Mihai Eminescu
Incorect Politic
Septembrie 2, 2022

Ilegitimitatea istorică  a pretenţiilor evreieşti

 

Cine ştie cât de departe suntem de-a urî pe evrei – şi aceasta o poate pricepe orice om cu privirea clară – acela va vedea că în toate măsu- rile noastre restrictive numai dreapta judecată şi instinctul de conservare au jucat singure rolul principal […].

Pericolul nu este în împrejurarea că evreii ar acapara toată proprietatea, ci într-aceea că ei nu sunt – nu pot fi români, precum în genere nu sunt nici pot fi germani, englezi , franţuji, italiani. De ce să ne înşelăm de bună voie, arătând că înlăuntrul altor naţii ei a ajuns la cutare sau cutare grad de cultură? Nu vedem azi că simţământul de rasă e mai puternic în ei decât patriotismul, decât iubirea pentru naţia în mijlocul căria trăiesc?

Nu-i vedem formând prin ,,alianţa izraelită” o internaţională curat ebraică, după a noastră părere mai periculoasă, pentru că mai mincinoa- să, decât cea a lucrătorilor sau aceea a iezuiţi- lor? […].

Dar ce reprezintă ,,alianţa izraelită” cu filiale [le] ei din America, Anglia, Austro-Ungaria, Franţa, Italia, România? Se pretinde că, fiind evreii pretutindene oprimaţi, această alianţă are de scop să-i scape de opresiune […].

Punând o dată mâna pe presa europeană, care în genere nu mai are de ţintă luminarea, ci escitarea urelor între clase şi popoare, uşor li-e să spună orice minciună patentă. Publicul cafenelelor, blazat de ipercultura europeană şi setos de noutăţi de senzaţie, găseşte plăcere în citirea monstruozităţilor ce se vor fi petrecând în România. Evreii fac din jurnalistica europea- nă ceea ce au făcut din băuturile spirtoase la noi – otravă […]. Evreul care redigează „Pes- ter-Lloyd” şi sumuţă pe maghiari contra germa- nilor şi a celorlalte naţionalităţi este acelaş care prin „Neue freie Presse” sumuţă pe germani contra maghiarilor. În toate ţările ţin cu cel tare, niciodată cu cel apăsat, şi se unesc cu acela întru traficarea şi esploatarea puterilor pozitive ale poporului […].

Să vedem ce grozav de oprimaţi sunt la noi. Comerţ şi capitalii în mânile lor, proprietatea fonciară urbană în cea mai mare parte în mâinile lor, arenzile de moşii în Moldova item, pe sub mână tot debitul tutunului şi a băuturilor spirtoase, negoţ de import şi export, c-un cuvânt toate arteriile vieţii economice cari se bazează pe speculă. În ce consistă groza- va opresiune de care se plâng? Şi, dacă se plâng , de ce nu aleg alte terenuri decât Ro- mânia, alte ţări unde sunt egali în toate cu cetăţenii statului? De ce nu Austria, Franţa, Germania ş.a.? De ce? Pentru că nu există opresiune, pentru că nu există persecuţie, iar drepturile cîte nu le au, nici nu le merită.

Ei singuri, cu totul deosebiţi şi având ten- denţe deosebite de popor, vorbind în familii lim- ba germană, abonaţi la ziare duşmane nouă şi hrănind împotriva noastră un spirit duşmănesc şi cuceritor, ei singuri nu compensează întru nimic munca poporului care-i susţine. Apoi sunt totdeauna o armă a străinilor în contra noastră. Până şi ungarii – care numa-n gropi nu dau de cuminţi – îşi închipuiau într-un rând o stăpâni- re a Moldovei prin evrei şi ceangăi, pentru că ştiau că evreul s-ar asocia cu orişicine împrotiva poporului românesc.

Şi astăzi, când poate existenţa noastră e în joc, când ni se dispută drepturi seculare, emanate din capitulaţiile luminaţilor Domni ai acestor ţări, tot ei şi prin uneltirea „alianţilor” ni îngreuiază poziţia, trecând peste capetele noas- tre, cerând drepturi de la străini, de la duşmanii noştri chiar.

Ştiu d-nealor ce i-ar aştepta în Germania pentr-o asemenea faptă, pentru gravura din ,,Monde illustré” , pentru articolul mincinos din ,,Pesther-Lloyd”, pentru apelările la străini în trebile interne ale ţării? Munca silnică sau închisoarea […].

