Incorect Politic
Martie 15, 2019
via Buciumul:
Povestea „Grănicerului“, generalul român care n-a pierdut nicio luptă. Şi-a vândut moşia ca să cumpere mitraliere
Generalul Gheorghe Cantacuzino (1869 – 1937) a fost un erou al Primului Război Mondial, intrat în istorie prin faptul că n-a pierdut nicio luptă. Printre altele, a vândut una dintre moşiile deţinute pentru a cumpăra mitraliere cu care şi-a dotat regimentul. Gheorghe (Zizi) Cantacuzino s-a născut la Paris, fiind fiul inginerului I. G. Cantacuzino, descendent al domnitorului Şerban Cantacuzino. În anul 1883, a intrat la Şcoala Militară din Craiova, iar începând cu 1890 a urmat Şcoala de infanterie din Bucureşti.
La izbucnirea Primului Război Mondial, colonelul Gheorghe Cantacuzino era comandant al regimentului grănicerilor de la Predeal. De aici i s-a tras şi titulatura „Grănicerul“. Sub comanda sa, regimentul a ocupat oraşul Braşov, una din primele victorii de la începutul războiului.
Pe perioada războiului a devenit un fel de legendă. S-a distins printr-un curaj ieşit din comun. Se spune că, pentru a-şi îmbărbăta soldaţii, obişnuia să iasă din tranşee, sfidând proiectilele care treceau pe lângă el, făcând glume şi râzând. În 1915 şi-a vândut una din moşiile din Vâlcea pentru a cumpăra 15 mitraliere moderne cu care a înzestrat regimentul.
În primăvara anului 1917, a participat la apărarea Văii Oituzului, sub comanda Generalului Averescu. A condus neuitata bătălie de la „sticlărie”, izbutind să stabilizeze frontul în această regiune. La un moment dat avea sub comandă opt batalioane de grăniceri.
Generalul francez Henri Mathias Berthelot, şeful Misiunii militare franceze în timpul Primului Război Mondial, îl caracteriza pe Gheorghe Cantacuzino astfel: „Este un om pe care trebuie să-l închizi în timp de pace şi să-l eliberezi în timp de război.” Pentru meritele sale deosebite a fost înaintat la gradul de colonel, apoi la cel de general şi a primit titlul de cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”. Ulterior, Gheorghe Cantacuzino fost numit administrator al spitalelor civile şi a fost ales deputat de Vâlcea din partea Partidului Poporului, condus de Mareşalul Averescu (1920), şi, ulterior, deputat de Tulcea, din partea Partidului Conservator-Progresist (1922 şi 1926).
În anul 1930, s-a înrolat în Mişcarea Legionară şi a devenit membru al Consiliului Politic al Gărzii de Fier. A fost judecat şi achitat în 1934, alături toată conducerea mişcării, în procesul asasinării lui I. G. Duca. La 10 decembrie 1934, Corneliu Zelea Codreanu l-a numit preşedinte al partidului naţionalist „Totul pentru Ţară“, care a urmat Gărzii de Fier.
Una faina cu generalul pe cand era tanar locotenent:
…
Alt capitol extraordinar din acest basm minunat care ar putea fi „duelul la români” l-a scris generalul Gheorghe Zizi Cantacuzino, zis şi Grănicerul, pe vremea când era numai locotenent în regimentul de gardă al regelui Carol şi îl însoţea pe acesta la Sinaia. Pe atunci, graniţa era la Predeal, iar dincolo de Predeal se numea Austro-Ungaria. De câte ori era liber sâmbăta – şi tânărul locotenent aranja să fie liber cât mai des sâmbăta, ca să treacă cu trenul graniţa până la Braşov, unde se afla un Cazino militar, la care se aduna toată floarea honvezilor din Kronstadt. Acolo se ducea întins locotenentul cantacuzin, deschidea falnic uşa marelui salon, trântind-o de perete, şi, în clipa când se lăsa tăcerea asteptată, el striga cu dispreţ şi pe nemţeşte: „Toţi honvezii sunt nişte porci!” După care rămânea nemişcat, cu mâna pe teaca sabiei, aşteptând.
Aşteptând ca vreunul dintre honvezii astfel jigniţi să-l provoace la duel.
Azi unul, săptămâna următoare altul, îi tot cresta şi îi betegea pe rând pe cei mai curajoşi, până când ajunsese că se fereau bieţii honvezi să mai vină sâmbăta la cazino. Aşa bun spadasin era Zizi Cantacuzino, peste câţiva ani unul din marii eroi ai Marelui Război! Până la urmă s-a aflat şi la Viena de isprăvile năzdrăvanului, drept care împăratul, văr bun sau unchi cu regele nostru – aşa era pe atunci, drept care relaţiile dintre ţări aveau un anume cavalerism care s-a pierdut după 1918, l-a făcut atent pe regele Carol că rămâne Ardealul fără honvezi teferi dacă-l mai lasă liber sâmbăta pe valah. N-a avut încotro regele Carol, om care ştia ce este codul onoarei militare, şi s-a îndurat de bieţii honvezi şi l-a consemnat pe viitorul general să fie de gardă în fiecare sâmbătă, atâta timp cât se afla la Sinaia…
De-aşa vremi se învredniciră cronicarii şi rapsozii…
https://ioncoja.ro/ana-pauker-din-sursa-directa/