor de informatii repetate de la parchete, neurmate de anchete serioase si prin informarea incompleta a publicului in anchetele penale, fiind omise solutiile favorabile persoanelor acuzate”, de vreme ce acesta a fost unul dintre motivele care a determinat lansarea Memorandumului privind Justitia, votat in septembrie 2016 de peste 80% din instante.

Este evident ca rapoartele MCV se conformeaza unui tipar potrivit caruia opiniile divergente fata de premisele si concluziile Comisiei fie ca nu sunt pomenite, fie ca sunt amintite sporadic, fara a se prezenta fondul si argumentele acestora. In acest sens, facem trimitere si la consemnarea din Raport ca „numeroase voci din Romania au cerut desfiintarea Sectiei speciale” (pag. 6), insotita de o nota de subsol (nota 23) in care se arata: „Printre acestea, se numara asociatiile magistratilor, organizatiile societatii civile…”. Or, afirmatia ca „asociatiile”, adica toate, fara nicio exceptie, au solicitat desfiintarea SIIJ constituie un neadevar izbitor. Iar daca, la intocmirea rapoartelor, Comisia Europeana a considerat ca este suficient sa reduca, contrar adevarului, asociatiile profesionale doar la cele care au cerut desfiintarea SIIJ, inseamna ca, in mod regretabil, orice discutie despre obiectivitate si impartialitate este zadarnica! Pentru confirmarea acestei idei, subliniem ca nici AMR, nici APR, nici UNJR, nici AJADO nu au cerut desfiintarea SIIJ. Singura noastra preocupare, cu privire la aceasta Sectie, este ca, prin indeplinirea atributiilor legale, CSM sa vegheze ca SIIJ sa nu ajunga sa desfasoare anchete si sa dea solutii in conditiile de incalcare repetata a legii, cum a facut DNA, incalcari numeroase, descrise punctual in Raportul Inspectiei Judiciare, aprobat de Plenul CSM in 15.10.2019.

d) In Raport s-a retinut: „Deciziile Curtii Constitutionale au un impact direct asupra cauzelor de coruptie la nivel inalt aflate pe rolul instantelor, putand duce la intarzieri si la redeschiderea proceselor, si chiar au permis, in anumite conditii, redeschiderea mai multor cauze definitive. Nu se pot prevedea inca pe deplin consecintele unei astfel de situatii. Reverberatiile negative clare ale acestei situatii asupra procesului de justitie au ridicat, totodata, la un nivel mai general, semne de intrebare cu privire la durabilitatea progreselor inregistrate pana in prezent de Romania in lupta impotriva coruptiei – cu atat mai mult cu cat au coincis cu modificarile aduse Codului penal si Codului de procedura penala, care nu au tinut cont de recomandarea din noiembrie 2018 privind necesitatea compatibilitatii cu dreptul UE si cu instrumentele internationale de combatere a coruptiei (a se vedea, de asemenea, obiectivul de referinta 1)” (pag. 16).

In numele valorilor consacrate si garantate, precum si conform competentei conferite de Constitutie, Curtea Constitutionala a constatat ca fiind neconstitutionale protocoalele secrete incheiate intre Parchetul de pe langa ICCJ si SRI, a analizat constitutionalitatea unor dispozitii din legi civile si penale. Aceasta este, succint spus, menirea Curtii Constitutionale, si nu a aceea de a combate coruptia ori de a subsuma toate valorile supreme garantate de Constitutie luptei anticoruptie, cum Comisia pare sa impuna.

De altfel, aceasta abordare unilaterala nejustificata a rapoartelor MCV a fost criticata de noi in fiecare an. In acest sens, am aratat ca desi au mentionat „progrese importante si un caracter ireversibil tot mai pronuntat al reformelor”, rapoartele MCV s-au referit, in mod majoritar daca nu exclusiv, la lupta impotriva coruptiei si la actiunile preventive in materie de coruptie, lasand impresia gresita ca acestor obiective – carora nu li se poate nega importanta – li s-ar subsuma intreaga sau cea mai mare parte a activitatii sistemului judiciar.

In acelasi sens, atunci cand s-au referit la progresele in combaterea coruptiei la nivel inalt, rapoartele au avut in vedere doar DNA si iCCJ, cu accent pe „independenta sau eficacitatea DNA”, amintind doar intr-un loc de curtile de apel, iar cand se consemna despre combaterea coruptiei la toate nivelurile, rapoartele se refereau la MJ si la Agentia Nationala de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, lasand la o parte, de neinteles si fara justificare, instantele de judecata.

