„Jur să-mi apăr ţara, chiar cu preţul vieţii.” Eliminați-o  din lege, nemernicilor!

Incorect Politic
Ianuarie 20, 2022

Text primit pe adresa redacției:

„Jur să-mi apăr ţara, chiar cu preţul vieţii.”

Eliminați-o  din lege, nemernicilor!

 

Chiar așa este cuprins în cea din urmă variantă a Jurământului militar (Legea nr. 446 din 30 noiembrie 2006) – „Jur să-mi apăr ţara, chiar cu preţul vieţii.”,  consimțământul nostru testamentar,  dacă România este în primejdie. Am mai făcut-o? Da, cu vârf și îndesat, istoria neuitării o cunoaște  inclusiv cu și  prin amănuntele lăsate după virgulă. Sute și sute de mii de suflete, din toate straturile  ierarhiei militare au plătit suprem exigența ireconciliabilă a condiției militare – jertfa supremă.

În timp de pace militarii par o povară, sunt tratați astfel, dar în clipe de restriște se contează pe ei: au jurat, iar militarii nu își încalcă jurământul. Așa este.  În sinea lor putregăindă, împrăștietoare de imoralitate și pestilențialități triumfătoare,  nemernicii au dreptate:  militarii nu își încalcă pentru nimic în lume jurământul!  Niciodată în  istorie, precum în ultimii douăzeci-treizeci de ani, militarul român nu a fost mai umilit, aproape destructurat în ceea ce a însemnat și încă înseamnă pentru România. De către cine? De către o adunătură politică pentru care țara a devenit raiul poftelor ei nemărginite.  Niște scursuri incapabile să parcurgă la pas (nu pas cu pas!)  acordul simplu dintre subiectele trăirii și vitalității naționale și predicatele imperative ale istoriei. Distinsa și înalta strânsură, certificată de un electorat pe cale de dispariție, însumează trăsături ce bat timpul și spațiul  istoric românesc, dar nu numai:  îmbuibată cu de toate până dincolo de refuz, niciodată atât cât crede că i se cuvine;  analfabetă  nefuncțional, deși facial se exprimă de parcă ar fi laureați Nobel;   decorată cu diplome care însumează mai mulți ani de școală decât cei trecuți prin viață;  anacoluți și plagiatori de renume mondial;  plătită  regește din  banii bietului contribuabil;  cu neamurile până spre gradele trei și patru încoțopenite în roluri decorative din care culeg mii și zeci de mii de euro lunar;  posesori de averi impresionante, mai toate provenite pe calea moștenirii, dovadă că în regimul comunist existau și cetățeni ai naibii de avuți(!)…

Toate acestea și multe altele în timp ce voi, nemernicilor,  fiind din ce în ce mai bogați, România în opinici, cum zicea Domnul Eminescu,  este tot mai săracă, tot mai năpăstuită de nevoi. Iar biata noastră Țară pe care voi nu încetați a o secătui, stă cu mâna întinsă la mult prea Milostiva Poartă să ce? Să nu-i taie furtunul prin care respiră, cum se zicea într-un banc de pe vremea ailaltă.

Ca să dați  bine în ochii plictisiți și trecători  ai unor oameni  care nu știu dacă mai sunt sau nu,  v-ați năpustit nu doar asupra pensiilor noastre, ci și asupra drepturilor modeste pe care le avem noi, militarii. Noi care am jurat să ne apăram Țara, implicit și pe voi, nemernicilor, cu prețul vieții.

De ce mă nemernicilor, niciunul dintre voi nu vă trimiteți odraslele pe drumul împovărat de privațiuni al profesiei militare? Să aveți și voi eroi în familie, să se tragă și pentru copiii voștri două-trei salve de adio și recunoștință, să vă vadă și pe voi poporul cum vă conduceți copilul pe ultimul drum și să cadă din picioare  de compasiune, să aveți și voi în familie un veteran din care o invaliditate sau alta a mușcat nemilos, să aveți din fiecare câte ceva, precum au familiile noastre, nemernicilor?  De ce?

Vă  școliți beizadelele departe de țară, pe bani mulți, în universități vestite ale lumii care ne-a încătușat adevărata libertate, unde învață să huzurească în disprețul suferinței  bietului popor de care vă bateți voi joc cu dezinvoltura ticăloșilor de cursă lungă.

Avem pensii speciale, ziceți voi care luați două-trei salarii pe lună (și ce salarii!)  și nu vă mai săturați. Voi care vă țineți amantele pe sume care înneguresc trecerea dintr-o zi într-alta a milioane de familii ce trăiesc drama de a vă avea în fruntea treburilor țării. Drama lor este doar a lor, nu și a voastră. Ce  vă pasă…

Vă dau pensia mea specială, nemernicilor, de cinci-șase ori mai mică decât a celor care au instituționalizat teroarea în societatea românească, precum spunea un distins profesor din Facultatea de Drept a UB, dar nu aveți ce face cu ea. O pereche  de pantofi, d`ăia de fițe, cum purtați voi și protejații voștri, costă cu mult mai mult.

Tata, ocrotească-l Dumnezeu, a fost ofițer, promoția 1950, da, una din primele promoții ale Armatei Populare. Suntem șase frați, fiecare dintre noi născuți în câte o garnizoană de pe tot cuprinsul Țării. Prin liceu fiind, l-am întrebat pe tata unde este casa noastră părintească. Surprins oarecum de întrebare, o întrebare pe care parcă o aștepta demult, a răspuns: „Casa voastră părintească e Țara.” Să mă ierte, dar bine că nu a prins întru totul vremurile în care fiul său, ofițer, a ajuns bătaia de joc a unor escroci care, zic ei, sunt politicieni,  pentru care luxul, desfrâul, imoralitatea  și îmbuibeala nu au limite.

Mai este vreo profesie în care, prin jurământ consfințit prin lege, aparținătorul acesteia a făcut legământ că își va da viața pentru Țară? Nu, ipochimene  ratate ale  mascaradei politice dânbovițene, nu. Noi, militarii care am ajuns carnea de tun a bătăii voastre de joc,  suntem singurii!

Eliminați din lege, nemernicilor, asumarea prin jurământ a onoarei de a ne da viața pentru Țara al cărei nume îl purtăm ca cetățeni! Hai,  lașilor și  ticăloșilor, aveți curaj?

Un Soldat Român

*

Citește și Ajută! În patru ani de când există Incorect Politic v-am furnizat gratuit cărți interzise, satire tăioase, adevăruri necenzurate și românism neapologetic în cea mai pură formă, fără reclame. Site-ul crește, odată cu el cresc problemele, costurile și provocările. Pentru a menține formatul fără reclame apelăm la bunăvoința cititorilor care pot să ne sprijine și îi rugăm să o facă prin PayPal  sau prin BTC la adresa  3CkvWJwbTCLat1Y9J7JAqxrhFMQhfAZEHo