Incorect Politic
Noiembrie 8, 2024
Ioan Roșca: Decizia Majoritară este improbabil să fie cea justă (faţă de interesul colectiv), căci discernămîntul şi înţelepciunea nu sunt majoritare
Via Certitudinea nr.174, autor: Ioan Roșca:
Voi trece repede (pentru a ajunge la tema urmărită aici) peste chestiunea, mai generală, a raportului dintre Adevăr şi Bine, pe care îl consider legat intim de acela dintre afect şi raţiune – în balanţa fiziologiei sufletului/conştiinţei. Oricît am vrea ca Binele să coincidă cu Adevărul, să determine aceleaşi ţinte, aceasta nu se poate întotdeauna, pentru că nu înseamnă acelaşi lucru şi nu se pot aprecia prin raportare la acelaşi reper (decît dacă criteriile morale sunt proclamate adevăruri absolute şi deviaţiile de la ele erori contra naturii; dar şi atunci pare mai bine să eludezi urîtul… ca să ascunzi adevărurile neplăcute, luciditatea îngreunînd emanciparea la care se aspiră).
Voi aborda aici numai chestiunea raportului dintre adevăr şi amăgire în politică (socialitate, civism), cu referire la acela dintre cunoaştere şi descurcare (sau dintre emancipare şi supravieţuire).
Deschid ostilităţile semnalînd că se confruntă, în arena competiţiei socio-politice şi a celei aferente dintre ideologiile ce duc războiul propagandistic (de sens) mai multe categorii de amăgiri (minciuni, păcăliri, înşelări, făcături, scorniri, falsificări, manipulări, aiureli, iluzionisme, basme, fantasme, simulacre etc.).
Avem, pe de o parte, minciunile propovăduite metodic (chiar industrial) de mercenarii propagandişti ai sistemului, care intoxică spiritele supuşilor pentru a nu opune rezistenţă clicii care a uzurpat instituţiile statului acaparat de puterea economică şi practică hipnotizarea mediatică. Despre aceste amăgiri vorbeşte – din motive evidente – numai tabara adversă, a celor ce contestă puterea instalată la un moment dat.
Dar şi contestatarii sistemului de exploatare şi îndobitocire recurg masiv la amăgiri, pentru a instiga la împotrivire. Nici nu au cum face altfel, pentru că nu ar putea ridica la luptă populaţia domesticită, recunoscînd public adevăruri demobilizatoare (cum ar fi universalitatea/legitimitatea egoismului, eficacitatea manipulării ca armă de influenţare a conştiinţelor etc.). Amăgirile utilizate de luptătorii anti-sistem sînt, evident, denunţate de mercenarii sistemului (mai nou, ca „fake-news rău”, fiind ascuns publicului fluviul de „fake-news bun”, adică pro-sistem; toată lumea încearcă astfel să prelungească agonia socialităţii putrezite în oceanul de falsuri, acuzînd doar adversarii că poluează, pentru a nu-şi pierde şi ei credibilitatea (care însă se face tot mai praf).
Pentru a judeca situaţia, studiaţi scrierile lui Francois Fouret despre demascarea reciprocă a minciunilor şi crimelor regimului nazist versus comunist (proces de capitalizare reciprocă a denunţării minciunilor adversarului, utilizat intensiv şi în Războiul Rece etc.) Sau, reluaţi „1984” a lui George Orwell (jocul celor trei puteri care-şi capturează populaţiile folosind un adversar extern, stabilit prin rotaţie). Tirani/rechini ce-şi apără lagărul de tiranii/rechinii concurenţi…
Fiecare capitalizează demascarea minciunilor adversarului – ăsta e meciul ideologic, în care „adevărul”, folosit ca armă, e adînc compromis.
Ţinînd cont de posturile taberelor, nu tratez la fel amăgirile la care recurg contestatarii puterii cu cele operînd în slujba stăpînilor. Dar e vorba de o preferinţă a mea în numele Binelui şi nu a Adevărului – definit ca identitate între o reflecţie şi realitatea pe care pretinde a o modela. Nu diferă numai scopul (să zicem generos) al amăgirii practicate de provocatorii la nesupunere, ci şi mijloacele lor (net inferioare) care justifică un spor de ingeniozitate. Ca să aibă vreo şansă, criticii (de bună credinţă) ai sistemului oprimant trebuie să mintă mai subtil; şi nu o fac – de regulă – prin măsluirea faptelor, ci prin ascunderea unor aspecte subtile, cum ar fi contradicţiile, confuziile, relativitatea şi paradoxurile. Pînă la un punct realist, putem fi îngăduitori, tolerînd incorectitudinile comise cu bună intenţie.
