Home / Educativ / Gânduri despre organizarea dialogului politic românesc

Gânduri despre organizarea dialogului politic românesc

Incorect Politic
Martie 7, 2024

Gânduri despre organizarea dialogului politic românesc

Gânduri despre organizarea dialogului politic românesc distribuit pe Internet. Textul acesta semnat de Ioan Roșca, pe care autorul l-a publicat întîi in cadrul grupului de discuții “Societatea de mâine”, trebuie cunoscut de cit mai multa lume. El este rezultatul unei reflectii îndelungate si îmbogățitoare despre sfera politicului. El face parte dintr-o serie de comentarii, unele publicate deja in Asymetria, ale căror bogății de sens sunt îndemnat sa le propun ca pe o palma de trezie, nenumăraților noștri “comentatori” și “experti” politici de toata mîna, de la fostul activist utecisto-comunist, mai junele Vladimir Tismăneanu, la “eminenta cenușie” a FSN, vechiul combatant cominternist, răsădiți in presa românească de dupa Zavera din 1989.

El se adresează mai ales tinerilor (unor tineri), al căror creier credem ca nu este inca imbâcsit de prejudecăți, supușenii si acorduri depline. Este o invitație la reflectie, libertate și acțiune de lunga durata.

Dan Culcer

De Ioan Rosca: Pledoarie pentru un portal politic romanesc

Plec de la citeva tendinte, aparent divergente

a – renuntarea la cautarea consensului; acceptarea legitimitatii viziunilor conflictuale; alungarea mirajului adevarului obiectiv- general- universal; punerea in valoare a contradictiei fecunde; organizarea unor forumuri de dialog contradictoriu (dezbatere) pe teme politice oportune

b – acceptarea legitimitatii asocierii celor cu vederi asemanatoare care cauta o formulare limpezita a viziunii lor partajate; punerea in valoare a acordului colectiv profund; organizarea unor centre de corelare a celor ce consoneaza (reviste si miscari cu tendinta declarata, etc.)

c – acceptarea legitimitatii asocierii sau negocierii pragmatice; punerea in valoare a tehnicilor de coordonare sau negociere a participantilor (cu vederi comune sau diferite) la realizarea unor proiecte comune sau la rezolvarea echilibrata a unor probleme conflictuale;

d – organizarea unor centre de reflectare a informatiilor, explicatiilor si pledoariilor politice; acceptarea legitimitatii informarii si interpretarii ca instrument de propagare a cunoasterii.

In locul incercarii de a amesteca intr-un singur nod comunicational (“site WEB”) tendintele si formulele semnalate mai sus (a-d), as propune cuplarea in retea a nodurilor de tip dezbatere , rezonanta, coordonare si informare incit sa formeze ciorchini de sinteza (“portaluri WEB”) care sa pună in lumina meditația politica românescă.

Aceasta “carte de telefon” (portal, sinteza, repertoriu, “hub”politic):

– accesibila prin Internet,
– bine structurata (pe problematici, pe viziuni, pe tipuri de situri etc),
– beneficiind de citeva servicii globale (reperaj, mesagerie generala, dialoguri si sondaje globale, traduceri etc),
– Apărată de confiscări (agenții propagandiști ai puterii de la București etc) tocmai prin deschiderea ei larga, ar putea oferi o imagine interesanta a zbuciumului nostru politic.

Am putea constata ca suntem bântuiți de aceleași întrebări mai mulți decât credem, ne-am putea simți mai puțin singuri in gândurile, emoțiile, paraliziile si revoltele noastre.

Am putea observa unitatea varietății frământărilor noastre si redundanta eforturilor similare dar ne-coordonate.

Am putea invata sa intelegem punctele de vedere cu care nu sintem de acord.

Am putea descoperi ca suntem o forta incapabila de evadare din potentialitate.

Am putea reabilita si stimula meditația si participarea politica larga, sprijini democrația inteligentei.

Si asta fără sa forțăm simplificări falsificatoare. Fără sa obligam un centru de reflexie rezonanta sa devieze spre dialectica contradictorie, un centru de coordonare pragmatica sa devina un focar de rezonanta doctrinara si un spațiu de dialog sa eșueze in consens si cenzura. Lăsând fiecărui grup, mișcare, asociație, organizator – libertatea de a-si conserva mobilurile, specificul si coerenta.
Reunind toate aceste focare intr-un spatiu policolor ideologic si metodologic am putea evita sindromul : “eu nu particip intr-un loc unde publica X, se spune ca Y sau se vorbeste pe tonul Z” – care ne divizeaza atit de tare.

Sa intervină fiecare unde si cind ii convine.

