Iertare, Alexandra!

Costinel Petrache
Incorect Politic
August 14, 2019

Motto: M. Eminescu: „Cu gura plină de principie mari, n-ați neglijat niciodată micele voastre interese și, de șase ani, prezentați țărei spectacolul scandalos ce-l vedem în istoria popoarelor numai în timpuri de decadență; îmbuibați însă nesatisfăcuți, vă certați unii pe alții, vă acuzați între voi de imoralitate, vă aruncați în față epitetele  de cumularzi și concesionari – toate acestea în ochii națiunei uimită de  atâtea turpitudini.” ~ Timpul, 14 februarie 1882

Iertare, Alexandra!

„Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!”
(M. Eminescu, Scrisoarea a III-a, Convorbiri literare, 1 mai 1881)

*

un Neam întreg, cutremurat în sine,
cu tot ce are ar lua-o către Cer,
să fie, Alexandra, lângă tine
când sfinții-i plâng pe sfinții care pier

nu Neamul te-a trecut prin chin și crimă,
nu Neamu-și dă copiii de la piept,
ascultă-n Rai strămoșii cum suspină
știind că Țara n-are niciun drept

adunături de lepre apatride,
demagogi făcuți la drumul mare
din caractere râncede, fluide,
bolnavi de măreție și oroare

incompetențe explozive-n straie
de laureați ai nu știu cărui Nobel,
stârpituri cu intelect de paie
proptit în cârje puse de-un tembel

binele public, cu zel batjocorit,
e un slogan clamat de pocituri
prin creieru-n care este tipărit
peste bolnave stări și trăsături

politica-i industrie, nu șagă,
mai-marii ei sunt putrezi de bogați,
de-ar vrea nu pot durerea s-o-nțeleagă,
de grija lor sunt ne-ncetat drogați

partidele – prăvălii de tot ce-i gol,
de vorbe, de principii, de nimic
și de sofisme sătule de alcool,
în care Țara-i eternul inamic

votul e farsă, vis sau loterie,
vrajba socială-i politică de stat
clocită într-un gang de-o coterie
de nulități titrate la pătrat

analfabeți cosmopoliți și-n sânge,
patriotism anemic și steril,
nici Cerul, parcă, nu mai poate plânge
când ia în grija lui câte-un copil

instincte rapace, panblicari de soi,
adunătură de oligofreni,
ne ține fratricid Țara în război
plăvanu-nfipt cu dinții-n Cotroceni

mânat de antiromânești ambiții,
de parcă-ar ști biletul de loto,
în ceasul cruntei tale dispariții
plăvanul se hlizea-n ședințe foto

incapabili politic, șubred temei,
democrația le dă atestat,
fără ăștia și toți alături de ei
monstrul de la Olt n-ar fi existat

ca într-un istoric și grav ritual,
în fiece casă, școală și drum
o Alexandra ne roagă crucial
să o salvăm, de se poate, din scrum

părem a fi din toate alungați,
din ce-am putut și încă mai putem,
dar peste toate suntem vinovați
c-am tolerat acest cumplit sistem

ne iartă, Copilă, Tu, Doamne, la fel,
și dă-ne puterea ieșirii din noi,
dezastrul ne poate clădi un model
fără scursuri, trădători și slugoi

Costinel Petrache ~ Soldat Român
11 august 2019