Absolutizarea realizarilor justitiei numai cu privire la segmentul luptei anticoruptie reprezinta o prezentare hiperbolizata, iar excluderea referirilor la activitatea majoritatii instantelor si parchetelor dovedeste o intelegere deformata a fenomenului judiciar romanesc de catre Comisia Europeana.

e) Referitor la CSM, in Raport s-a retinut: „In ciuda faptului ca din rapoartele Consiliului Superior al Magistraturii reiese ca acesta isi indeplineste in continuare prioritatile pe care si le-a fixat pentru mandatul sau, perioada care s-a scurs de la raportul din noiembrie 2018 a fost marcata de disensiuni si controverse in cadrul CSM.”; „CSM nu a avut o pozitie unitara in ceea ce priveste raspunsul la recomandarile Comisiei Europene, ale Comisiei de la Venetia si ale GRECO si nici, pe un plan mai general, cu privire la momentul cel mai oportun pentru a lua masuri prin care sa apere independenta justitiei, actualul presedinte al CSM si o parte din membrii institutiei continuand sa apere textul legilor justitiei in versiunea lor actuala” (pag. 13).

In primul rand, existenta opiniilor diferite, chiar divergente, confirma unul din mecanismele democratiei, „disensiunile si controversele” fiindu-i inerente. Numai societatile totalitare au „pozitii unitare” de la care nu se abat, promoveaza o falsa unanimitate si ii persecuta pe cei care au alte pareri ori formuleaza critici.

Este firesc ca in cea mai inalta institutie a magistraturii sa existe dezbateri, controverse, sa se poata expune puncte de vedere concret argumentate, chiar in mod diferit, asa incat mentionarea, in raport, ca fiind ingrijoratoare o astfel de situatie si astfel de atitudini este surprinzatoare, de la nivelul Comisiei Europene.

De asemenea, in Raport s-a precizat: „Pozitiile exprimate in cadrul CSM cu privire la aspecte fundamentale ale functionarii sistemului judiciar din Romania, cum ar fi infiintarea Sectiei speciale pentru anchetarea magistratilor sau numirile in posturi-cheie si apararea independentei justitiei, suscita ingrijorare cu privire la independenta institutiei si la autoritatea sa.”; „In situatiile in care a invocat apararea independentei sistemului judiciar, CSM a starnit uneori ingrijorare ca ar putea fi supus influentelor politice” (pag. 13).

De remarcat, din nou, dubla masura pe care Comisia o adopta. Astfel, infiintarea, functionarea SIIJ si pozitiile in legatura cu aceasta, tin de „aspecte fundamentale ale functionarii sistemului judiciar din Romania”, in timp ce infiintarea si functionarea Serviciului de combatere a coruptiei din justitie din cadrul DNA nu au fost niciodata catalogate ca „aspecte fundamentale” ale sistemului de justitie, in pofida punctelor de vedere concret argumentate pe care le-am scris si transmis in mod repetat.

Subliniem ca CSM este compus, in majoritate, din membri alesi de catre judecatori si procurori, iar a sustine, in linia premiselor si concluziilor raportului, ca pozitiile membrilor CSM care nu au cerut desfiintarea SIIJ „suscita ingrijorare cu privire la independenta institutiei si la autoritatea sa” constituie o afirmatie ce nesocoteste, in mod inadmisibil, faptul ca exista judecatori si procurori care simt ca sunt bine reprezentati in CSM de cei care au exprimat pozitii contrare desfiintarii SIIJ.

Iar privind ingrijorarea ca CSM ar putea fi supus influentelor politice, este de o mare gravitate si este inadmisibil sa se formuleze in termeni de maxima generalitate, cum se face in raport.

f) In Raportul din 2018 s-a recomandat „Suspendarea imediata a punerii in aplicare a legilor justitiei si a ordonantelor de urgenta subsecvente”, iar in Raportul actual se arata ca aceste recomandari „nu au fost puse in aplicare de autoritatile romane.”

