Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Aprilie 14, 2025
Institutul terorist Elie Wiesel continuă reeducarea profesorilor prin cursuri holocaustice
O știre mai veche, din luna martie a acestui an, a rămas necomentată. Este vorba de programul de reeducare a profesorilor, săvârșit la cheremul institutului Elie Wiesel, care a avut o nouă ediție la Iași, unde au reunit profesori pentru a-i spăla pe creier cu propagandă holocaustică.
Din imagine se vede că nu toți profesorii erau interesați, unii în spate se uită pe telefon, alții cască. Este limpede că profesorii NU vor să participe la aceste cursuri de reeducare, dar probabil că sunt obligați de inspectorat. Dacă unul dintre profesorii care citesc site-ul vor să ne facă lumină cu privire la cum se fac înscrierile la aceste cursuri, vă rugăm să ne scrieți pe adresa redacției.
Alexandru Florian este prezent la datorie, ca tatăl său bolșevic, propovăduind ideologia teroristă care a generat percheziții și rețineri chiar și în rândul adolescenților. Era un articol vast pe Taz.de despre cum se plânge Florian că îi fac institutul terorist. Păi cum altfel putem să denumim ploaia de plângeri penale, telefoanele prin care anulează evenimente culturale, reeducarea profesorilor și a polițiștilor, redenumirea străzilor și a școlilor, darea în judecată a românilor incomozi și trimiterea jandarmilor pe copii și pe familiile lor? Este terorism psihologic, terorism cultural, terorism legislativ, am putea spune că este terorism multilateral dezvoltat. Institutul Elie Wiesel a inventat terorismul multilateral dezvoltat sau l-a preluat de la Ceka.
În orice caz, aceste activități slăbesc siguranța națională și reprezintă o mare vulnerabilitate pentru țara noastră, întrucât dascălii vor forma noile generații care, dacă sunt influențate de curentul elie-wieselist, vor crește cu o falsă vinovăție și cu o lipsă de încredere în ei înșiși.
Sigur că realitatea nu pușcă cu propaganda. La ora obligatorie de holocaust, elevii sunt dezinteresați, fac mișto, trollează sau își ascuțesc capacitățile de dezbatere.
Tot planul lui Florian se întoarce împotriva lui și va realiza asta când elevii de azi vor crește și vor ocupa funcții în politică, presă, afaceri și cultură, schimbând fața României.
Distinșii mei compatrioți, mai tineri sau mai albi la păr,
Ce-ați practicat ori nu negoț când fost-a-n joc vreun adevăr:
Directori, dascăli, diriginți ori șefi de-inspectorat școlar;
Profesori cu sau fără-arginți, suplinitori sau titulari
Și-alți formatori ce-n țeste minți dețineți: medii, mici sau mari,
Căci pe miniștrii care fură, la post mai sunt sau vor urma,
La-învățământ și la cultură, nu văd cum i-aș putea-învăța
Oricât mi-ar fi de-înflăcărată tirada ce le-aș adresa-o
Și de perfect argumentată istoria ce le-aș preda-o,
Așa cum drept ne-avertiza și Anton Pann când ne spunea
Că nu poți da învățătură celui ce-i prost peste măsură,
Și niciun strop de-înțelepciune celui ce n-are-n ce și-o pune pune!
Oricât ai fi tu plin de har, strădania-ți va fi-n zadar…
Iar dacă prostu-i și-un om rău, învățătura-n capul tău
Ți se va sparge necurmat, pe cât de multă tu i-ai dat;
Poate nu azi, dar sigur mâine și sigur drept în cap la tine!
Întâi mai rar, apoi chiar des, dar sigur fix într-al tău fes…
Să-ți piară-n veci iluzia că prostu-i demn de-a învăța;
Motiv destul de serios chiar pentru cei bravi magiștri
Să fugă, chiar de-i rușinos, din preajma acestor domni miniștri
( Ca nu cumva să-și simtă fesul turtit pe cap ca un mileu)
Spre-a-și deplasa tot interesul spre dascălii de la liceu
Ce-acum, prin lege, vrând-nevrând ( că azi nu se dicută gustul)
Învață cu elevii-n rând cum s-a produs holocaustul
Unui popor fără păcate, cum rar s-a mai văzut sub soare,
Ce fu constant urât de moarte, fără motiv, de-alte popoare;
După un curs elaborat prin grija-acelui Institut
Care „Max Goldstein” mai exact să se numească-ar fi putut!
