Franța sau Francanistan? (I)

MNR
Incorect Politic
Octombrie 1, 2018

Primele discuții majore și serioase din Franța, legate de islamizarea țării au avut loc în 2012, când populația musulmană era estimată la 6 milioane 500 de mii și reprezenta cea mai mare populație musulmană din Uniunea Europeană.

Atunci s-a pus prima oară și problema posibilității creeri unei societăți musulmane paralele.

Guvernul de atunci nu a făcut mare lucru pentru a stopa invazia, drept dovadă, migrația a continuat nestingherită și Franța s-a umplut de viitori savanți, astronauți și doctori  din Orientul Mijlociu și Apropiat și din Africa.

Astăzi este în continuare pe primul loc la numărul de musulmani pe care ii *găzduiește*, numărul acestora fiind de 8,4 milioane (după ultimul recensământ din 2017).

Majoritatea musulmanilor din Franța (conform wikipedia) sunt sunni (diferența dintre sunni și shia este aceea că musulmanii sunni sunt considerați mai apropiați de ortodoxie, iar după schisma din 632, au fost discuții între cele două grupări legate de conducerea țărilor islamice; mai multe despre sunni și shia aici), iar dintre aceștia, aproape toți sunt  migranți sau se trag din migranți, doar 100 de mii s-au convertit după la islam.

Singura măsura benefică luată de guvern a fost aceea de a cere doritorilor de cetățenie franceză să treacă examene de limbă, cultură și istore, de nivelul unui elev de 15 ani, dar și să jure respectarea valorilor franceze. Așa că 2012 a fost un an mai dificil pentru invadatori, dar tot nu a oprit venirea lor în număr mare.

În fiecare an, peste 100 de mii de musulmani depuneau cerere pentru cetățenie.

În februarie 2012, Qatar anunță că dorește să investească 50 de milioane de dolari în suburbiile franceze unde locuiau mai mult de un milion de musulmani. Scopul acestor investiții era susținerea afacerilor mici ale musulmanilor.

Însă Qatar este o țara ultra-conservatoare, și wahhabistă, deci orice venea din zona aceea nu putea decât să promoveze și să sprijine invazia. Emirul Sheikh Hamad bin Khalifa al-Thani, care era văzut ca un reformist și un iubitor de valori vestice, a promis că o să facă tot posibilul să împrăștie în toată lumea învățăturile wahhabi.

Ideologia wahhabi este cea mai extremistă și fundamentalistă ideologie musulmană care descurajează musulmanii să se integreze și încurajează jihadul împotriva non-musulmanilor, iar Franța urmează să aibă parte de un val de radicalizari și atentate.

Suburbiile care urmează să primească banii, sau banlieues, găzduiesc aproape numai musulmani fără loc de muncă, din nordul Africii și Orient. Aceste zone sunt oaze de radicalizare, prezicătorii extremiști islamici  din Maroc și Turcia recrutând direct de pe stradă și țînând predici în care cer moartea infidelilor.

Invazia era perfect pusă la punct, pentru că suburbiile musulmane erau deja mici societăți islamice care nu aveau nici o treabă cu legile și obiceiurile franceze, în 2011 fusese publicat un raport Banlieue de la République (Suburbiile republicii) în care erau prezentate rezultatele unui studiu ce examina împrăștierea islamului în Franța, efectuat pe perioada unui an, și în care se discutau islamul, imigrația, identitatea și nesiguranța.

Musulmanii deja respingeau valorile franceze, lucru care a dus la schimbarea formalităților primirii cetățeniei în 2012 – măsură puerilă și aproape inutilă – ei deja foloseau tribunale Sharia și implementasera legile Shariei în zonele în care locuiau.

În 2012 France 2 a difuzat un documentar care dovedea existența abatoarelor în zona metropolitană a Parisului care produceau carne după instrucțiunile islamice ale Shariei, învățăturile islamice sunt stricte în privința mâncării și mai ales a cărnii, animalul trebuie sacrificat într-un anume fel și trebuie să sufere.

Așa se obține carnea halal (videoclip nerecomandat oamenilor sensibili)

Documentarul expune și faptul că abatoarele produc mult mai multă carne decât cantitatea necesară să hrănească cei 6.5 milioane de musulmani care trăiesc în Franța, în 2012.