Din păcate însă, pe lîngă activiştii sinceri, pe linia frontului se iţesc numeroşi (mă tem că majoritari) pseudo-activişti civici, indivizi (găşti) care critică puterea doar pentru a-i lua locul. Oameni fără nici un scrupul în a folosi demascarea hoţilor întru eliberarea terenului pe care vor să-l ocupe (strategie numită la noi „aburcare la ciolane”). Este extrem de greu, dacă nu imposibil, de distins contestatarul cinstit de sforarul ce a îmbrăcat hainele criticului. Nu voi da nume, nu mă interesează să le stau în cale unora, dar sper să îi reperaţi măcar pe cei mai ţipători.
Din vorbe nu se poate (pentru că omul are puterea să construiască discurs oricît de tare sau fin îndepărtat de adevăr) – încît rămîn eventual faptele vieţii cuiva, care ar putea spori încrederea că măcar crede în ce predică. Şi mai e un aspect, care ne împotmoleşte de tot. Pe lîngă cinstiţi şi escroci, se mai găsesc în treabă, vociferînd frenetic (încît publicul nu mai înţelege nimic) şi o sumedenie de aiuriţi, bezmetici, aventurieri, exaltaţi, care nici nu îşi dau seama că nu spun mai nimic, în timp ce vorbesc. Le place să se audă – şi e semnificativ că nu ascultă pe alţii, sporind gălăgia, fără scrupule.
Cum poţi decela un demagog anti-sistem (agent strecurat, sau carierist, sau aiurit pofticos de audienţă)? Poate, urmărind următoarele aspecte ale discursurilor sale, în ordinea crescătoare a importanţei:
1. Critica sistemului este judicioasă, consistentă, bazată pe observaţii pertinente şi vizînd chestiuni importante?
2.După ce face praf activitatea celor denunţaţi ca escroci, propune ceva viabil (sau măcar analizabil), ca soluţie/alternativă? Trece de la „de ce” la „ce” şi de aici la „cum”, sau rămîne la „vom face totul” şi „vreau să vă fie bine”? Spune în ce constă „lucrul bine făcut”, cum va ajunge ţara „ca un soare”, instalîndu-se la noi „grădina Maicii Domnului”?
3.Recunoaşte faptul că, pe lîngă reaua credinţă a profitorilor, există şi impedimente de fond în calea găsirii unei formule satisfăcătoare, că ne lovim de interese şi viziuni contradictorii (dar legitime), de relativism şi paradoxalitate? Nu mă pot întinde aici cu lista nenumăratelor dificultăţi intrinseci care împiedică soluţionarea justă a problemei sociale. Dar enumăr cîteva, pentru a se putea constata absenţa lor, în discursurile demagogice:
4.Nevoia înnăscută, a fiecărei fiinţe, de a supravieţui, de a prospera, de a trăi cît mai confortabil (comod), folosind ce se poate în acest scop (obiecte, alte fiinţe, alţi oameni, structuri sociale). Cu inteligenţa, sporind şi şiretenia.
5.Faptul că fiecare participant la viaţa colectivă are de cîştigat (material, biologic – vezi punctul 1) din buna credinţă a celorlalţi (care apără sănătatea organismului colectiv) şi din respectul lor faţă de reguli.
6.Realitatea, că există contradictorialităţi legitime între interesele diferitelor grupuri sociale.
7.Realitatea că nu există o soluţie universal aplicabilă, desigur eficientă în toate circumstanţele, pentru problemele de politică socială.
8.Faptul că în nici un caz nu este permis să te foloseşti de minciuni, inducerea unui rău în scopuri politice.
9.Că orice propunere de schimbare serioasă trebuie să poată fi susţinută prin raţiune şi analiză logică, ţinînd cont de interesele şi viziunile legitime în competiţie.
10.Că nu toate ideile şi programele de reformă, care par atractive, sunt viabile.
