INTERVIU DESPRE MOSSAD

Incorect Politic
December 20, 2019

Mossad mon amour

Preluat de pe IonCoja:

Domnule profesor ION COJA, ați vorbit în mai multe rânduri despre interferențele dumneavoastră cu Securitatea…

Parțial numai. Mai am multe de povestit! Bașca interferențele mele cu SRI. Cred că prezintă și ele interes pentru public, pentru mica noastră istorie recentă.

Vă propun un subiect și mai captivant: interferențele dvs cu Mossadul, vestita agentură secretă a Israelului! Am înțeles că v-au contactat de câteva ori.

Da, cred că domnul Puiu, cetățean israelian care m-a căutat în urmă cu ceva ani buni și cu care am avut mai multe întâlniri la București, bașca schimburile de mesaje pe internet, a făcut-o dintr-o însărcinare oficială, cel mai probabil ca om al Mossadului. Dacă a fost ales pentru o misiune care m-a avut pe mine ca obiectiv, pot spune că Mossadul a ales bine, se pricepe la oameni. Domnul Puiu este un evreu simpatic, inteligent, destul de sincer, de bună credință chiar, aș zice. Pe gustul meu! Mi-a câștigat încrederea și simpatia. Am motive să cred că a fost aceeași reacția dlui Puiu în ce mă privește.

Cum v-a contactat?

Pe site mi-a scris, am schimbat câteva mesaje, iar la un moment dat mi-a făcut o propunere interesantă: să merg în Israel să țin niște conferințe pe tema „a fost sau nu holocaust în Transnistria?” Invitație care mi-a făcut o mare plăcere. Domnul Puiu m-a avertizat că voi avea o întâlnire televizată cu un mare om de televiziune din Israel, un comentator vestit prin aciditatea replicilor sale. „E omul meu! Ideea îmi place foarte mult. Mi-e dor de un evreu deștept!” am răspuns eu.

După câteva zile domnul Puiu a făcut un pas înapoi: nu se mai pune problema unui drum în Israel, din cauza acțiunilor teroriste nu mi se poate asigura protecția. „Nu-i nimic, emisiunea se poate ține sistem duplex. Eu la București, iar cerberul israelian la Tel Aviv, poate ieși chiar o emisiune mai interesantă!”

Nu a ieșit până la urmă nimic din propunerea domnului Puiu. Au vrut să vadă răspunsul meu sau naiba știe care a fost scopul lor!
Apoi au urmat câteva întâlniri la București, la „o ciorbă de burtă”… Prilej cu care am constatat singurul mare defect al agentului Mossad: ca orice evreu care se respectă, nu pune gura pe alcool!… Defect național, care explică multe din istoria evreimii, din comportamentul lor aberant! Sincer îi compătimesc pe evrei care primesc această educație. În copilăria mea l-am cunoscut pe „Haim jidanul”, un prieten de-al tatei, care întârzia pe la bodegă mult după ora la care taica-meu se retrăgea spre casă, să nu întârzie la masă!… Haim nu respecta nicicum tradiția iudaică, poate că de aceea a și refuzat să facă Alia și a murit la Constanța, ca un evreu normal!

Pe Weisz Peter, prieten din cea mai fragedă copilărie, am reușit să-l stric și să-l învăț mânuirea tirbușonului…
În rest, am avut lungi discuții cu domnul Puiu, utile pentru ambii! Eu i-am corectat percepția pe care o avea domnul Puiu despre legionari și despre Ion Antonescu. Sper că am fost convingător!

La rândul său domnul Puiu mi-a dat informații foarte utile, de care m-am folosit chiar și în trilogia Șeitanii, roman în care prezența evreilor din România este foarte bine marcată. Cred că am creionat personajul feminin memorabil, evreica Svetlana, personaj în sine real, ziaristă în SUA cu sentimente românești foarte puternice. Este un personaj literar care i-a impresionat pe mulți cititori!
Tot domnului Puiu îi datorez povestea aviatorilor evrei din armata americană căzuți prizonieri la români, în 1943. Am publicat pe site textul apărut în Israel despre acești prizonieri, despre felul exemplar cum s-au purtat românii cu prizonierii pe care i-au avut în custodie! Povestea respectivă are un rol important în epica trilogiei!

De la domnul Puia am și o mărturie din familia sa: bunicii săi din Cernăuți au trecut prin deportarea din Transnistria. Din ce au povestit aceștia în familie, domnul Puiu a tras o concluzie categorică: în Transnistria nu a fot holocaust!… M-am bucurat să aud această vorbă din gura unui agent Mossad!