(Chiar dacă numele de-acuma-i și el destul de adecvat
Să personifice minciuna servită ca-adevăr curat)
Fiindc-acest soi nou de minciună pe care-acesta-l promovează
Nu vrea o mască doar să pună pe-o față ce inspiră groază,
Nici doar s-absolve de-orice vină o victimă ce-oripilează
( Făcând din neagra sanguisugă o lebădă ce sângerează)
Ci urmărește să distrugă țesutul fraged și frumos
Al nației pe care slugă s-o facă-ar vrea spre-al său folos
Adică-al institutului, prin voi, cei puși în slujba lui
(Cu-a legii sulă-înfiptă-n coaste, spre paguba nației noastre)
Cărora vreau, cu prisosință, în caz că muza mi-o permite
Să-mi pun întreaga iscusință spre-a-întoarce turma rătăcită,
Chiar de sub lespezi de morminte să v-adresez acest îndemn
(Să mergeți de-astăzi înainte pe drumu-adevărat și demn):
În loc de-a vă lăsa grumazul și spatele să vi se-îndoaie,
Pentru-a schimba din nou macazul, ca sabia să nu vă taie,
Vă rog solemn să luați aminte la spusa mea, spre-al vostru bine,
În caz că inimă și minte-aveți în voi și sânge-n vine…
Pentru că nu în van s-a spus că-n spațiul ăsta-european
Din Răsărit până-n Apus, cumplit fu schingiuit un neam
De către-o sumă de popoare ce vrut-au secole de-a rândul
Prin legi și fapte de teroare să-l facă una cu pământul!
Numai că ăst popor hulit, lovit în fibră cu securea,
Incendiat și jupuit, tăiat de viu precum pădurea Cu care pare înfrățit, nu e venit de pe-un imaș
Germanic, hunic, slav, semit, în căutare de-alt sălaș
Chitit pe jaf sau pe profit_ ci-i chiar poporul băștinaș,
Romanizat și-încreștinat, de-al său pământ nedezlipit!!!
va urma
Ne-a fost dor de tine, maestre.
Istoria Holocaustului ( partea a doua)
Ce fu pe tot întinsul țării, ce se numea Romania,
Din Noricum la țărmul mării în care Istrul se vărsa,
Deposedat și umilit de valul migrator barbar,
Precum Christos cel răstignit și așezat între tâlhari…
Încât, sub sabia dușmană, deși n-avea vreo altă vină
Decât cea de-a-și fi zis romană și de-a vorbi limba latină,
Romanitatea Dunăreană, secătuită-n rădăcină,
Ajunse-a resimți în suflet, fără-a ști clar din ce pricină,
Și-n port și-n vorbă și în cuget că-n țara ei e o străină,
Sau, în vorbirea mai recentă, c-un semn imens al exclamării:
„O victimă clar inocentă a urii și discriminării”!
A ginților invadatoare, necontenit de sânge-avide,
Ajunse-într-ale ei hotare,ce-aveau de gând a o ucide
Sau, aruncând-o în șerbie și-n înjosire necurmată,
De-a-i șterge limba și-acel nume ce glorie-i făcu odată…
(Efect al gândului smintit că ele-ar fi Poporul Alfa
Ce fu de Dumnezeu sortit stăpân să-i fie-oricărui walha,
Walah,ori vlah, voloh, ulah, sau „bidos olah” la nevoie,
Fiindcă stăpânu-oricărui blah oricum să-i zică are voie!)
Încât chiar după generații de la a lor mankurtizare,
Urmașii-acestei vlahe nații să simtă-n inimi rușinare…
(Așa precum simți_fiind rege!_ Matei Corvin, craiu-unguresc,
Când neamu-i vlah vrând să-și renege, pentru un tron împărătesc,
Și-o-origine falsificată găsind cu cale a-și alege,
Ca să-l oblige a-înțelege că șanse nu va-avea vreodată
S-ajungă-n tron_ oricâte-ar drege_ i se-aminti cine-i fu tată)
Așa că bravii mei confrați, de vreți corect holocaustul
La școală astăzi să-l predați, nu măsluit precum vrea Trustul
Ce Adevăru-l poluează cu zoaiele ideologiei,
Începeți cu Holocaustul comis asupra României!…-
Ăla-început de hunu-Atilla, urmat apoi, fără-încetare
Și fără a cunoaște milă, de hoardele slavo-avare,
de neamul bulgăresc, khazar, ori de-ăla peceneg, maghiar
(Ce se mai cheamă și-unguresc) de cel cuman și tătăresc…
Și-apoi de statele formate de-aceste neamuri prădătoare
Și de imperiile toate ce ne-au călcat glia-n picioare,
Ca în final, când un stat iară să ne-încropim am reușit_
De-un neam intrat pe șest în țară ca oaspetele nepoftit…
Care, sporind rapid numeric și-acumulând multă-avuție
Prin crâșmărit, negoț nevrednic, arendă și cămătărie,
Ca orice nou-îmbogățit, pretinse cu obrăznicie
Degrabă-a fi-încetățenit pe-însângerata noastră glie;
Zicând că membrii lui se simt români, deși-s de altă lege,
Și pentru-al țării sfânt pământ la moarte-s gata toți s-alerge!