Doar 30% din carnea produsă în Franța este halal, iar populația musulmană reprezintă 7%. Deși mare parte din carnea oferită în magazinele franceze nu are eticheta de halal, deși este produsă după istructiunile Sharia, iar clienții sunt păcăliți să mănânce acea carne, pe care în mod normal ar refuza să o consume.

În martie 2012 deja se vedeau rezultatele radicalizării, când Mohamed Merah a ucis 3 parașutiști, 3 elevi evrei, un rabin, împușcându-i de la o distranta mică în cap și s-a filmat în tip ce controla cadavrele.

Atacul s-a prudodus în Toulose (oraș care în momentul de față nu mai ține târguri de Paște și Crăciun de frica atacurilor teroriste, dar și din cauza costrurilor extrem de mari pentru asigurarea paze și protecției). Merah avea origini algeriene. El a fost ucis de poliție 32 de ore mai târziu.

Poliția franceză a emis un comunicat în care explică motivele alegerii țintelor, parașutiștii au fost uciși deoarece Franța fusese implicată în războiul din Afganistan, iar iudeii sunt răspunzători pentru uciderea palestinienilor..

În mai 2012 musulmanii au avut ultimul cuvânt de spus în cursa prezidențială. 93% dintre musulmani au votat cu  François Hollande, primul președinte socialist din anul 1995. doar 7% dintre musulmani au votat cu Nicolas Sarkozy.

Acum s-au arătat cu adevărat forță. Un președinte socialist era exact ceea ce le trebuia, ca să le asigure beneficiile în continuare. În campania prezidențială, Hollande oferise amnistie pentru 400 de mii de musulmani ce trăiau ilegal în Franța, ceea ce ne face să ne întrebăm de ce l-au votat și francezii?!

Acum se observă și în Europa de vest susținerea musulmanilor pentru partidele progresiste, socialiste de stânga.

Holland și-a plătit câteva luni mai târziu o parte din datoriile față de musulmani, inaugurând o mega moschee în Paris, iar în Marseille începuse construcția unei mega moschee cu finanțare din Qatar, care urma să aibă o bibliotecă islamică, o școală coranică, o sală de ceai, restaurant, dar proiectul a fost în final boicotat.

Celebrele zone no-go din Franța se înmulțeau, iar criminalitatea era în continuă creștere, așa că noul guvern socialist spera să rezolve problemele prin trimiterea unui număr mai mare de polițiști în zonele problematice, dar situația s-a înrăutățit. Guvernul publică și o listă cu astfel de zone.

Franța devine un fel de lume a 3-a. Începe să semene mai mult a țară africană decât europeană….

Tot în 2012, în august au avut loc revolte. 100 de *tineri civilizați* din Fafet-Brossolette au dat foc la tot ce au putut, după ce poliția arestate un musulman pentru conducere fără permis. Poliția a descoperit și o grămadă de bombe cu petrol ce urmau să fie plasate strategic.

Pe 1 ianuarie 2013, ministrul de interne Manuel Valls anunța că de anul nou fuseseră arse 1193 de mașini și camioane în Franța. Un post de radio realizat un raport bazat pe datele poliției în care rezultă că anual în Franța sunt arse 40 de mii de mașini.

Treaba cu mașinile arse este foarte simplă, bande rivale de musulmani se iau la întrecere care poate să producă mai multe distrugeri și să ajungă în presă.  De ce acceptă populația în continuare conviețuirea cu populația musulmană???

Gestul ministrului de interne a fost unul curajos, deoarece predecesorul său a decis să oprească informarea populației în 2010.

Le Monde publică un sondaj de opinie în ianuarie 2013, acesta prezintă realitatea… 74% dintre francezi văd islamul ca fiind incompatibil cu valorile franceze și intolerant, 70% cred că în Franța locuiesc prea mulți străni și 67% nu se mai simt acasă în Franța.

Și totuși până în prezent nu au făcut aproape nimic pentru a remedia situația..

În mai 2013, Reuters a publicat un articol care atrăgea atenția asupra realității din pușcăriile franceze, unde se petrece radicalizarea musulmanilor.

Este clar că integrarea este un vis frumos, sau o minciună teribilă a socialiștilor…. Pușcăriile franceze sunt pline de deținuți  musulmani, închiși pentru diferite crime, furt, vânzare de droguri, viol, crimă etc. Deși nu existau încă date oficiale, se estima că peste 70% dintre deținuți sunt musulmani.

