Închisoare fermă garantată pentru cei care gândesc greșit!

Carolina Gunderode
Incorect Politic
Septembrie 25, 2023

Închisoare fermă garantată pentru cei care gândesc greșit!

RIVAROL NR. 3580 DIN 20.9.2023 (HÂRTIE)

REPRESIUNEA devine nebună. După cum menționează Robert Spieler în rubrica sa și Henri de Fersan în articolul său, un proiect de lege a fost depus în Parlament de către doi deputați macronişti pentru a garanta închisoarea, din prima instanţă, pentru autorii unor remarci considerate rasiste, antisemite sau negationistii Holocaustului. 

Nu vorbim încă în această etapă de penalizare mai severă a comentariilor considerate homofobe sau transfobe dar acest lucru va veni probabil în timpul discuțiilor din Adunarea Națională, textul urmând să fie discutat și votat la începutul anului 2024. Și din păcate, nu mai există nicio îndoială că va fi adoptat, promulgat și aplicat deoarece, de îndată ce se pune problema rasismului sau a fortiori a antisemitismului, ne putem permite să punem în aplicare măsurile cele mai represive, cele mai liberticide, cele mai tiranice.

Despre ce este mai exact acest proiect de lege? Este vorba de a răspunde favorabil unei vechi cerinţe a LICRA care consideră justiţia prea lentă şi excesiv de laxă cu privire la autorii unor replici considerate rasiste, antisemite sau negaţioniste şi care doreşte ca toţi cei care nu gândesc aşa, să lâncezeze în închisorile regimului.

Până acum, comentariile descrise drept rasiste sau antisemite sunt judecate în cadrul legii presei care nu prevede pedeapsa efectivă cu închisoarea până când sentința pronunțată este definitivă. Cu alte cuvinte, până când recursul în casație nu este respins, o persoană condamnată la închisoare în temeiul legii Pleven (1972) sau al legii Gayssot (1990) nu poate fi închisă. Spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu așa-numitele infracțiuni de drept comun.

Acesta este motivul pentru care LICRA cere, sau mai degrabă cere de la autoritățile publice de ani de zile ca ceea ce rezultă din rasism, antisemitism, negarea Holocaustului și homofobie să fie exclus din legea presei și tratat ca o infracțiune a dreptului comun.

Macron, ca slujitor zelos al LICRA și CRIF, susține astăzi această cerere constantă. Nu deocamdată excluzând direct din legea presei a ceea ce sunt considerate remarci discriminatorii, ci permițând magistraților, din prima instanță, să emită un mandat de arestare și un mandat de incarcerare. Cu alte cuvinte, chiar dacă persoana condamnată pentru încălcarea legii Pleven sau a legii Gayssot face apel, aceasta din urmă nu va mai fi suspensivă ci va merge direct la închisoare.

MĂSURĂM imediat consecințele pentru o publicație ca a noastră care ar face imposibilă sau extrem de dificilă continuarea activității noastre săptămânale: dacă servitorul dumneavoastră este condamnat în primă instanță la închisoare pentru că a publicat un articol considerat rasist în aceste rubrici, antisemit, negător al Holocaustului sau homofob (dacă până la urmă propunerea de lege se aplică și acestei ultime infracțiuni, ceea ce este foarte probabil) de către camera a XVII-a a instanței de judecată din Paris și ca magistrații să emită împotriva directorului RIVAROL un mandat de depozit, întrucât atunci vor avea puterea de a face acest lucru, va merge direct la Santé sau Fleury-Mérogis.

De multe luni, un an și poate mai mult pentru că săvârșirea unor infracțiuni se pedepsește cu cinci ani de închisoare, precum de exemplu scuzele crimelor de război și crimelor împotriva umanității. Să adăugăm că, de la 1 ianuarie 2023, reducerea pedepselor în Franța nu mai este automată. Până atunci, dacă un inculpat a fost condamnat la un an de închisoare, acesta a rămas după gratii maxim nouă luni. De acum înainte, el rămâne acolo timp de douăsprezece luni, cu excepția cazului în care judecătorul de executare a sentinței (JAP- le juge d’application des peines) decide altfel.

