Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Vlad Voicu
Incorect Politic
Decembrie 15, 2023
Israelul este cel mai mare centru pentru comerțul ilegal cu organe umane
Text ce circulă pe Internet
Doctorul israelian Meira Weiss a dezvăluit în cartea sa Over Their Dead Bodies, că organele prelevate de la palestinienii morți au fost utilizate în cercetările medicale la facultățile de medicină ale universităților israeliene și au fost transplantate în corpurile pacienților iudeo-israelieni. Și mai îngrijorătoare sunt recunoașterile făcute de Yehuda Hess, fostul director al Institutului de Medicină Legală Abu Kabir din Israel, despre furtul de țesuturi umane, organe și piele de la palestinienii morți, pe o perioadă de timp, fără cunoștința sau aprobarea rudelor lor.
Se crede că Israelul este cel mai mare centru pentru comerțul ilegal global cu organe umane, conform unei investigații din 2008 a rețelei americane CNN, care a dezvăluit, de asemenea, că Israelul a participat la furtul de organe de la palestinieni morți pentru utilizare ilegală.
Euro-Med Monitor a confirmat că Israelul este singura țară care deține în mod sistematic cadavrele celor pe care îi ucide și este clasificat drept unul dintre cele mai mari centre din lume pentru comerțul ilegal cu organe umane, sub pretextul „descurajării [amenințărilor] de securitate” și într-o totală încălcare a cartelor și acordurilor internaționale.
Ca orice altă țară, Israelul trebuie să respecte regulile dreptului internațional, care prevăd necesitatea respectării și protejării cadavrelor morților în timpul conflictelor armate. A patra Convenție de la Geneva subliniază că „fiecare parte în conflict trebuie să ia toate măsurile posibile pentru a preveni jefuirea morților; mutilarea cadavrelor este interzisă.”
Euro-Med Human Rights Monitor a confirmat, de asemenea, că refuzul de a preda cadavrele morților pentru ca familiile lor îndurerate să le poată îngropa cu demnitate și în conformitate cu convingerile lor religioase poate echivala cu o pedeapsă colectivă, care este strict interzisă de articolul 50 din Regulamentele de la Haga și de articolul 33 din Convenția a patra de la Geneva.
https://www.euronews.com/2023/11/27/israel-stealing-organs-from-bodies-in-gaza-alleges-human-right-group
Israelienii au luat organe şi de la copiii şi tinerii din România.
Iată informaţiile existente (extras din cartea „Ofensiva Iudaismului asupra României“, de Cornel Dan NICULAE):
«Iată încă un caz! În România este interzisă vânzarea organelor umane, această practică constituind o infracţiune şi pedepsindu-se cu închisoarea. Cu toate acestea, conform unei anchete a poliţiei braziliene, afacerea a înflorit chiar sub patronajul statului Israel, cu implicarea serviciilor secrete ale acestuia, dar precedente au existat cu duiumul.
Profesorul Zaka Shapira, şef de secţie la spitalul Beilingson din Petah Tikva (Israel) a efectuat la 17 şi 18 ianuarie 1998 şase operaţii de transplant de rinichi, unor israelieni, la spitalul central din Talin, capitala Estoniei. Rinichii nu erau însă de la decedaţi sau membri de familie, ci prelevaţi de la „donatori“ români şi moldoveni. Doctorul Shapira şi colaboratorii săi sunt legaţi de firma Parisan Ltd., cu care trebuia să realizeze un proiect pilot, numit „de probă“, în care partea israeliană se angajase să furnizeze, fără plată, spitalului estonian, un aparat complex cu programe ce permit creşterea calităţii şi a rapidităţii în luarea unor decizii privind ţesuturile donatorului şi primitorului. Guvernul estonian a reacţionat dur, deschizând dosare penale tuturor celor implicaţii în operaţii, dar evreii au fugit cu rinichii în ei, reorganizând transplanturile în altă parte a lumii.
În Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a fost prezentat la sfârşitul anului 2003 „Raportul despre traficul de organe în statele Europe“i. Raportorul european, plecând de la informaţiile din teren despre cazurile din Europa de Est, afirma că aici s-a creat o adevărată „problemă regională, din moment ce practicile de recrutare includ mai multe state din regiune, cum ar fi Ucraina, Rusia, Bulgaria, România, Republica Moldova şi Georgia“.