Sînt destule altele, dar mă opresc la acestea. Dacă va exista vreo schimbare reală, va veni din adîncirea raţionalităţii, a unei gîndiri măsurate, în cadrul unui consens social larg (această „gîndire măsurată” fiind un termen apropiat de cel al „gîndirii critice”). Înţeleg prin aceasta a înţelege şi a respecta pluralitatea şi relativitatea intereselor, atîta timp cît nu îşi propun să înlocuiască ordinea existentă, pe criterii de forţă sau de imoralitate.
11.Posibila viciozitate insolubilă a problemei politice, adică a organizării juste a vieţii în societăţile mari. Problemă de care „ştiinţa politică” (nu întîmplător) nu se ocupă, lăsînd tema pe seama „teoriei politice” – marginale. Ne vom prăbuşi în distopie mondială, guvernaţi de roboţi, pentru că nu mai trăim în mici comunităţi, unde oamenii puteau (ar putea) observa/înţelege ce fac ceilalţi, operând veghea reciprocă şi directă.
12.Absurditatea acută a ideii de reprezentare, conjugată cu creşterea complexităţii vieţii – care duce la cecul în alb numit „mandat” (ne-imperativ, deci fără obligaţii faţă de votanţi – cum au avut grijă să strecoare în constituţie păpuşarii). Căci e ridicol a presupune că două persoane au aceeaşi poziţie faţă de cele peste 100 de aspecte din care a ajuns să se compună problematica socială (modernism/tradiţionalism, suveranism/mondialism, mercantilism/spiritualism, pro-rusi/americani, rationalism/sentimentalism, pasivi/activi, optimişti/sceptici etc. etc.); şi e găunos a pretinde că un ins ar mai putea reprezenta complexul intereselor a 30.000 de oameni; sau că stufărişul problematicii s-ar putea aşeza pe axa „dreapta-stînga”. În acest moment, ne pretăm cu toţii (interesaţi, indiferenţi sau neputincioşi) la o gigantică farsă.
13.Carenţa principială a „deciziei majoritare” – improbabil să fie cea justă (faţă de interesul colectiv), căci discernămîntul şi înţelepciunea nu sunt majoritare – într-o lume în care educaţia şi media îndobitocesc industrial; principul majorităţii numerice funcţionînd totalitar faţă de un minoritar.
14.Carenţa „spaţială” (topologică) a „democraţiei” – faptul că nu se poate justifica serios suprafaţa pe care este legitimă o decizie colectivă /şi rezolva problema cascadei de agregări succesive (cartier, localitate, judeţ, stat, lume). De ce e bine ca clujenii să determine modul în care trăiesc băcăoanii? După ce Moldova s-a unit cu Muntenia (ca să nu mai fie crîmpoţită de ruşi), Bugeagul a fost cedat în schimbul Dobrogei care a completat Muntenia… De ce e bine ca germanii să determine modul în care trăiesc românii? În general, cum se poate justifica stabilirea graniţelor unui vot colectiv?
15.Carenţa temporală a „democraţiei”: faptul că viaţa socială are nevoie de stabilitate, de previzibilitate, de continuitate. Dacă ar ajunge la putere, cetăţenii ar putea vota cum îi apucă cheful, interesele momentului, moda ideologică. Ar putea trece, la fiecare patru ani, de la comunism la capitalism şi înapoi. Ar putea confisca prada de după 1989… Şi ca să se evite instabilitatea asta, se pun stavile (constituţia, gardienii juridici inerţiei)… adică deciziei cu adevărat libere. Cine nu observă ce contradicţie avem şi aici?
16.Carenţele democraţiei directe (adăugate observaţiilor de mai sus): lipsa de pertinenţă a multora, lipsa de timp pentru a participa continuu, instrumentele necesare etc. Care justifică parţial farsa reprezentării (sau chiar o dictatură eficace). Dar ar putea fi depăşite dacă s-ar vrea (acum cînd fiecare tropăie continuu cu degetele pe celulare).
17.Utilizarea aparatului religios în sprijinul puterii. Nu uit că „taina spovedaniei” a umplut puşcăriile comuniste.