Ce a urmărit domnul Puiu prin contactarea dumneavoastră?

Unul din scopuri cred că a fost să mă cunoască mai bine, cât sunt de antisemit! Ca om deștept ce este, domnul Puiu cred că s-a convins de poziția mea defensivă și de dedicația mea sinceră pentru adevăr! Repet: eu acționez în limitele dreptului la apărare. Sunt în legitimă apărare. Ni se aduc nouă românilor acuzații cumplite, de genocid, iar temeiurile acestor acuzații sunt lipsite de substanță faptică, sunt trase de păr, sunt minciuni! Eu reacționez în legitimă apărare! Nu am de ce să fiu considerat anti-semit! În schimb acuzația de anti-românism se impune de la sine la adresa celor care susțin teza holocaustului din Transnistria.

Ce lucruri interesante ați aflat de la domnul Puiu?

Mai întâi aș pomeni afirmația sa precum că Israelul nu a cerut României despăgubiri pentru victimele evreiești ale regimului din România! Se pare că există asemenea cereri, dar nu sunt susținute oficial de guvernul israelian… Subiectul acesta nu l-am discutat prea mult!

Interesantă a fost oferta domnului Puiu de a semnala prezența în arhivele cercetate de mine a unor dovezi ale opoziției evreilor din lagărele de concentrare la regimul de exterminare la care erau supuși. Mi-a explicat că în Israel se aud tot mai insistente vocile tinerilor evrei care se miră: cum de nu a existat niciun gest de revoltă al evreilor deportați în lagărele de exterminare?! Cum de au acceptat evreii să fie duși la gazare fără să schițeze niciun gest de opoziție?! Literalmente mi-a spus cam așa: „dacă găsesc un asemenea document, ne îmbogățim”! Căci este o mare întrebare aceasta pe care și-o pun tinerii evrei, după ce află istoria lagărelor de exterminare: cum se explică comportamentul docil al evreilor din lagărele de exterminare? Evreii au dovedit virtuți militare excepționale în alte împrejurări, dar la Auschwitz și alte lagăre de exterminare au fost de o cumințenie teribilă! Au acceptat să fie duși la gazare precum vițeii la tăiere! Niciun gest de rezistență, de opoziție! Ciudat, tare ciudat!

Am aflat lucruri interesante despre situația din Israel. Îl citez pe domnul Puiu: „eu nu văd un viitor în Israel pentru nepoții mei”! Nu m-au bucurat aceste cuvinte! Am convingerea că domnul Puiu și-a reluat cetățenia română pentru toată familia, inclusiv pentru nepoți, le-a cumpărat casă sau case în România, așa cum au procedat și alți zeci de mii de evrei, sute de mii chiar! Nu e lucru curat! Mai ales că acest fenomen se petrece în mare secret!…

A încercat domnul Puiu să vă schimbe preocuparea față de „situația evreilor din România”?

Da, dar nu a insistat prea tare. Mi-a oferit participarea la o afacere, a unui patron evreu, care condiționa participarea mea la beneficii de schimbarea atitudinii mele: „s-o las mai moale”! O ofertă similară am primit și de la Hary Culler, din partea comunității evreiești din România, bănuiesc. Să iau exemplu de la Nolte, care și-a revizuit poziția și a avut numai de câștigat!
N-am luat în serios oferta dlui Culler!

În schimb, eu m-am oferit să fiu consultant pentru Israel într-o chestiune foarte serioasă, la care m-am gândit mult: mai devreme sau mai târziu, adevărul despre holocaust va trebui spus și recunoscut de partea evreiască! Cum vor scoate cămașa evreii în acel moment? Care sunt pașii ce pot fi urmați în recunoașterea adevărului, acei pași care să nu pună partea evreiască într-o situație prea neplăcută!… Oferta mea nu a trezit interesul Mossadului!

La fel cum nu a trezit interesul domnului Puia nici oferta mea de a pune la dispoziția Yad Vashemului documente care dovedesc inexistența holocaustului în România, în Transnistria…

Ați fost de curând depistat cu o tumoră malignă și operat. Am auzit voci ale unor „patrioți” care se întrebau dacă acea tumoră nu a fost cumva provocată din exterior, prin mijloace care există la îndemâna serviciilor secrete!

Adică să fie vorba de mâna Mossadului?!

Cam așa ceva!