Nimeni nu se poate supăra (sper) pe alăturarea cu “dușmanii” sau “concurenții” într-o sinteză care arata unde se discuta pe Internet politica românească. Sper de exemplu ca la capitolul “Procesul comunismului” un astfel de portal sa poata trimite si catre un site al asociatiei deținuților politici condusa de Ticu Dumitrescu, si spre cel a organizatorilor memorialului Sighet, si spre un site dedicat lucrărilor lui Cicerone Ioanitoiu si spre alte adrese pertinente, indiferent de relațiile dintre membrii respectivelor grupari.

Sa observam cit de eficace este strategia gruparii in ciorchine a institutiilor dintr-o bransa (in comert si in alte situatii), cum s-au impus siturile web care au oferit puncte de acces sintetic la informatii si servicii (ebay , amazon, yahoo, google etc).

Analizând de citiva ani păienjenișul siturilor web dedicate politicii – am ajuns la concluzia ca exploratorul peisajului politic romanesc e silit sa bintuie fara busola si ineficace in cautarea adreselor ce l-ar putea interesa. Toate inițiativele Internet particulare au de suferit din cauza absentei unor porți de intrare pentru publicul așteptat in bazarul politic.

As fi vrut sa definesc, sa construiesc, sa lansez cit mai curind un astfel de portal, cerind sprijinul celor ce ar putea participa la administrarea lui sau ar putea lega la el diverse noduri de interes pentru dezbaterea politica românească. Doar lipsa de timp, prudenta impusa de experiențele mele trecute si frica de a compromite ideea printr-o implementare superficiala m-a oprit pina acum sa lansez proiectul. Ramin însă convins de oportunitatea lui.

Sper un miracol: ca varietatea abordărilor si preocupărilor noastre , pusa cumva in valoare, scoasa din unghiul mort al harababurii ce amplifica sentimentul zădărniciei generalizate, sa ofere un spectacol semnificativ, captivant, incitant celui ce își pune întrebarea : in ce consta fenomenul politic romanesc? Lupta pasionanta cu o problema grea poate avea sensul (rostul) ei chiar cind nu conduce la o “soluție”. Dar e nevoie de oglinda in care acest parfum al căutării sa poată fi surprins.

Sper de asemenea ca punând in funcție (pe acest portal) un protocol de traduceri (engleza, franceza etc) sa permitem unui observator străin sa perceapă neschematizat viata noastra spiritual-politica vie si complexa, sa ne poată înțelege mai bine, sa poată întreba si răspunde . Sper sa putem depăși izolarea in care s-au plasat pina acum analiștii problemelor politice românești fata de frământarea politica mondiala, sa putem participa la dialogul general privind rolul politicului in societatea contemporana. Sa putem ajuta pe alții sa înțeleagă fenomenul pre-comunist, comunist si post-comunist (dincolo de montajele ideologice) dar si sa putem fi ajutați in înțelegerea fenomenelor analoage ce au loc aiurea pentru a ajunge, împreună cu altii … in miezul lucrurilor.

Desi…. cine stie ce-o fi acolo?

Ioan Rosca

8 comments

  1. Cu tristete, … nu pot impartasi idealismul autorului nici sustinerea din “deschidere”
    Posibil, [din nou] ceea ce spun sa nu fie aprobat pentru publicare..
    ——–
    Democratia este un esec fatal al societatii umane.
    Tot ce s-a incercat – desi se stia din Antichitate, s-a aplicat si am ajuns “AICI”.
    Ca sa traiasca, o societate = un organism are nevoie de un cap, o minte, o credinta o “vedere”…
    Multi-partitismul este diviziune sociala, nicidecum “dialog fertil”, “contradictii fecunde”, “acceptarea parerii altuia”…
    Apropos, “parerea” se bazeaza pe ce “simte”, ce-i “vine” cuiva, nu e rezultatul discernamantului, a judecatii (gandirii) care sa se bazeze pe morala, principii, valori, obiective, metode rezultate din experienta si din realitatea obiectiva si nu din aiureli, fantezii, vise.

    Deindata ce se produce divizarea, “parerile” diferite conduc la competitie – asa cum a inceput Cain sa-l concureze pe fratele sau Abel. Stim cum s-a terminat.
    Varianta moderna este “lupta de clasa”: priviti ce e in SUA, cum “dialogheaza” fortele “democratice” … noua forma de “dialog” al unor parti profund divizate de libertatea diavoleasca (“Fa ce vrei!”…. iar in articol: “Sa intervină fiecare unde si cind ii convine.”), divizate de emanciparea/DIVORTUL de morala crestina (atat cat au dus cu ei colonistii si emigrantii care s-au adaptat “visului american”).

