Dan Cristian Ionescu
Incorect Politic
August 25, 2018

ISTORIA, ÎNTRE ADEVĂR ȘI MINCIUNĂ

“Brîncoveanu Constantin/ boier vechi și domn creștin” – așa se spune în folclor. Sînt convins că nu în folclorul de pe vremea sa, cînd țăranul muntean era supus celui mai împovărător sistem de taxe pentru enorma avere strînsă de Brîncoveanu, care i-a atras din partea turcilor supranumele de “altîn-bei” (“prințul aurului”). A strîns o avere enormă, a ridicat construcții superbe (palate, mănăstiri, biserici) inaugurînd stilul arhitectonic care îi poartă numele, a dat mite enorme vizirului de la Stambul.

De regulă, cine ridică atîtea lăcașuri de cult, ar trebui să fie un bun creștin. Dar dacă acestea sînt ridicate pentru a-i fi iertate nenumăratele păcate majore săvîrșite cu bună știință (adică sînt o mită către Dumnezeu), iată o problemă. BOR l-a declarat martir (unii, în mod greșit, îl numesc mucenic – mucenici au fost doar martirii din primele trei secole, pe vremea prigoanei anticreștine) în baza mitei date lui Dumnezeu. Întrucît adevăratul martir, Miron Barnovschi, nu a ridicat decît o singură mănăstire (mănăstirea Bîrnova, dar a avut contribuții și în alte situații ca de pildă înconjurarea cu ziduri și turnuri de apărare a mănăstirii Dragomirna, a ridicat biserica Sf. Ioan Botezătorul din Iași, etc.), generalii, coloneii și masonii din fruntea BOR nu au considerat că este cazul să îl declare martir.

Dar haideți să vedem doar cîteva din marile păcate ale Brîncoveanului, pe care BOR se face că nu știe.

CRIMĂ

La asediul Vienei (1683), turcii îi iau cu ei și pe domnitorii români. Aflînd scopul acestei deplasări, domnitorul Șerban Cantacuzino trimite asediaților informații asupra mișcărilor trupelor otomane  și asupra intențiilor acestora, sabotează bombardarea zidurilor cetății, își ține ostașii în expectativă. Pentru toate acestea, austriecii l-au elogiat și l-au considerat ca fiind unul dintre cei care au salvat Viena.

Șerban Cantacuzino a încercat chiar realizarea în sud-estul Europei o coaliție antiotomană, motiv pentru care l-a trimis la Viena pe ginerele său, aga Constantin Bălăceanu. Dar unii se simțeau bine sub turci astfel că Mihai și Constantin Cantacuzino (frații domnitorului) și Constantin Brîncoveanu l-au otrăvit. Crima este dezvăluită de Dimitrie Cantemir, de Anton Maria del Chiaro (secretarul lui Brîncoveanu, care o pomenește aluziv) și de cronicarul Radu Popescu.

TRUFIE

Biserica noastră minte de stinge (ca și unii istorici care cred că mințind sînt mai patrioți). Se susține că Brîncoveanu era atît de modest și de smerit încît a refuzat în primul moment tronul, pe care l-a acceptat doar cînd i s-a spus că poporul îl vrea. Zău? S-a făcut vreun plebiscit, vreun referendum? Din smerenie a participat la uciderea domnitorului? Nu pentru a-i lua locul pe tron? Cînd intri în biserica mănăstirii Comana, pe partea dreaptă în pronaos, între vitralii, sînt pictați victima și călăul (Serban Cantacuzino și Brîncoveanu).

Era cineva mai potrivit pentru tron, un apărător al creștinismului, aga Bălăceanu, ginerele domnitorului otrăvit care își dorea tronul pentru el sau pentru fiul minor al fostului domnitor, în numele căruia să domnească el continuînd inițiativele creștine ale socrului său.