Ni pare rău de acei puţini evrei cari, prin valoarea lor personală, merită a forma o escepție, dar restul…? Prin ce muncă sau sacrificii şi-a câştigat dreptul de a aspira la egalitate cu cetăţenii statului român? Ei au luptat cu turcii, tatarii, polonii şi ungurii? Lor li-au pus turcii, când au înfrânt tractatele vechi, capul în poale? Prin munca lor s-a ridicat vaza acestei ţări, s-au dizgropat din învăluirile trecutului această limbă? Prin unul din ei şi-au câştigat neamul românesc un loc la soare? […].

 

Restricţiuni juridice au existat pentru ei totdeauna, dar nu din cauza religiei. Ştefan-Vo- dă cel Mare întăreşte câtorva evrei, veniţi din Polonia, libertatea confesiei, dreptul de a-şi clă- di sinagoge, un drept pe care turcii, aşa-numiţii noştri suverani, cari de pe la 1560 au început să ne calce tractatele, nu l-au avut niciodată, deşi confesia mozaică e pentru spiritul ascetic şi îngăduitor al religiei creştine tot atât de străină ca şi cea mahometană. Afară de aceea aveau dreptul liberei negustorii cu manufacturi străine – dar aicea se mărginea totul şi aşa ar fi trebuit să rămâie. Meseriaşi şi proprietari nu puteau fi, căci proprietatea emana de la domnie şi era strâns legată cu contribuţia de sânge, la care nu i-a poftit, nimene, nicicând, şi de la care, chiar când îi pofteşti, ştiu a se sustrage, făcându-se sudiţi austrieceşti, deşi sânt născuţi în România din supuşi ruseşti şi n-au văzut Austria cu ochii.

C-un cuvânt, evreul nu merită drepturi nică- iri în Europa, pentru că nu munceşte; iar traficul şi scumpirea artificială a mijloacelor de trai nu este muncă, şi aproape numai într-aceasta conzistă a evreului […]. El reprezintă concu- renţa nesănătoasă a muncii rele, superficiale, cu munca dreaptă şi temeinică.

Adăogim din nou că ni pare rău de acei rela- tiv puţini, chiar dacă s-ar compune din 2-3.000, cari s-au identificat cu această ţară […], dar fiecare poate pricepe că, într-o armie străină care se apropie de noi, nimeni nu va căuta să deosebească pe puţinii amici, ce i-ar putea avea în acea armie. Şi evreii sunt o armie economică, o rasă de asociaţi naturali contra a tot ce nu e evreu.

[CURIERUL DE IAŞI,

9 ianuarie 1877]

 

 

PRECIZĂRI de Miron Manega

Articolele dedicate „chestiunii evreiești”, prezentate în această microantologie sunt preluate, majoritatea, din numerele trecute, după cum urmează: „Chestiunea israelită și demnitatea națională” de Vasile Alecsan- dri a fost preluat din numărul 14/2018; „Nu evreii se vor asimila cu noi, ci va trebui ca noi să ne asimilăm lor” de Vasile Conta – din numărul 25/2018; „Dacă legile statului Israel împotriva străinilor ar fi aplicate de oricare alt stat împotriva evreilor, ele ar fi declara- te antisemite” de ISRAËL SHAHAK – din numărul 26/2018; „JIDANII ÎN RĂZBOI – un document fundamental pentru înțelegerea istoriei interbelice a României” – din numărul 17/2018; „Primul atentat cu bombă în Sena- tul României” – din numărul 26/2018.

Aceste articole au fost preluate ca atare, așa cum au apărut, cu precizările specifice contex- tului de la data apariției, fără modificări sau adaptări la contextul actual, pentru a conserva aspectul documentar al momentului respectiv (de pildă, „JIDANII ÎN RĂZBOI…” a fost pu- blicat de noi în anul centenarului, sub genericul

„Documentele Marii Uniri”; am lăsat neschim- bate referințele specifice din aparatul critic).

Partea de actualitate a temei e susținută de episodul XXIV al serialul lui Ioan Roșca, „Combaterea «antisemitismului» foloseşte subjugării românilor?” și articolul lui Cristian Troncotă, „Abuzuri și crime ale evreilor îm- potriva românilor”.

Face excepție de la „temă” pagina dedicată personaliății lui Mihai Viteazu (pagina 6), prilejuită de comemorarea a 421 de ani de la asasinarea sa pe Câmpul de la Turda (9 august 1601)