    “… forumuri de dialog contradictoriu” sint temele date invataceilor care studiaza Tamudul si se numeste “dialectica talmudica”.
    … nu mai spun ce e de fapt “dialectica”, aceasta metoda de inducere a schizofreniei….
    ….
    Asa si cu oamenii din societate… multe “pareri” (vectori dispersati si in opozitie) care au ca rezultat impotent, energia totala de functionare si dezvoltare a societatii, constata ca fiind diminuata spre anulare.
    Da, stiu: fiecare “se descurca”, nu-i asa?

    Parca avem in istoria noastra axioma “Unirea face puterea!”, ce ziceti?
    Credeti ca se refera doar la alipirea de teritorii si fuziunea statala… asa, ca vorbim aceeasi limba?

    Cat de prosti trebuie sa fim sa credem ca poate fi vreo unire sociala cand exista ne-unire morala (multi-religiozitate), ne-unire educationala (de la 2 ani la cresa, de la 3-4 ani la gradinita…, manuale alternative si nu numai…), ne-unire de aspiratii (“planul de tara” – sic!),dezbinare in politica (democratia cu multe partide), … ne-unire etnica (toleranti…. sa zicem ca e mila dar mixarea nu e copilul “din flori” care – zic unii – iese “mai bine”!), …

    O forta rezultanta din mai multi vectori (de forte mai mici, desigur) are intensitate maxima doar atunci cand:
    1. vectorii sint coliniari (au aceeasi directie)
    2. vectorii sint orientati in acelasi sen
    In orice alta situatie, rezultanta este mai slaba, putandu-se ajunge nu doar la anulare ci si la inversare.

    Vectorul rezultant al zilei, dat de lepadarea de credinta, de lenea de a lupta pentru libertatea (limitata de armonizarea relatiilor interne) de grup este simplu de definit: burta si portofelul… oriunde am fi.
    Nu mai vrem sa transpiram si cu sudoare fruntii sa ne castigam painea…. vrem bani ca aici am ajuns in istorie, altfel nu putem supravietui!
    Bani facuti cat mai usor si asa ne invatam copiii…. sa nu transpire, daca s-ar putea!
    Noul idol = copilul unic, si acela, … pe-acolo pe unde mai vine cate un copil in lume.

    Si distractii vrem, cat de des si cat de multe, … pofte satisfacute de care (vai de noi) sintem provocati [si] prin toate mijloacele media!

    Mai nou, nici nasterea de copii “cu durere” nu mai “merge” – in afara de tehnici “prietenoase” (in apa, cezariana ne-necesara, …), ba chiar – in asteptrea uterului artificial – cuplurile/desfranatii isi “trag” cate un caine… de a ajuns omul in inaltul “civilizatiei” sa aiba doua facultati, doctorat si in fiecare dimineata sa stranga rahatul din urma cainelui, biet animal care-l mai scoate pe modernul dobitoc de stapan la plimbare, de fapt.

    Sa nu uit: stiinta devenind noua religie (stiinta bazata pe ipoteze si pe “tema de casa”, finantarea …!), omul chiar crede ca poate intineri (cu tratamente de “reverse aging”, operatii estetice, transfuzie de sange “tanar”…) si chia dupa ce devine super-om (cu proteze si implanturi) … gata!
    Foloseste ceva tehnologie digitala si – mare minune!: devine nemuritor!
    Ce-o fi aia, “cu moarte vei muri!”?

    Cum puteti sa credeti ca viata “politica” pe care o vedem si la noi si la toti “civilatii” are vreun leac, altul decat extinctia?

  2. Nimeni nu se poate supăra (sper) pe alăturarea cu “dușmanii” sau “concurenții” într-o sinteză care arata unde se discuta pe Internet politica românească. Sper de exemplu ca la capitolul “Procesul comunismului” un astfel de portal sa poata trimite si catre un site al asociatiei deținuților politici condusa de Ticu Dumitrescu, si spre cel a organizatorilor memorialului Sighet, si spre un site dedicat lucrărilor lui Cicerone Ioanitoiu si spre alte adrese pertinente, indiferent de relațiile dintre membrii respectivelor grupari.