Fără a putea identifica organizatorii traficului de organe, raportul Consiliului Europei arăta că acesta este extrem de bine organizat şi de mobil, fiind asigurat de o întreagă armată de medici calificaţi şi de asistente, fiind bănuită implicarea autorităţilor, chiar şi a vameşilor ruşi, români sau moldoveni, deoarece organele, după extracţia de la donatori, pot fi transportate în mici containere cu gheaţă. Cei mai mulţi donatori sunt tineri săraci între 18 şi 28 de ani, organele fiind cu atât mai scumpe cu cât donatorii sunt mai tineri, deoarece au astfel o viaţă mai lungă. În afara donatorilor conştienţi, plătiţi totuşi destul de prost, mai este practicat şi furtul de la pacienţii decedaţi în spitale. Au fost cunoscute cazuri în care cadavrele au fost pur şi simplu golite de organe (chiar şi de către ganglionii limfatici). Preţurile sunt mici pentru donatori, dar aduc profituri mari pentru traficanţi: 2.500-3.000 de dolari pentru un rinichi, între 3.000 şi 15.000 de euro pentru o inimă sau pentru un transplant de cornee, iar un testicul ajunge la câteva sute de mii de euro.
Subteranele afacerii au început a se clarifica când în ianuarie 2004 doi ofiţeri israelieni au fost arestaţi în Brazilia, fiind implicaţi, împreună cu un fost căpitan de poliţie brazilian în retragere, Bonifacio de Silva, în traficul de organe provenind de la români, moldoveni, brazilieni şi ruşi.
Ex-poliţistul brazilian a fost de la început sincer cu foştii săi colegi, colaborând fără rezerve, şi dând declaraţii complete (ceea ce este probabil să îi aducă o suspendare a condamnării): „După o serie de examene medicale şi de teste de compatibilitate sangvină cu un eventual pacient, în calitate de client, «donatorii» erau găzduiţi la Durban, în Africa de Sud, unde organul prelevat era socotit la 10.000 de dolari. Rinichii, pentru că despre ei este vorba, erau ulterior «vânduţi» cu până la 120.000 de dolari bucata pacienţilor dispuşi să plătească“. (Regimul lui Nelson Mandela îi era îndatorat până peste cap Mossad-ului, care de la început a colaborat cu serviciul secret al noii Africi de Sud, condusă de acum de negrii, pentru ca Israelul să nu piardă afacerea cu diamantele importate din Africa de Sud. De aceea, evreii de la Mossad l-au ajutat pe Mandela să localizeze anumiţi «extremişti» albi, cu care israelienii lucraseră cândva.)
Potrivit presei braziliene, fostul ofiţer israelian Tauber Gady, arestat şi acuzat de apartenenţă la o reţea internaţională de trafic cu organe umane, a declarat la anchetă că Israelul finanţează grefele de organe umane efectuate în alte ţări, prin sistemul de asigurări de sănătate. Grefele de organe nu sunt interzise în Israel, dar nu există donatori evrei pentru cei interesaţi, existând o «criză acută» de organe, aşa că organele sunt luate de la români, moldoveni, ruşi sau brazilieni. „Gady a dat şi un nume – scria presa. El a explicat că un funcţionar din guvernul israelian, pe nume Ilan, i l-a indicat drept intermediar în Brazilia pe un căpitan în retragere din cadrul poliţiei militare“.
„Guvernul Israelului este la curent cu traficul de organe pentru pacienţii din ţară şi plăteşte toate tranzacţiile prin intermediul a patru planuri de sănătate – declara israelianul Taber Gady. Nu mi-a trecut niciodată prin cap că guvernul israelian poate finanţa o chestie ilegală“. Guvernul israelian a declarat că „Ilan“ există, dar „nu lucrează în slujba sa“, acesta conducând operaţiunea pe cont propriu.)