Deși pe-alocuri și-uneori se-arată-un pic cosmopoliți,
În suflete de tricolor se simt cu toții-îndrăgostiți …
Încât, presați de-evenimente și de Puterile Garante,
Cerințele lor insistente de-ai noștri fură acceptate
Și-astfel nomadica etnie, ce-și zice și-azi Poporu-Ales,
Primi în dar cetățenie pe-al nost pământ și-al ei progres….
Dar când barbarii hămesiți iar la fruntarii apărură,
Recenții încetățeniți urgent de partea lor trecură!
Sperând în taină să primească, răsplată pentru ce-au făcut,
O patrie tovărășească-n Moldova de la est de Prut
Și-apoi, mizând tot pe-ajutorul barbarului cotropitor
În caz că el învingătorul ar fi-n războiul viitor,
Acționând în mod disret ori agitând în băț pricina,
S-o-întindă până pe Siret și să mai ia și Bucovina!
(va urma)
Chiar de-ar fi marea-o călimară iar ceru-o foaie de hârtie
Și timp de scris o zi polară și mii de mâini care să scrie,
Tot n-ar ajunge-a se descrie modul în care se purtară
Cei care, plini de frenezie, cerură în această țară
Să capete cetățenie, prin presiune dinafară,
Atunci când biata țărișoară ne fu-într-o vară sfâșiată
(De-acele neamuri prădătoare ce-o mai călcară și-altădată
În vremurile de teroare din epoca întunecată)
În partea de pământ furată, până la-a sa eliberare
De către brava noastră-armată, c-un preț de sânge foarte mare…
Căci peste-un an doar, când românul cu arma-n mâini calea-și deschise
La est de Prut, stârnit de chinul vederii crimelor comise
De-acei ce-odată îi cerură cetățenie românească
Și-apoi cu Stalin pact făcură ca țara să i-o ciopârțească,
Cuprins de-o aprigă mânie, ca scos din starea creștinească
Ce-i cere omului să știe să rabde și să pătimească,
Tratându-l doar cu omenie pe cel ce vrea să-l păgubească,
El se-abătu ca o urgie peste gruparea păgânescă
Ce cu dușmanul în frăție se hotărî să se unească!
Fără a fi cumva forțată prin acte de șantaj, teroare,
Dar nici din dragoste prea mare față de Roșia Armată,
Ci dintr-o ură declarată față de România Mare
(Ce-o-îndepărtase de-al ei țel_ acela de-a dura sub soare
De la Hotin până la mare_ doritul Eretz Israel!)
Nebănuind cu mintea lui, românul, c-a sa comportare
Va da prilej păgânului în timpurile viitoare
Să-i bage mâna-n buzunar pân la nivelul cotului
Lună de lună-întru mulți (b)ani și-n școli până i-o fierbe mustul,
Cărți scrise de Al. Florian despre cum fu holocaustul…
De-aceea, pentru-a fierbe mustul, ca vinul bun să se ivească,
Uitați, vă rog, ce spune Trustul, dragi dascăli comandați prin cască; Vizionând holocaustul din perspective mai înalte
Pentru-a-i fixa portretul, bustul, atât în general și-n parte;
Și nescăpând din ochi vreunul din genocidele-întâmplate,
Fiindcă sunt două, nu doar unul, chiar dacă strâns împreunate:
Ăla de până-n patrușunu și ăl din patrușase-încoace!
( Căci și la cel de-al doilea, iară, cu dragoste-au contribuit
Distinșii domni fără de țară ce-n ea s-au încetățenit_
Dovadă-s temnițele toate în care trupuri omenești
Strivit-au ei și dat la moarte, din Sighet pînă la Pitești!)
Voi să le comparați cu-acela de care suntem acuzați,
Scriind clar scorul pe tabela cu lista celor vinovați…
Și dacă vi s-o părea scorul egal sau prea apropiat
Pentru-a învinui poporul român de genocid curat
Sau de-ți afla ( ferește Doamne!) că victimele românești
Întrec ca număr de persoane cu mult pe cele evreiești,
Pentru-a vă reprima uimirea, revolta, poate, ori dezgustul
De-a constata scamatoria afacerii„Holocaustul”,
Până ce Trustul va rescrie istoria, schimbându-i fraza,
Puneți și voi de-o drumeție, să mai vedeți ce e prin Gaza…
Chiar dacă nu s-o deconta, profitul va veni rapid,
Fiincă-o s-aveți ce învăța-n materie de genocid
Și-întorși acasă, cu mult spor, schimbând total uzata placă,
Să le predați elevilor cum e corect el să se facă!