Astfel de recomandari nu pot fi puse in aplicare pentru ca ar crea disfunctionalitati vadite, pentru o perioada nedefinita de timp ramanand nereglementate aspecte esentiale ale modului de functionare a unei puteri a statului, in conditiile in care au intervenit o serie de masuri, de procedura si de fond, la nivelul CSM, al instantelor si parchetelor, in aplicarea Legilor justitiei, astfel cum au fost modificate si cum au trecut de controlul de constitutionalitate.

g) In Raport s-a retinut: „… Inspectia Judiciara a introdus o plangere disciplinara impotriva presedintei sale, iar Sectia pentru judecatori a CSM a cerut revocarea acesteia din functie. Aceste actiuni combinate par sa aiba drept obiectiv exercitarea de presiuni asupra Inaltei Curti, iar atunci cand presedinta ICCJ si-a anuntat intentia de a nu mai candida pentru un al doilea mandat, a indicat clar ca acesta era motivul” (fila 8).

Se face confuzie, nepermisa la acest nivel, intre presedintele ICCJ si inspectorul-sef al Inspectiei Judiciare.

Pe de alta parte, nu este explicat in raport de ce este „clar” ca fostul presedinte al ICCJ nu a mai candidat pentru un nou mandat intrucat a fost supus unor presiuni. Astfel de presiuni nu au fost denuntate public, iar daca au existat, presedintele ICCJ avea obligatia legala si morala, din calitatea de cel mai inalt reprezentant al Justitiei din Romania, sa le expuna imediat si sa dea elemente „clare” in privinta existentei acestora.

h) In Raportul tehnic s-a mentionat: „Criticile publice la adresa DNA au continuat in 2019. Exemple in acest sens sunt acuzatiile de abuzuri in legatura cu cazurile de coruptie in care erau implicati magistrati, colaborarea cu serviciile de informatii sau critici generale cu privire la costul DNA”(pag. 24).

Este inacceptabil ca un raport al Comisiei Europene sa aprecieze ca fiind neavenite critici juste si dovedite la adresa structurii de parchet care instrumenteaza combaterea coruptiei.

Daca s-ar fi documentat corespunzator, daca ar fi solicitat si alte opinii decat cele in sustinerea neconditionata a tezelor lor, raportorii ar fi aflat ca DNA a orchestrat abuzuri impotriva procurorilor si judecatorilor (cateva exemple au fost date mai inainte) – a se vedea Raportul IJ, aprobat in sedinta Plenului CSM din 15.10.2019 –, a colaborat in afara legii cu serviciile secrete, astfel cum a statuat Curtea Constitutionala prin Decizia 51/2016.

De asemenea, activitatii DNA i s-au alocat resurse materiale substantiale, fara a exista pana in prezent un raport independent si detaliat privind eficienta reala a acestei structuri de parchet, in afara bilanturilor triumfaliste in care preocuparea preeminenta era criticarea hotararilor definitive pronuntate de judecatori – aspecte criticate de noi, in mod punctual si justificat, in anii anteriori.

Reiteram ca nereflectarea situatiei reale a sistemului judiciar, determinata de o abordare trunchiata a problemelor, a fost cauzata de modul de lucru utilizat pe parcursul anilor de monitorizare, tinand de culegerea informatiilor, lipsita de transparenta si a echilibrului necesare unui astfel de demers.

Avem in vedere, in acest sens, faptul ca, pana in anul 2016, cand am fost invitati la intalniri cu reprezentantii Comisiei Europene, au fost agreate doar intalniri separate intre (unii dintre) acestia, pe de o parte, CSM, ICCJ, MJ, parchete, asociatii profesionale, pe de alta parte, rezumate intr-un monolog al respectivei institutii sau asociatii, in care aceasta isi prezenta punctul de vedere, iar membrii Comisiei notau, fara ca unii sa stim de altii, adica fara sa stim problemele puse in discutie de CSM, ICCJ, MJ, etc., deci, fara ca unor argumente sa li se poata aduce replici in cadrul unui dialog si fara sa avem certitudinea ca datele culese au fost verificate si comparate, in contextul unor sustineri divergente.

Cat despre modalitatea practicata dupa 2016, argumentele pe care le-am enumerat in acest comunicat vorbesc de la sine despre lipsa de impartialitate si obiectivitate a raportorilor.

De asemenea, unele obiective au fost itinerante in rapoartele MCV succesive, de pilda, unul foarte important pentru magistrati si cetateni, vizand asigurarea infrastructurii fizice a instantelor si parchetelor, fiind regasit o vreme, apoi, fiind abandonat, pentru a fi, din nou, introdus (in termeni sumari), pentru o perioada de timp, inconsecventa ce a facut ca unele aspecte de baza sa ramana fara o analiza satisfacatoare si concluzii pe masura.

AMR – jud. dr. Andreea Ciuca

AJADO – jud. Florica Roman

APR – proc. Elena Iordache”