Semnalez probleme despre care criticii puterii se feresc să vorbească, pentru că nu ştiu (nu au) ce să spună. Nu am cum să ştiu cine o face din inconştienţă (superficialitate), din interes meschin sau ca să dea o şansă răsturnării (presupunînd că adevărul ar avea un efect paralizant). M-am abţinut prea mult timp să întrerup tăcerea, de aceea o fac acum, pentru că nu mai cred că băgarea acestor complicaţii sub preş va permite eliberarea din capcana în care a ajuns civilizaţia amăgirii. Doar accesul la adevăruri, fie şi neplăcute, ar putea crea o şansă de transcedere a crizei abisale în care ne aflăm.
Termin cu o mărturisire (căci e bine să vedem criza şi în oglindă). M-am străduit, de mulţi ani, să organizez un repertoriu de măsuri pe care le-aş promova dacă aş ajunge la putere (într-un grup cu masă critică suficientă). M-am lovit de numeroase contradicţii insolubile, din care am semnalat mai sus cîteva, ceea ce m-a condus – recunosc – la perplexitate, determinîndu-mă să renunţ la a-mi face cunoscută analiza sterilă. Au rămas, de pe lunga mea listă, doar cîteva puncte, care au rezistat atacului lucidităţii nemiloase, pe care încă cred că le-aş putea susţine.
Dar acesta e subiectul unui alt mesaj. Acesta este dedicat semnalării prăpăstiei spre care ne-a condus „progresul”, pe care demagogii şi bezmeticii o acoperă cu paie și spre care vă îndeamnă să vă avîntaţi. Ar fi fatal să nu mai facem nimic, de frica acestor capcane. Dar nici nu ne putem arunca în ele orbeşte.
Daca traiesti in Adevar, singurul eliberator, nu exista fake-news “bun” (folositor cauzei bune) si “rau” (al “Sistemului”). De ce ar fi propagandistii mincinosi pro-BRICS, infiltarti masiv in tabara “national-suveranista”, de partea “buna”? Iar daca cineva denunta minciuna, oriunde este ea, nu este neparat “mercenar al Sistemului”, ca asa vor cei care vor doar sa darame orice nu ii include pe ei la putere!
A apărut altu’. E tura de zi sau de noapte la Departamentul de Stat american?
Va e de noapte in mintea intunecatilor de pretutindeni!
https://x.com/AJEnglish/status/1853773004557414863?ref_src=twsrc%5Etfw%7Ctwcamp%5Etweetembed%7Ctwterm%5E1853773004557414863%7Ctwgr%5E766e173423820196044e7dbe5cef353d3ebe2979%7Ctwcon%5Es1_&ref_url=https%3A%2F%2Fdavidicke.com%2F2024%2F11%2F06%2Fa-group-of-medical-staff-and-journalists-at-a-hospital-in-gaza-are-seen-singing-a-song-of-resilience-called-we-will-live-here%2F
https://consortiumnews.com/2024/11/05/israel-blackmail-the-presidents/
https://www.youtube.com/watch?v=7YGnEpMwdCk
Patrunzator intelectual, stimulator si provocator mesaj- ca de fiecare data!
Si de data aceasta am de comentat, de dragul Domnului Rosca:
4.Nevoia înnăscută, a fiecărei fiinţe, de a supravieţui, de a prospera, de a trăi cît mai confortabil (comod), folosind ce se poate în acest scop (obiecte, alte fiinţe, alţi oameni, structuri sociale). Cu inteligenţa, sporind şi şiretenia.
Nu. Cu lipsa de credinta [crestina] sporeste siretenia (nu spune smechereala!), ceea ce este forma viclenie, specifica ne-credinciosului
6.Realitatea, că există contradictorialităţi legitime între interesele diferitelor grupuri sociale.
Probabil ca termenul „interes” are valoare legitima in viziunea autorului dar nu e ste legitim; nu este beneficiul nesuplimentat de camata, nealterat deci de viclenie, coruptie, inselaciune… nu este profitarea de „aproapele” tau.
…
Nu. Creatia nu este contradictorie ci armonioasa.
Contradictiile rezulta din vointe diferite si opuse.
Nu exista legitimitate pentru asa ceva, dimpotriva.
… afirmatia autorului fundamenteaza „lupta de clasa”.
7. Realitatea că nu există o soluţie universal aplicabilă, desigur eficientă în toate circumstanţele, pentru problemele de politică socială.
Aici, autorul pierde claritatea: sigur ca avem o problema intr-o cirvumstanta (atentie, poate fi aceeasi problema in mai multe circumstante!) => una sau mai multe solutii si – logic, mai multe probleme => mai multe sau mult mai multe solutii.