Dar cum putem crede că un JAP va oferi cel mai mic cadou sau va arăta cea mai mică compasiune unei persoane condamnate pentru rasism sau antisemitism, chiar dacă se comportă impecabil în închisoare?

Dacă ar fi tentat să facă acest lucru, s-ar abține să o facă, pentru a nu risca să-i afecteze reputația și cariera.

Acest proiect de lege, dacă va fi adoptat (și, cu excepția unui miracol, va fi și, fără îndoială, de o majoritate covârșitoare a Parlamentului, toate facțiunile la un loc), va avea ca efect să întărească considerabil autocenzura și să împiedice dezvăluirea adevărului, de teama de a nu ajunge rapid si definitiv la inchisoare, despre scufundarea migratoare a tarii si a continentului nostru (vom mai indrazni sa vorbim liber despre ceea ce se intampla in prezent la Lampedusa?), despre tirania unei anumite coterii, asupra istoriei celui de-al Doilea Război Mondial, asupra pericolelor mortale ale lobby-ului LGBT, asupra distrugerii sistematice a moralității naturale și a familiei tradiționale, asupra entității sioniste, asupra doctrinei catolice referitoare la problema evreiască și Noul Israel.

Chiar dacă libertățile noastre sunt deja în pericol de moarte, că ne asfixiem și ne îndoim (dar fără să ne rupem) sub greutatea așa-ziselor legislații antirasiste și memoriale și ale persecuțiilor clocite de activiștii Giganților Adormiți și de alți informatori și inchizitori profesioniști, această nouă legislație ar completa raritatea și eliminarea micului suflu de aer pe care încă îl putem respira.

Această nouă lege liberticidă, care ar completa deja impresionantul arsenal al represiunii antirasiste din Franța, de la legea Pleven (1972) la legea Perben (2004) prin legea Gayssot (1990) și legea Lellouche (2003), ar contribui foarte mult la distrugerea în continuare a ultimelor noastre apărări imunitare, lăsând ușile larg deschise imigrației-invaziei, iluziilor LGBT care putrezesc și corup copilăria și tinerețea noastră (sau chiar toate generațiile),

Este foarte clar despre înăbușirea și tăcerea oricărei voci disidente sau recalcitrante, oricine nu aderă în totalitate și entuziasm sau servilism la doxa. CRIF și LICRA au repetat-o ​​destul de des în ultima perioadă: nu există loc în Republică pentru rasism, antisemitism, negaționism și homofobie. Nu există drept de includere pentru personalitățile, mișcările sau publicațiile considerate rasiste, antisemite, negând Holocaustul sau homofobe.

Acesta este motivul pentru care, conform acestor organizații influente, Dieudonné – care a mers în luna mai trecută la Auschwitz, în inima templului cultului Holocaustului, cu pălăria profesorului Faurisson (jos pălăria artistului!), ce fantastică quenelle interplanetară care a pus Lobby-ul într-o stare de apoplexie, ce fericire, ce extaz, ce minune să savurezi și să gusti fără cumpătare, ce bucurie să vezi fețele năucite ale tuturor acestor ființe hidoase, vâscoase și urâte, precum marii preoți care observă, înspăimântați și în panică, că vălul templului fusese îndepărtat. Lovitură ruptă în două în Vinerea Mare! — trebuie interzis peste tot, Civitas trebuie dizolvat, Pierre Hillard lipsit de cuvânt, Yvan Benedetti interzis să se roage într-un cimitir, RIVAROL trebuie interzis nu numai în chioșcuri și supermarketuri, lipsit de orice participare la dezbateri la radio și la televiziune, lipsiți de orice ajutor public direct sau indirect (ceea ce este deja cazul), excluși de pretutindeni, de la CPPAP (comisia mixtă pentru publicații și agenții de presă) către bibliotecile municipale și universitare, dar titlul trebuie interzis definitiv. Imediat si definitiv.