Sacrificarea copiilor. În cursul anului 2001, României i s-a cerut de către Uniunea Europeană să oprească vânzarea copiilor români („livrarea de orfani la export“), a căror adopţie de către străini era destinată mai degrabă traficului cu fiinţe umane. De aceea, în acelaşi an, guvernul român era obligat să semneze Moratoriul prin care se obliga că va stopa adopţiile internaţionale. Încă de la începutul anului explodase scandalul repede muşamalizat privind existenţa unor reţele de traficanţi de organe, dar Senatul român a respins vreo implicare a românilor în aceste afaceri, deşi devenise evident că diverşi români implicaţi în afacere încasau până la 50.000 de dolari pentru un copil vândut (de regulă orfani). Suspiciunile scoseseră în faţă imaginea Israelului, respectiv asupra scopului adopţiilor de copii români de către cetăţeni israelieni (fapt interzis de autorităţile rabinice, ce nu permit decât înfierea de copii evrei, nu şi de goimi). Informaţii ce parveniseră la Poliţia română arătau că, după ce ajungeau în Israel, la familiile plătite de către reţeaua mafiotă pentru „a înfia“ copiii, aceştia ajungeau să fie sacrificaţi, prelevându-li-se organele vitale pentru transplanturi.
La sfârşitul anului 2001, autorităţile de la Bucureşti, prin ambasada română din Israel, au cerut Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale israelian „să verifice situaţia tuturor copiilor adoptaţi din România în ultimii ani, şi dacă aceştia nu au suferit operaţii pentru prelevarea de organe“. Opiniei publice româneşti i s-a ascuns orice informaţie.
„Autorităţile israeliene au deschis o anchetă pentru a verifica informaţiile conform cărora mai multor copii de origine română, ceruţi spre adopţie de către cetăţeni israelieni, li s-au prelevat organe după ce au părăsit România“, scria Ha’aretz din 12 decembrie 2001.
Totul s-a acoperit însă de o perdea a tăcerii şi dezinformării. Intrând în priză pe subiect, cotidianul român Jurnalul Naţional a aflat că oficiali româno-israelieni investighează şi informaţiile potrivit cărora ar exista două grupuri care au intermediat adoptarea ilegală de copii români. Unul dintre grupuri, compus din români şi condus de un israelian, ar fi falsificat actele pentru înfiere şi ar fi încredinţat copiii celor care i-au adoptat, eludând complet procedurile legale.
„Surse din Poliţie ne-au declarat că, în urmă cu o lună, au solicitat autorităţilor din şase state o serie de informaţii privind mai mulţi copii înfiaţi din România despre a căror soartă nu se mai ştie nimic. Printre acestea se află şi Israelul. Răspunsul autorităţilor a fost că, în prezent, o comisie rogatorie cercetează cele semnalate“. Ambasadorul României în Israel, Mariana Stoica, a negat presei că ar fi cerut informaţii despre copiii dispăruţi în Israel, ci numai despre legislaţia adopţiilor (Jurnalul Naţional, 13 decembrie 2001).
Ziarul Adevărul dezvăluia chiar şi preţurile la negru al organelor copiilor români, moldoveni sau ucrainieni: o inimă de copil – 35.000 euro; un ficat – 30.000 euro; un stomac – 30.000; un rinichi – 7.000 euro; un sugar viu – 50.000 euro (creşterea sa este mult mai ieftină decât valoarea însumată a organelor sale la momentul sacrificării).
Deşi am fi fost fericiţi să aflăm că toţi copiii români au fost găsiţi la noile lor familii israeliene, asupra subiectului s-a aşternut o tăcere nefirească, chiar stânjenitoare. Totuşi, din 2001 traficarea copiilor a încetat numai de ochii demnitarilor europeni. Chiar Adrian Năstase, când era prim-ministru avusese grijă ca în Ordonanţa de Urgenţă emisă în urma semnării «Moratoriului» să strecoare o clauză: adopţiile sunt posibile în cazuri excepţionale, adică atunci când vor muşchii lui. 1115 copii români au fost vânduţi cu acordul său, direct sau indirect, către Israel şi unele state europene, până când, la începutul anului 2004 buboiul explodează. Emma Nicholson, demnitar european, descoperă că pe relaţia personală cu premierul italian Berlusconi, Năstase a dat la export 105 copii „orfani“.
