Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Incorect Politic
Martie 23, 2020
Cuvânt înainte
Acum un an, către Crăciun, am primit o scrisoare expediată dintr-un port scoțian. Era semnată « Gog » și avea următorul conținut:
“Dragă prietene, cel care îți scrie nu este o fantomă, ci același straniu nomad, bolnav de nervi, mereu bolnav și veșnic nomad, pe care l-ai cunoscut, acum douăzeci de ani, într-un sanatoriu ascuns printre arbori.
Am citit cândva, în ediția americană, notele ce ți-am trimis. Alegerea dumitale nu-i rea deloc. Am regăsit în acele pagini o îndepărtată imagine a mea, amintirea câtorva personaje pe care le-am cunoscut. Cartea dumitale mi-a redeschis pofta de a relua acest jurnal, pe care obișnuitele recidive ale bolii mele m-au făcut să-l abandonez. Am continuat să parcurg lumea în lung și în lat, fără plan, fără scop, notând cele văzute și auzite în cursul capricioaselor mele pelerinaje.
Scrie-mi, te rog, dacă ți-ar face plăcere să citești această a doua parte a jurnalului meu. Poți face cu ea ce dorești, traducând și publicând ce ți se va părea mai bun. Scrie-mi sau telegrafiază-mi la adresa de mai jos.
Al dumitale,
Gog”
Am telegrafiat excentricului miliardar, la casa de vacanță din New Parthenon, spunându-i că aș fi bucuros să citesc ceea ce îmi propunea cu atâta amabilitate. După trei luni mi-a sosit, din Mexic, un voluminos pachet de foi dactilografiate. Le-am citit cu atenție și am întocmit un soi de antologie a acestui îmbelșugat și original jurnal. Sub titlul de Cartea neagră, îl ofer cititorilor lui Gog, răspândiți în toate colțurile lumii.
* *
*
Titlul Cartea Neagră l-am ales pentru că acest al doilea jurnal al lui Gog tratează despre cea mai întunecată epocă din istoria omenirii: anii din timpul și de după ultimul război mondial.
Am renunțat la câteva pasaje care mi s-au părut aproape scandaloase, penibile. Gog pare structurat pe o maladivă sete intelectuală, o urzeală sadică și o cruzime care deși platonică, nu lipsește din paginile de față.
După cum se știe, Gog și-a dorit să cunoscă celebritățile, oamenii reprezentativi ai timpurilor noastre. Conversațiile cu aceștia sunt surprinzătoare, revelatoare. Cititorii paginilor de față vor afla, de exemplu, gândurile lui Molotov și Hitler, Voronof și Ernest O. Lawrence, ale lui Picasso, Salvador Dali, Marconi, Paul Valery, ale lui Aldous Huxley și Lin Yutang. Cea mai mare noutate a acestei a doua părți a însemnărilor lui Gog o reprezintă însă descoperirea mai multor opere necunoscute ale unor scriitori de faimă. Gog a avut totdeauna pasiunea, ba chiar mania colecțiilor. După cum vom vedea, Gog a cumpărat culegerea de manuscrise a lordului Everett, o comoară de fragmente sau schițe ale unor opere inedite. Apoi a îmbogățit această colecție prin noi achiziții. Vom afla o serie de informații inedite despre unele opere necunoscute de Cervantes sau Goethe, ale lui William Blake, Robert Browning, Stendhal, Kirkegaard, Miguel de Unamuno, Leopardi, Walt Whitman. Aceste revelații extraordinare fac din Cartea Neagră un eveniment literar de seamă al timpurilor noastre.
Ca și în peregrinările sale anterioare, Gog a întâlnit specimene de lunatici și alți amatori de paradoxuri, apostoli ai unor științe necunoscute, partizani ai unor noi teorii, intelectuali maniaci, nebuni în libertate, criminali cinici și vizionari utopici sau în sutană, bestiar ce dă epocii noastre bolnave de disperare imaginea fantastică, înfricoșătoare, caricaturală, simptomatică și profetică ce se vede pe fețele tuturor oamenilor, lucrurilor și instituțiilor.
Ceea ce ofer acum, din noua recoltă de experiențe ale lui Gog, este mai savuros, mai important decât ceea ce am oferit acum douăzeci de ani. Nutresc iluzia că cititorii mei, ajunși la ultima pagină, vor avea aceeași părere despre Cartea Neagră.
Giovanni Papini
Florența, 5 noiembrie 1951