Aga Bălăceanu a venit în țară cu trupele austriece pentru a-i înfrunta pe turci. Dar în 1690, în bătălia de la Zărnești, unde Brîncoveanu și-a trimis armata în sprijinul otomanilor, a fost ucis. Aflînd de moartea inamicului său, Brîncoveanu a poruncit cadavrul să fie descăpățînat iar capul să îi fie trimis. Cînd l-a primit, l-a înfipt în vîrful unui par, unde a stat un an de zile, pînă cînd, după acțiunea păsărilor, mai rămăsese doar țeasta. Înfigerea capului unui dușman în vîrful unui par nu este un obicei creștin, ci otoman. Dar turcii, din cît am citit, îl țineau doar o săptămînă. Frumos gest creștin al unui domnitor creștin, sanctificat de BOR!

Modestul și smeritul Brîncoveanu, care în 1688 refuza tronul, plătește (în 1698 sau 1699) o mită enormă vizirului pentru a fi recunoscut domn pe viață al Țării Românești.

Tot el, a dat mult aur la Stambul pentru ca cei care se duceau cu pîra împotriva sa să fie puși în lanțuri și trimiși lui, pentru a-i omorî.

ARGHIROFILIE

Un alt mare păcat al Brîncoveanului a fost patima sa pentru aur, pentru averi, pe care le-a răspîndit în multe locuri din centrul Europei.

Așa cum scrie Dimitrie Cantemir, Brîncoveanu a șantajat-o cu suma de 250.000 de taleri pe văduva lui Șerban Brîncoveanu, binefăcătorul dar și victima sa.

Apoi, a început să îi jefuiască pe munteni.

TRĂDARE

Brîncoveanu, declarat sfînt deși a fost permanent slugă a otomanilor, i-a trădat pe creștini în două rînduri.

Prima dată, în 1690 la Zărnești.

A doua oară, în 1711 la Stănilești.

S-ar putea să fie singurul domnitor român care i-a trădat pe creștini.

În ce privește lupta de la Stănilești, sînt mai multe variante. În comentariul meu apărut pe “Incorectpolitic”, am prezentat varianta cea mai dură din cite există,  aceea prin care Brîncoveanu a primit de la țarul Petru cel Mare căruțe cu saci cu galbeni pentru a asigura hrana trupelor creștine moldo-ruse, aur pe care, ca un om cinstit, l-a restituit țarului după ce alimentele plătite de acesta le-a trimis turcilor.

Anonimul brâncovenesc a înregistrat vitejia în luptă a rușilor și a pus înfrângerea pe baza unei cauze simpliste,  lipsa hranei, acoperind atitudinea șovăielnică a lui Constantin Brîncoveanu.

În cartea sa „Scurtă povestire despre stârpirea familiilor lui Brâncoveanu și a Cantacuzinilor”, Dimitrie Cantemir povestește, fiind cel mai în măsură, atitudinea duplicitară și trădătoare a sfîntului, care, spre deosebire de fiii săi, nu a fost de loc martir (lui nu i s-a oferit șansa vieții în schimbul trecerii la islam).

CORUPȚIE

Domnia lui Brîncoveanu a fost marcată de corupție, de sacii cu galbeni dați la Stambul pentru a-și asigura tronul pe viață și pentru a-și înlătura rivalii.

Țara aceasta a avut mulți eroi adevărați, fie domnitori, fie simpli patrioți. Despre ultimii, nu se vorbește. Au fost transformați în eroi trădătorii (evreii de la DIE Ioan Mihai Pacepa sau Mircea Răceanu, chiar și Iuliu Maniu care racolat în timpul războiului de SOE, a militat pentru trădarea Românei), au fost trasformați în dizidenți alți trădători (agentul AVO Laszlo Tokes, agentul KGB Mihai Petre Băcanu, prietenul magazinului ambasadei sovietice Mircea Dinescu, amanta agentului KGB Gogu Rădulescu, adică Ana Blandiana, și mulți alții).

Eu am scris acest text citind foarte multe documente, dar fără să am acces la arhive.

Poate că este cazul ca unii istorici corecți și obiectivi să ne spună și nouă adevărul despre istoria noastră.

În orice caz, cum poți declara sfînt un mare păcătos, fără să știi dacă Dumnezeu i-a iertat păcatele? Sinodul BOR s-a erijat în Judecătorul Suprem?