Nu e nevoie de o solutie ci de principialitate si valorile stanbile la care se raporteaza – este ceva „universal aplicabila” – „metoda”.
Din 9, si 10. rezulta o contradictie logica desi afirma sustinerea propunerii de schimbare serioasa „tinand cont de viziunile legitime” (9.), care viziuni sint reprezentate de idei „care par atractive” dar nu sint viabile (10.).
Schimbarea pare serioasa si trebuie sustinuta cu idei atractive dar neviabile!!!
La punctul 11. este imperios necesara definirea sintagmei „organizare justa”, cel putin pentru ideea paragrafului – societatile mari.
Exista teorii, analize si experimente facute pe grupuri si multimi apartinand unor clase diferite (abilitati, capoacitate, aspiratii, nevoi…) si „poloitica” le foloseste in formarea mesajului si aplicarea programelor proprii.
As aminti de Teoria constructivista a Dr. Ing. Bejan, profesor universitar in SUA. Dar sint si altele, cu abordari diferite.
Despre „just” e nevoie de precizarea atributelor organizarii, altfel riscam ca orice sa fie luat de bun sau de rau.
12. este un protest fata de efecte, nu este o costatare.
Orice grupare umana respecta niste reguli, scrise sau nu.
Cand e mica, orice „barosan” isi impune vointa si impune regulile sale, desigur ca partinitoare, spre conservarea pozitiei de forta/autoritate si ne-intreruprea beneficiilor proprii ce decurg din astfel de context.
Se mai mareste comunitate, … „orice nas isi are nasul” si apare inca un „barosan”…. mai creste comunitatea si mai apare inca unul si asa mai departe.
Da, pot exista nu doar doi oameni cu aceeasi optiune pentru multiple aspecte/situatii problema.
Societatea umana a crescut numeric si fara o organizare care a adus un grup de actiune – de regula cu un coordonator, lider sau sef care s-au ocupat de problemele comune importante ale – practic – tuturor celor din comunitate. Alt drum nu este posibil, au incercat milenii oamenii, in grup familial, multi-familial = clan, …. apoi trib, … pana a devenit popor – suficient de numeros si folsind un teritoriu semnificativ doar avind organizare bazata pe reprezentare, chiar daca „la varf”, accederea la conducere s-a facut aproape de regula prin forta.
Realitatea nu este absurda, este realitate – fie ca place, fie ca nu place!
La 13. deja orientarea este elitista, adica mesianica, adica ne-sanatoasa … pentru ca grupul uman nu este un echipament de lucru si cineva sa vina sa-l faca sa „functioneze” perfect… pentru avantajul cuiva anume!
Ca doar elitele nu cauta sa-si piarda pozitia, beneficiile si chiar…. „profitul”, pentru cei care le formeaza si familiile lor – in primul rand.
14. … De ce e bine ca clujenii să determine modul în care trăiesc băcăoanii?
Problema este gresit pusa; romanii hotarasc sa-si faca viata mai buna lor si aproapelui lor, orunde s-ar afla „acasa”, pe pamantul tarii lor. Azi te ajut, maine ma ajuti – ca intre frati.
Domnul Rosca stie ca ca nu e ardelean, banatean, muntean cineva care nu se trage din moldoveni?
Pasionat de stiinte, cele exacte fiindu-i dragi poate ca ar trebui sa fi auzit autorul de Marea Sarmatica, de roirea populatiei dinestul Carpatilor catre vest cand s-au retras apele…
Domnul Rosca stie cati moldoveni au populat, au muncit si s-au sacrificat pentru ceea ce este azi o localitate „de peste munti”?
Domnul Rosca a avut la indemana o statistica economica din care sa vada ca Moldova a dat financiar, material si uman fratilor de peste munti care – incantati de luxul stapanilor – au realizat mai multe; materialiceste caci duhovniceste au slabit.
Stiu ca Domnul Rosca nu e binevoitor fata de credinta religioasa dar nu poate explica cum discerne „binele” de „rau”, dupa care moralitate si de cine e facuta aceasta!?