M-am gândit și eu! Cu ani în urmă, după ce am acceptat invitația domnului Puiu de a-i face o vizită la camera de la hotel, unde am petrecut vreo două-trei ceasuri țintuit într-un scaun, o vreme nu prea m-am simțit în apele mele și mi-a trecut prin freză bănuiala că aș fi putut fi iradiat! M-am consultat cu domnul Pompiliu Manea și la recomandarea acestuia am mers la Fundeni să fac o mică investigație. Am fost primit cu multă atenție și mi s-a recomandat să mă internez pentru 24 de ore ca să mi se facă o puncție, în vederea unei analize. Mi s-a spus să-mi aleg salonul în care să primesc un pat. Am vizitat mai multe saloane și am luat decizia de a mă întoarce acasă imediat, renunțând la orice investigație… Arătau deplorabil acele saloane!

După vreo cinci ani am depistat o tumoră. L-am întrebat pe medic cam în cât timp s-a format nemernica de tumoră. Mi s-a spus că durează vreo cinci ani… Deh, păgubașul este mereu cu zece păcate, suspicionând mulți nevinovați! Nu cred că Mossadul a avut vreo influență asupra fiziologiei mele. Dar suspiciunea nu dispare cu totul! E ca o cicatrice pe creier! Să mă ierte domnul Puiu…

Mda! Nasol moment!

A mai fost unul, când m-am trezit cu o scrisoare anonimă din Israel, prin care eram atenționat că am intrat sub raza de acțiune a unui blestem cumplit, Pulsa De Nura, rostit de un conclav de 10 rabini, la miez de noapte, cu urmări asupra sănătății mele și a următoarelor șapte generații. Se pare că autorul scrisorii a fost istoricul Jean Ancel, mare mincinos pe subiectul Transnistria. Lovit de boală, pe patul morții a cerut să mi se transmită rugămintea sa de iertare… Mi-a parvenit această cerere fără alte expicații. Bănuiesc că a fost amestecat în scrisoarea de amenințare.

L-ați cunoscut pe Jean Ancel?

Nu în persoană!… Când am primit acea scrisoare m-am adresat SRI-ului. Am primit un răspuns neoficial: există un protocol între SRI și Mossad prin care Mossadul își asumă niște angajamente de corectitudine pe teritoriul României!…. Am acceptat acest răspuns, nu aveam încotro!

Întotdeauna am mizat pe existența în conducerea Mossad și a altor instanțe evreiești a unor evrei inteligenți și de bună credință, care vor analiza cu înțelegere poziția mea, care nu este deloc anti-semită, ci profund pro-românească și atât! Poate că m-am înșelat, căci am avut de suferit pe plan social pentru atitudinea mea „antisemită”, cum o definesc unii imbecili, cu oarecare funcții publice. Dar nu este sigur vorba de mâna Mossadului, ci mai degrabă de slugărnicia unor români care speră că obediența față de Israel le poartă noroc, le asigură un soi de imunitate! Cazul lui Dragnea, dacă nu mă înșel! În orice caz, pe vremea rabinului roșu, Moses Rozen, eram pe lista neagră acestuia, eram cherem!… Am simțit-o pe pielea mea și cred că sunt și azi cherem!

Ce înseamnă să fii cherem?

Asta înseamnă să fii ostracizat, să nu se vorbească de tine, ca și când nu ai exista! De aici vine și vorba românească „a fi la cheremul cuiva”!…

În trilogia Șeitanii, în volumul trei, aveți o teorie interesantă cu privire la rolul jucat de sionismul mondial în făurirea României Mari. N-a comentat-o nimeni până acum. Ați vrea s-o expuneți pe scurt?

Bună întrebare!… Păi să ne aducem aminte că înainte de intrarea României în război, liderii politici, în frunte cu regele Ferdinand, au avut de ales între două variante, în funcție de cine va câștiga războiul: dacă mergeam alături de alianța Anglia-Franța-Rusia, aveam speranța că vom dobândi la sfârșitul războiului Transilvania, în caz de victorie! Dacă mergeam alături de Germania și Austria, în caz de victorie aveam posibilitatea să smulgem de la ruși Basarabia și s-o aducem acasă! Deci eram în situația de a alege între românii din Basarabia și românii din Transilvania, o alegere dureroasă. Nimeni nu-și imagina că la sfârșitul războiului ne-am putea alege și cu Transilvania, în dauna Austro-Ungariei, dar și cu Basarabia, în dauna Rusiei! Cum a fost posibil acest final miraculos?