    Procesul comunismului nu se poate face fără chestiunea jidănească. Degeaba o ardem cu “rușii”. Marx nu era “german”. Ana Pauker nu era rusoaică. Liderii comunști nu erau altceva decâ jidani peste tot. La fel și ideologii. Începând cu Marx, Lenin (Ulianov), și Troțki (Bronstein). Și s-a scris aici pe site despre câți jidani erau în rândul bolsevicilor din România. Când vorbeși despre “masă” și spui că se cheamă “scaun”, nu poți să ajungi decât la concluzii gresite. La fel si când dai vina pe “rusi”, “chinezi”, “”nemți”, și da, chiar și americani. La fel cum nicio problemă nu poate fi rezolvată fără a discuta problema jidănească. Imigratia din lumea a 3-a? Jidanii. Feminismul cu “drepturile femeilor” și cu consecințele cunoscute, avortul pe bandă rulantă și influența nefastă pe care o au femeile prin imaturitatea lor? Jidanii. Datoriile în continuă creștere cu creșterea constantă a impozitelor care să “acopere” (deși e imposibil) gaura? Jidanii. Războiul din Ucraina? Jidanul Zelenski și toți membrii tribului din SUA care îl susțin. Pornografia? Jidanii. Pornhub e condus de un rabin. “Marc Dorcel” în Franța, alt pornograf, tot jidan.

    https://fpp.co.uk/BoD/origins/porn_industry.html
    Despre jidani și pornografie pe site-ul istoricului David Irving…

    ” Democratia este un esec fatal al societatii umane.”

    Foarte adevărat. Într-o “democrație” nu ai pe cine să tragi la răspundere.

    De altfel avem și problema că o discuție “liberă” nu se poate avea atâta timp cât de exemplu cine neagă holocaustul ajunge la închisoare chiar dacă aduce dovezi concrete și incontestabile în favoarea afirmațiilor sale, deci justiția devenind o glumă proastă. La fel și cu imigrația, și cu vaccinarea (cel mai recent exemplu), si cu transgenderismul.

    Am putea invata sa intelegem punctele de vedere cu care nu sintem de acord.

    O altă problemă: Cum poti să “înțelegi” părerea cuiva care crede că un băiat devine fetiță dacă maică-sa îi dă hormoni și substanțe pentru blocat pubertatea, distrugându-i sistemul endocrin pe viață?

    Sau cum putem să fim de acord cu îndatorarea continuă a României? La momentul actual avem cam 167 miliarde de Euro datorie externă.

  3. Sa creem o baza de date. Pentru inceput sa se reuneasca activatatea media, chiar si contradictorie, a fiecarui roman care pare ca vrea sa faca ceva bun pentru tara cand se lanseaza in viata publica. Vulgaritatea si promiscuitatea sa fie respinse din start. Apoi sa fie lasate comentariile libere si comentatorii care aduc informatie noua sa conduca la o analiza a activitatii acestori romani. Ca roman naiv am luat-o in barba cu mai multi “politicieni”. Cand am luat contact direct cu organizatiile lor m-am dezgustat. Acest lant de dezamagiri te face sa-ti pierzi speranta si cred ca asta se si vrea prin repetitia “stat esuat”. Ne trebuie o baza de date a oamenilor/politicienilor care ies in spatiul public si pretind ca ne vor binele. Noi, publicul, putem contribui cu informatie despre ei si familia lor, dezvaluind cine face parte din mafia care distruge astazi Romania. O echipa care controleaza acest spatiu virtual poate valida informatia. Valeriu Nicolae a inceput cu “Starea Impostorilor”. Orice persoana publica care incearca sa influenteze opinia celorlalti trebuie sa fie analizata si validata de catre cei care o cunosc si au lucrat cu ea.

    • Alex & George Soros

      Nu va lasam sa ne prelauti omul, pe rromanes-ul Valeriu Nicolae. Noi l-am format inca inca de la inceputul anilor 2000. Se stieee… Noi facem Inchizitia cea buna si politica de cadre a noul Comintern global si local, nu voi.
      https://ro.wikipedia.org/wiki/Valeriu_Nicolae

    • @ Şefule la Cenzura

      eVrei să faci politica de cadre şi curăţenie? Aştia care faceţi “curăţenie morală” de birou, folosiţi întotdeauna “şopârlele”, minciunile, calomniile, “probele” false si impresiile subiective împotriva adversarilor care v-au contrazis pe voi vreodată sau nu vă plac, ori credeţi că v-ar sta în cale, ca orice securişti “de bine” ce sunteţi.
      Drumul spre iad il pavati intotdeauna cu “bunele intentii” securistice din voi.

    • Dacă-i bag eu cât mai adânc “în pizda mă-sii” pe Katz, pe Al. Florian de la „Elie Wiesel” şi pe toţi trădătorii şi dezbinatorii şi învrăjbitorii naţiunii, aşa cum merită, sunt eu vulgar şi promiscuu, „judecătorule“?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *