Indiferenta Parintilor Noștri a Înfundat Romania

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Iunie 16, 2018

În perioada 13-15 iunie a avut loc pomenirea luptătorilor pentru libertate uciși în iunie 1990, în Piața Universității din București.

Buciumul:

Mihai Gheorghiu, președintele Comitetului de Inițiativă pentru revizuirea Constituției, și-a amintit de românii uciși în zilele de 13-15 iunie 1990, în Piața Universității din București.

„Dumnezeu să-i odihnească pe cei uciși în noaptea de 13 – 14 iunie 1990! Pentru ei nu există dreptate aici, nu există justiție.

Țară vândută, țară distrusă, generații întregi împinse în afara țării. Același circ jalnic împotriva noastră, a tuturor. Noi murim pe caldarâm, ei închid dosare. Cei care au ucis în iunie 1990 sunt aceeași care astăzi controlează totul, partide, instituții, parchete, tribunale etc. Nu vor înceta niciodată să controleze, să ucidă, să vândă, să cumpere. România e prada lor. Dar vina noastră este imensă: suntem indiferenți. Chipul aproapelui nostru nu ne spune nimic, nu cheamă în noi nimic. Păcat!”, a scris el pe facebook.

Mihai Gheorghiu a fost membru al Ligii Studenților din 1990, fiind unul dintre participanții la evenimentele din acel an însângerat.

Faptul că jefuirea țării s-a intensificat și a dus chiar la colonizarea României de către occident, devenind o biată piață de desfacere cu forța de muncă exploatată de străini are mai multe cauze: una este indiferența, pe care a identificat-o Mihai Gheorghiu mai sus.

Indiferența generației care după 1990 s-a oprit din revoluție, s-a dus acasă în fața televizorului și, unii crezând că au reușit, alții renunțând să mai încerce, s-au preocupat doar de traiul lor personal și de familie.

Părinții noștri nu s-au implicat în cârmuirea țării, lăsând-o pe mâna foștilor membri de partid care fără frica unui dictator ne-au adus unde suntem azi, în catastrofă socială, economică și morală.

Vorbind cu părinții, vei afla că ei “s-au implicat atunci când a contat” și că “au făcut Revoluție”. Cu siguranță nu ar fi corect să îi condamnăm pentru faptele lor. Nu aveau accesul la informație pe care îl avem azi, deci ignoranța poate fi o scuză pentru indiferență.

Dar noi nu mai avem nici o scuză.

Cu adevărul la dispoziția noastră, alegerea de a nu ne implica devine crimă condamnabilă, nu doar de cei ce vor veni după noi, dar și de duhul strămoșilor prigoniți pentru dreptate.

Însuși Dumnezeu este cu ochii pe generația noastră.