Eu zic că a fost posibil datorită sforilor trase de sionismul mondial, care a întors soarta războiului. Războiul fusese câștigat de nemți. După pacea de la Brest-Litovsk și după pacea de la Buftea nemții erau pe cai mari. Iar situația României era cum nu se poate mai grea! Era iminentă acceptarea armistițiului propus Angliei de Germania. În acest moment se produce intrarea în scenă a sioniștilor, care merg la Londra și le propun britanicilor schimbarea soartei războiului prin intrarea în război a Statelor Unite. Evreii și-au declarat capacitatea de a influența politica Statelor Unite, de a-i scoate din neutralitate și de a-i angaja în război împotriva Germaniei. În schimbul acestui serviciu urma ca Anglia să susțină proiectul sionist de înființare a statului Israel în Palestina…

Așadar în acest nobil scop – înființarea statului Israel, războiul s-a mai lungit un an de zile! Cu un plus de victime din ambele tabere. Nota bene: victimele erau ne-evrei, sute de mii de morți pentru înființarea Israelului… (Vezi scrisoarea Balfour, vestita!) Germania este înfrântă și pierde războiul, este declarată bună de plată, iar noi, românii, putem interveni pentru separarea Transilvaniei de imperiul habsburgic, care și dispare cu această ocazie.

Iar în Est…

Iar în Est, în Rusia, se petrecuse deja revoluția bolșevică, operă a aceluiași sionism mondial, care înlătură țarismul, Rusia intră pentru cîțiva ani într-o stare de totală instabilitate, ceea ce permite românilor din Basarabia să se rupă de Uniunea Sovietică abia înființată și să se alăture la Patria mamă! Atât Transilvania, cât și Basarabia, datorează mult sionismului mondial, ale cărui acțiuni au vizat ținte ale interesului evreiesc, dar au creat fără voia lor condiții prielnice pentru ca acțiunile unioniste ale românilor să capete un neașteptat, dar și meritat, succes! Succes total!

A fost mâna Domnului, și-au zis românii și alți spectatori la bâlciul planetar. Mâna Domnului, care a acționat și prin mașinațiunile evreilor sioniști, care au determinat două mari evenimente istorice: căderea regimului țarist și intrarea în război împotriva Germaniei a Statelor Unite. Ambele evenimente au avut consecințe neașteptate asupra istoriei noastre! Nu se poate spune că evreii sioniști s-au gândit la aceste consecințe. Ci concluzia se poate formula prin cuvintele proverbului românesc: unde dai și unde crapă!

În acest caz nu am putea vorbi de datorii de recunoștință a românilor față de evrei, față de sioniștii evrei?

Nu prea! Aceiași sioniști au făurit planuri de înființare a Israelului pe o bună parte din teritoriul româneasc. Și fac în continuare planuri pentru un al doilea Israel în Europa. Se pare că este vizat un teritoriu al vechilor cazari, Galiția, parte a Ucrainei de azi. Ucraina este oricum un stat artificial, în mare măsură. Viitorul Ucrainei în actualele fontiere pare incert. Evreii plecați în lume din Europa răsăriteană sunt mai toți cu rădăcini în vechea Cazarie! Le oferă asta anumite drepturi istorice? Nu am eu căderea de a judeca în această problemă.

Rezumându-ne la problemele noastre de români, recunosc că implicarea sionismului în soarta primului război mondial, atât de benefică pentru români, ar putea conta pentru a mai scădea din vinovăția sioniștilor față de români! Căci și-au făcut deseori mendrele criminale prin acțiuni și activități anti-românești pentru care nu au nicio scuză! Nu li s-a cerut niciodată până acum să dea socoteală!

Niciodată nu-i prea târziu!

Ba foarte des se întâmplă să fie prea târziu… Când se va afla adevărul despre cum s-a purtat regimul Ion Antonescu cu evreii, singurul comentariu care ne va trece prin minte va fi acesta: acum este prea târziu!… Prea târziu și pentru românii care au stat zeci de ani în temnițele kominterniste, condamnați pe nedrept de regimul iudeo-bolșevic instalat la putere după 23 august 1944!

În termeni mai exacți, ce anume reproșați ca român Mossad-ului?

Nu neapărat ca român, ci ca persoană umană, le-aș reproșa mai presus de orice două acțiuni evreiești, ale Israelului, în care sunt convins că a acționat și Mossadul. Mai întâi faptul că mareșalul Ion Antonescu, luând în calcul și varianta înfrângerii
nazismului, a pregătit din timp câteva lăzi cu documente privitoare la politica sa față de evrei.