Libération tocmai a publicat o lucrare pentru a saluta faptul că RIVAROL este acum scos de pe rafturile Intermarché de Niort după ce a fost interzis la Cultura (din iulie 2022), la Carrefour, Monoprix, Cora și în Relay (din august 2022), apoi în majoritatea Auchan și în unele magazine Leclerc și U, precum și într-un anumit număr de MacPresse și case de presă.

De fiecare dată este același lucru: sunt activiști care denunță pe internet sau uneori contactând direct conducerea unității, prezența lui RIVAROL pe rafturile unui supermarket, într-un mall sau la un vânzător de ziare. Și foarte des, din păcate, pentru a nu face valuri, pentru a nu suferi de pe urma unei campanii de calomnie pe rețelele de socializare, managerii acestor mărci sau acestor magazine cedează presiunii, terorii ideologice. *

Trebuie să fim deranjanți, să ne rănească adevărurile pe care le spunem pentru ca noi să atacăm o publicație activistă modestă ca a noastră cu doar câteva mii de cititori și pe care o găsim într-un număr redus de locuri de vânzare pentru presa scrisă?

Asta pentru că în realitate nu există alte publicații decât RIVAROL care să abordeze deschis anumite întrebări considerate controversate sau tabu, să vorbească clar și precis despre subiecte periculoase.

Nu este izbitor să observăm, de exemplu, că pe o serie întreagă de subiecte, de la publicatiile L’Humanité la Figaro, avem exact același discurs? Cine va îndrăzni să dea glas celor cu adevărat persecutați, lui Faurisson ieri, lui Reynouard și Dieudonné astăzi?

Cine, dacă nu RIVAROL?

Ni se spune până la nebunie despre libertatea presei, libertatea de exprimare, pluralism dar, când citești presa mainstream, ei îți spun exact aceleași lucruri, folosesc exact aceleași formule, aceleași clișee , ca vorbesc despre Dieudonné sau Reynouard (a carei  soarta va fi hotarata  joi, 21 septembrie: va fi extrădat în Franța sau nu?) Cum se face că nu dăm niciodată cuvântul, că nici măcar nu acordăm un modest drept la replică, acestor personalități care sunt în permanență defăimate, caricaturate, insultate?

Un jurnalist adevărat, însă, preocupat de dezbateri, de confruntarea punctelor de vedere, ideilor, pozițiilor, strategiilor, ar trebui să se străduiască să dea voce tuturor, și mai ales celor cărora li se refuză, celor care se află la margine , celor care sunt ostracizați, izolați, călcați în picioare.

Așa măsurăm și măsura în care am pierdut în lumea noastră dezorientată și confuză simțul onoarei, decenței și datoriei, gustul pentru risc și dragostea pentru libertate. Ceea ce este inseparabil de sacrificiu pentru că orice aventură autentică…

RIVAROL, < jeromebourbon@yahoo.fr >.

(articolul complet este doar pentru abonati).
originalul in franceza:

Rivarol n°3580 du 20/9/2023 (Papier)

*Nota Redacției: Ca și la noi cu Institutul Elie Wiesel, pe o scară mai mică în comparație cu activitatea teroristă a ADL-ului, care organizează gloate ce pun presiune pe anumite firme și pe cei care fac publicitate să se distanțeze de așa-zișii promotori ai antisemitismului.

Blackpilled a făcut o documentare audio-vizuală despre originile celor care au fondat ADL-ul și B’nai B’rith-ul, care erau efectiv gangsteri și lorzi ai crimei în New York, mafioți de etnie jidovească, ce au fondat comitete și comiții culminând cu ADL-ul, organizație care avea ca scop activ să spele bani și imaginea acelor criminali. Au spălat bani din activitatea ilegală de producere de alcool în timpul prohibiției, bani care se sifonau spre cazinouri și spre departamentele B’nai Brith, apoi banii din cazinouri se sifonau la rândul lor în activități teroriste ale ADL-ului care era pavăza infractorilor. Cu ajutorul controlului mediatic, aceștia defăimau pe cei care aduceau critici împotriva “poporului ales” să facă infracțiuni.