Raportor privind activitatea din perioada de preaderare a României la Uniunea Europeană, baroneasa Nicholson cere stoparea negocierilor cu România în vederea aderării la Uniune. Alţi demnitari europeni cer României returnarea celor 60 de milioane de dolari primiţi de la Uniune ca sprijin financiar pentru creşterea orfanilor.
Clasa politică română se inflamează. „Orfanii români – livraţi băncilor de organe şi reţelelor de pedofilie“ titra cotidianul Naţional în 6 februarie 2004, plecând de la informaţiile prezentate în conferinţa de presă organizată de politicienii din opoziţie, ce beneficiau de informaţii de la Emma Nicholson, declarând:
„Cei 105 copii livraţi lui Berlusconi sunt copii furnizaţi reţelelor de proxeneţi şi băncilor de organe“. Conform unui Memorandum dat publicităţii, emis de secretarul general al guvernului român de atunci, Şerban Mihăilescu, şi primul ministru Adrian Năstase, copiii exportaţi trebuiau să aibă vârste cuprinse între 5 şi 17 ani, iar „bonitatea familiilor care adoptă copii este garantată la intervenţia personală a unor oficiali străini sau români“ (referire directă la relaţia personală de „prietenie“ dintre Silvio Berlusconi şi Adrian Năstase).
„Iată ticăloşia guvernului – spuneau aceştia -. Pe listă se află tineri de 16-17 ani! Cine vrea să ne convingă că tineri care la vârsta întocmirii dosarelor de adopţie aveau 17 ani au fost înfiaţi la 21 de ani? Cine vrea să ne convingă că sunt familii care înfiază trei-patru copii de 16-17 ani? Sunt copii furnizaţi reţelelor de proxeneţi şi pentru băncile de organe!“
Mai trebuie arătat că înainte de introducerea «Moratoriului» împotriva adopţiilor internaţionale în anul 2001, preţurile pentru cumpărarea copiilor din România depăşeau cu uşurinţă suma de 30.000 USD/copil, mergând până la 50.000 sau chiar mai mult (pentru o tânără minoră româncă cumpărată ca sclavă sexuală se ajungea la plăţi incredibil de mari). Aşa se face că numai cei 105 copii daţi de A. Năstase în Italia depăşeau în valoare suma minimă a pieţei negre de 3 milioane de dolari, iar toţi cei 1115 copii exportaţi în perioada 2002-2004, peste 30 milioane dolari.
O parte din banii daţi pe copii erau transferaţi de regulă din străinătate în conturile vreunei fundaţii româneşti aparţinând membrilor reţelei de traficanţi. Astfel, în anii ’90, o fundaţie a primit 800.000 de dolari pentru contribuţia adusă la înfierea în străinătate a 46 de copii români. Moratoriul semnat cu Europa împotriva adopţiilor a ridicat preţul unui copil orfan român la valori pe care numai cei implicaţi în încălcarea obligaţiei României le cunosc, în cazul că nu au dat aceşti copii la schimb cu alte avantaje personale. Oricum, ei au destule fundaţii în familie.»
“organele prelevate de la palestinienii morți… și au fost transplantate în corpurile pacienților”…
Stim ca omul de la care se ia organul moare atunci, in operatie – ca nu a “mers” niciodata un organ luat de la un corp fara viata in corpul celuilalt!
Da’ sa nu uitam: conform schizofreniei induse de iudaism pe care o manifesta iudeo-israelienii si ceilalti iudeo-ne-israelieni (… iudaisti care se duc acolo fiind de pe alte meleaguri – SUA, Anglia, Franta, Germania… tot ce e mai “dezvoltat” economic!) “ceilalati” sint animale cu chip de om facute sa-i slujeasca si asupra carora isi aroga drept de viata si de moarte.
La “ei” se aplica regulile internationale, sigur… NUMAI pentru ei, nu si pentru “ceilalti”; deh! – asta e dialectica Talmudica, ritzi-pitzi in loc de logica – spun |ei| – |arta greceasca|, nefolositoare.
Se vede ce le fac palestinienilor de peste 75 de ani!
I-au dezumanizat ca sa nu mai fie vorba de omucidere ca aia nu mai sint oameni pentru ei, declarat “pe fata”!
… se cere vreun consimtamant de la porcul a carui inima e pusa la om? (se face astfel de transplant, cred ca e cunoscut!)