Documente care la Conferința de Pace de la sfârșitul Războiului să ne apere de acuzații mincinoase, nedrepte, la care te puteai aștepta din partea evreilor. Aceste documente au fost luate de Armata Roșie ca pradă de război în 1944. După 1991, pe fondul destrămării URSS, o echipă de negociatori evrei s-a prezentat la Moscova și a cumpărat documentele rămase de la mareșal! Un gest murdar, descalificant pentru Israel! Căci au preluat acele documente în mare secret și nu spun nimic despre acele documente!

Ce dovezi aveți pentru această acuzație?

Am mărturia pe care mi-a făcut-o Gheorghe Buzatu după ce a mers la Moscova să caute prin arhivele sovietice. A aflat de la ruși de toată povestea, iar Jean Ancel, care a fost coleg de facultate cu Buzatu, i-a confirmat că documentele rămase de la Ion Antonescu sunt acum la Yad Vashem, „sub șapte lacăte”, nimeni nu are acces la ele! Decât cei care vor fi desemnați să le falsifice! Asta adaug de la mine!…

Deci noi, românii, le-am dat istoricilor evrei un acces total la arhivele românești, iar evreii ne ascund documentele noastre, care de drept ar trebui să stea la București, în Arhiva Națională!

Și care este a doua „măgărie” comisă de Mossad împotriva noastră?

Este vorba de Jurnalul lui Wilhelm Filderman, cel mai important evreu român din secolul trecut. Acesta a lăsat Jurnalul în păstrarea secretarului său, cu angajamentul de a da acest Jurnal Academiei Române, ca proprietar desemnat de Filderman. Mossadul a aflat de existența acestui prețios manuscris și a intervenit gangsterește în locuința de la Paris a bietului evreu, l-au molestat, i-au răvășit locuința și au mai luat ce au crezut că i-ar putea interesa. Speriat de ce a pățit, evreul care fusese omul de încredere al lui Filderman a și murit după câteva zile… Se cheamă furt, furt ordinar ce au făcut vitejii de la Mossad la Paris! Au furat bunuri extrem de prețioase din averea Academiei Române!… Și niciun academician evreu membru al Academiei Române nu a avut nimic de obiectat! În frunte cu Solomon Marcus, marele evreu român…

Cum vedeți viitorul relațiilor dintre români și evrei, dintre Mossad și România?

Am tot mai multă încredere în generațiile tinere de evrei. Nevoia lor de adevăr va deveni tot mai greu de anihilat de structurile care conduc în cel mai mare secret evreimea mondială. Nu cunosc situația reală din comunitățile evreiești! Dar sunt tot mai convins de caracterul anacronic al acestor structuri, care fac grea viața multor evrei!

Sunt multe lucruri care ne leagă, dar este imperios necesară impunerea unei singure reguli în relațiile noastre: regula adevărului!… O regulă pe care au încălcat-o grosolan evreii prinși în structurile politicii de stat evreiești, dar pe care mulți evrei, de capul lor, au respectat-o, aducând mari servicii neamului românesc și implicit evreimii. Mă refer la Filderman, la Șafran, la Carmilly Weinberger, nu mai zic de ceilalți, alde Nicolae Steinhardt, Edgar Papu, veritabili naționaliști români… Exemplul acestor evrei aparține viitorului. Iar raptul de documente istorice practicat de Mossad în dauna adevărului românesc sunt convins că aparține trecutului…

Până când aceste documente istorice românești rămân însă în posesia statului Israel, documente de a căror existență partea evreiască nu suflă nici măcar o vorbă, relațiile dintre români și evrei vor avea de suferit, nu vor fi ceea ce își doresc evreii adevărați.

Ce părere aveți despre numirea lui Radu Ioanid în funcția de ambasador al României în Israel?

Este cea mai proastă alegere. Îl cunosc bine pe individ! Un ins penal și fără nicio urmă de demnitate umană în faptele sale! Cine o fi fost imbecilul care i-a dat această idee lui Johanis?!… Am să scriu un text pe această temă și o să încerc să-l trimit în Israel! Apelez la evreii serioși din Israel să protesteze față de numirea lui Radu Ioanid! Este o lipsă totală de respect față de Israel să trimiți ca ambasador în Israel o secătură de teapa lui Radu Ioanid! Un sperjur, o rușine a evreimii de pretutindeni! Mă voi explica zilele următoare!… Pur și simplu nu-mi vine să cred că s-a putut face o asemenea greșeală! Credeam că m-am înșelat în privința lui Johanis și că putem spera că vom avea parte de un alt Johanis!… E cea mai mare prostie de până acum a neamțălăului!…

A consemnat Petre Burlacu