În apărarea lui Nicolae Roman, nou deputat AUR

Plutarch Mendicescu
Incorect Politic
Decembrie 17, 2020

În apărarea lui Nicolae Roman, nou deputat AUR

 

Recent presa au fost aduse în discuție două personaje de pe listele AUR care au avut niște roluri în revoluție, anume Francisc Tobă și Nicolae Roman. Cu primul, o să fiu scurt deoarece nu este subiectul articolului dar merită menționat; fondator STS și aparent torționar la Sibiu, criticile cu privire la Francisc Tobă în momentul de față par a fi fondate, iar George Simion deja a anunțat că ei investighează problema și merg până la a îi retrage mandatul lui Tobă. Știrea pe acest front e încă în dezvoltare și vom vedea caracterul lui Simion, însă după cum am spus, în acest articol sunt mai interesat de cazul lui Nicolae Roman.

Luat împreună la acuzații odată cu Francisc Tobă, cazul nu ar putea să contrasteze mai mult. Unde Tobă a fost trimis în judecată și ținut așa până în 2010 când i s-a clasat dosarul fără să fie dată o sentință, dl. Roman nu a fost niciodată acuzat direct judiciar de acțiuni criminale în timpul revoluției. Însă el figurează pe o listă Asociației Cercetare Memorialul Revoluției din Octombrie al anului acesta ca participând la represiunea din Timișoara.

Cum vine asta? Mie personal mi-a luat mult să aflu care a fost rolul domnului Roman la revoluție, fiindcă niște căutări succinte mi-au relevat doar acuzațiile (o să vedeți curând – defăimătoare) la adresa sa, acuzații care făceau referire la sus numita listă, la care se adaugă o acuzație – nefondată – a presupusului profesor revoluționar Popovici (un personaj obscur, despre care nu am găsit nici ce predă, nici unde, nici de cât timp, în genere mai nimic; pare a fi prima lui apariție în presă – să mă anunțați în comentarii dacă greșesc!). Acuzația fiind că Roman ar fi tras în revoluționari.

Toate aceste acuzații nefondate pică rapid odată ce găsim surse mai apropiate de revoluție, când dl Roman – Căpitan în UM 01185 la vremea respectivă – relata evenimentele din 17 Decembrie ’89 la care a participat. În urma unui ordin primit de la comandantul unității, căpitanul Nicolae Roman a pornit la defilare împreună cu alți ofițeri ai UM 01185 și o coloană de soldați din aceasta, împreună cu o fanfară și drapelul unității. În timpul defilării coloana a fost oprită de o mulțime care a scandat să fie omorâți ofițerii (cu ce vină a lor?); ordinul căpitanului Nicolae Roman? Nu ”armele, trageți”, cum probabil ar susține dl. Profesor Rev. (sic) Popovici, ci “Compania întâia la mine!”, un ordin cu scop defensiv. În timpul regrupării unității, dl Roman ne relatează că un individ a țâșnit din mulțime, înjunghiind un ofițer. În ciuda faptului că erau înconjurați de o mulțime care îi voia pe ofițeri linșați, îndrăznesc să spun că probabil fiind agitatori care doreau să dezbine armata de populație, căpitanul Nicolae Roman își adună coloana și continuă deplasarea către Hotelul Continental.

Acest eveniment ne este relatat, desigur, de către ofițerul cu pricina – însă nicăieri în sursele vremii nu pare să fie contrazis sau acuzat de alte fapte Nicolae Roman. Chiar și documentul Asociației sus-menționate nu menționează un ordin de a trage dat de Nicolae Roman. Se presupune, fără dovezi, că dl. Roman a fost criminal la revoluție în baza unor acuzații nefondate apărute 3 decenii mai târziu? Este întreaga UM 01185 vinovată prin asociere? Fiindcă altfel, singura concluzie pe care o putem trage e că dl. Nicolae Roman a pășit atent pe linia îngustă între neglijență în datorie și escalare spre masacru. Statul român l-a decorat drept Luptător pentru Victoria Revoluției. Bineînțeles, nu ar fi primul caz de care am auzi în care nu s-a făcut justiție pentru revoluție; însă care e justiția pentru revoluție în a defăima un om, în lipsa vreunei dovezi? Crucificăm întreg regimentul UM 01185 pentru acțiunea unui singur detașament?  Astea sunt întrebările pe care mi le pun citind știrile din zilele acestea, la 30 de ani de la revoluție.

Chipul acuzatorului Florin Mihalcea

 

Iar ca un ultim exercițiu de gândire, vă rog să considerați o parte din declarația Președintelui Societății Timișoara, Florian Răzvan-Mihalcea, pe tema asta:

« Florian Răzvan-Mihalcea adaugă că Timişoara respinge şi a respins întotdeauna naţionalismul şovin.

„Am învins, fiindcă timişorenii nu au crezut în chemările naţionalismului şovin, am învins fiindcă aici toate naţionalităţile au fost unite, am învins fiindcă am respins tot ce acum reprezintă partidul lui George Simion”, se afirmă în comunicatul transmis de către preşedintele Societăţii Timişoara.

Florian Răzvan-Mihalcea mai face referire şi Punctul 4 al Proclamaţiei de la Timişoara, care spune „răspicat că naţionalismul nu are ce căuta în România”.

„Şi în acest sens, considerăm prezenţa la Timişoara a unei delegaţii AUR a fi o provocare şi o profanare a idealurilor Revoluţiei şi ale Proclamaţiei de la Timişoara, la care ne opunem categoric”, conchide comunicatul menţionat.»