La 15. Si 16. … de fapt, nu exista „democratie” in societatile pasnice fiindca impunerea puterii poporului se poate face doar prin forta. Vorbim de puterea reala, obiectiva!. Democratia la care se refera autorul este paravanul viclean al coruptilor care produce divizarea societatii – aspect pe care autorul nu il sesizeaza.
La 17. … nu as vrea sa vorbesc degeaba…
Autorul nu tine cont de aspiratia credinciosului intr-o lume „de dincolo” si o „cale” prin care ajunge acolo.
Cand nu crezi nimic din astea, arunci cu vorbele si probabil ca „sa nu ne razbunati!” e considerata o prostie, daca nu o prostie, din partea Domniei sale.
Nu religia, nici credinta, nici spovedania nu au dus la caznele urmand arestarii ci slabiciunea celui „chemat” sa slujeasca Taina spovedaniei, cel care nu a avut puterea credintei sa se dovedeasca si „ales”!
Ca Taina spovedaniei are importanta pentru altceva decat pentru aspectele juridice, … autorul nu pare sa remarce.
Confuzia sa ii intareste imaginea de … ne-cunoscator de credinta, sa nu spun altfel… care nu da semne ca ar dori sa se lamureasca ce e „in pachet”, judecand eronat cartea dupa coperta.
Sper sa-i treaca supararea pe Dumnezeu si ii doresc sa foloseasca puterea si energia intelectuala in a isi explica „ce mână viata, lumea” ca sa fie posibile – ca devenire, manifestare si perceptie.
Altfel, risca sa integreze ecuatia situationala „pe portiuni”, si sa nu gaseasca vreodata formula completa, aplicabila de la minus infinit la plus infinit.
https://www.timesofisrael.com/argentinas-javier-milei-selects-jewish-envoy-to-us-as-replacement-for-fm-he-fired/
https://thefreethoughtproject.com/government-corruption/it-really-doesnt-matter-blackrock-ceo-says-wall-street-benefits-regardless-who-is-president
https://www.informationliberation.com/?id=64731
https://english.almayadeen.net/news/sports/israeli-fans-vandalize-amsterdam–tear-down-palestinian-flag
https://www.dailymail.co.uk/news/article-14042481/How-France-turning-Mexicanized-narco-state-drug-wars-fought-country-teenagers-stabbed-burned-alive-gangsters-breaking-kingpins-custody-daring-ambushes.html
Titlul spune totul: “Decizia Majoritară este improbabil să fie cea justă (faţă de interesul colectiv), căci discernămîntul şi înţelepciunea nu sunt majoritare”.
DEMOCRATIA = DICTATURA PROSTILOR.
Gasiti de cumparat online sau in PDF gratis, cartea lui Carlo Cipolla: “LEGILE FUNDAMENTALE ALE IMBECILITATII UMANE”. Citind cartea, intelegeti lumea inconjuratoare, cum este ea structurata in mod natural si cum orice ai face, nu o poti schimba.
O solutie la acest mare neajuns, si unica solutie, este ca dreptul de vot sa fie drastic limitat. Cum? Prin organizarea unui examen, ceva similar cu examenul de permis de conducere. Cine promoveaza examenul, sa obtina un card pentru dreptul de vot pe o perioada limitata dupa care sa repete examenul. Ar fi suficient sa voteze 1% din populatie. Sau 3%. Numai asa s-ar schimba in bine situatia Romaniei si desigur si a celor care nu vor avea drept de vot.
Ce sa contina examenul? Cunostinte de limba romana, de gramatica, geografie, nivel de spirit civic, matematica elementara, elemente de logica, cunostinte despre istoria adevarata etc.
democratia “UNIVERSALA” e cauza tuturor relelor,nu e decat un carnaval ,un bal mascat al iresponsabilitatii;votul trebuie sa fie ASUMA,public,cu nume si prenume-pentru o eventuala tragere la raspundere politica(de ex. daca primaru pleaca la pushcarie cei care l-au votat trebeuie pedepsiti la randul lor);evident ca oricum accesul la vot trebuie sa se face pe baza de taxa,de proprietate,de varsta(mult peste 18 ani…) si in general fara participarea femeilor-sa candideze dar sa nu voteze(tragerea la raspundere politica s-ar putea face inclusiv prin biciure pe stadion). in rest:bipezii sint de 3 spetze in 2 categorii mari si late,oameni;vite incaltzate si satane in carne si oase,ultimii cam 99% sau peste.