Pușcăriile nu fac față, sunt supra-aglomerate iar intervenția gardienilor este brutală, pentru că nu pot face față numărului mare de deținuți, așa că pușcăriile devin mediul perfect pentru radicalizare și racolare.

Serviciile de contra-terorism de pe teritoriul Franței de abia fac față posibilelor atacuri teroriste.

CCIF – o grupare musulmană pentru drepturile omului din Franța îl dă în judecată pe jurnalistul Ivan Rioufol , pentru că insultă musulmanii și incită la ură, discriminare, violență rasială și islamofobie. Însă trebuie specificat că nu există violență rasială la adresa musulmanilor, ei reprezintă o grupara religioasă și nu o rasă anume. Această carte va fi jucată foarte des în Europa de Vest în anii ce urmează.

Ce făcuse însă Rioufol atât de grav încât să fie dat în judecată? Rioufol, care lucrează pentru publicația Le Figaro de peste 30 de ani, a discutat în cadrul unui interviu la un post de radio francez afișele CCIF care au sloganul *Noi suntem națiunea* și prezintă francezii ca fiind de fapt musulmani, iar Franța o țară musulmană.

Deja este din ce în ce mai clar că Franța are parte de o invazie și că noii localnici doresc să conducă țara și să implementeze Sharia. Liderii musulmani și imanii discută intens în moschee islamizarea forțată a Franței iar autoritățile ignoră problema.

În iunie 2013, o femeie musulmană care purta niqab a fost legitimată de poliție, într-o suburbie a Parisului. Niqabul este interzis în spații publice încă din 2011 . Femeia a fost de acord să se legitimeze însă trecătorii au încercat să oprească polițiștii, și în scurt timp s-a strâns un număr mare de musulmani. Poliția a fost nevoită să intervină în forță ca să prevină o nouă revoltă.

În iulie situația s-a repetat în altă suburbie a Parisului, Trappes, dar  de data aceasta au urmat revolte ce au durat 3 zile. Peste 400 de musulmani furioși s-au adunat în jurul secției de poliție.

Când imporți lumea a 3-a, devii lumea a 3-a.

În iulie 2013, parlamentul european a votat să îi retragă imunitatea lui Marine Le Pen, lidera Frontului Național, partid anti-migrație, pentru remarcile pe care le-a făcut la adresa rugăciunilor stradale ale musulmanilorm care deși erau interzise din 2011… încă aveau loc.

Decizia parlamentului european era direct legată de faptul că în 2013 Marine Le Pen devenise unul dintre cei mai populari politicieni francezi.

În August, Franța are parte de un nou șoc, doi tineri albi francezi se convertesc la islam și pleacă în Siria să lupte alături de ISIS, postează filmări pe rețelele de socializare în care cer jihad în Franța și moartea președintelui… devine clar că radicalizarea se petrece și în rândul francezilor…

Tot în august, Consiliul pentru integrare, instituție plătită din bani publici, recomanda ca în facultăți să fie retrase crucile, să fie interzise burqa și niqabul și evreii să nu își mai poarte tichiuțele, pentru a nu exista tensiuni între studenți. Există o lege, din 2004 care interzicea aceste lucruri în școli, dar ea nu se aplică și în facultăți și colegii.

În septembrie apare dicționarul islamofobiei, care cuprinde cuvinte și expresii folosite de politicieni, jurnaliști și intelectuali, artiști și scriitori francezi ce sunt islamofobe, și se atrage atenția asupra răspândirii islamofobiei.

1 ianuarie 2014 începe cu raportul privind mașinile arse, 1067 de mașini și camioane au fost arse, comparativ cu 1193 în 2013.

Pe 14 ianuarie președintele anunță că peste 700 de francezi au plecat în Siria să lupte pentru ISIS, iar peste 20 dintre aceștia sunt minori.

În februarie, islamiștii au dat în judecată publicația Charlie Hebdo pentru blasfemie, așa că s-a ajuns în tribunal în Alsace-Moselle,  o regiune care are un vechi cod de legi germane, care include blasfemia la crime.

Ce convenabil.. pentru că blasfemia nu este ilegală pe restul teritoriului Franței. Dar ce nu au știut ei este că în Alsacia există legi legate de blasfemie doar pentru catolicism, iudaism și protestanism, nu se face nici o referire la islam.

Încep campanii agresive ale islamiștilor care cer jihad și moartea lui Hollande, serviciile secrete sunt din ce în ce mai ocupate, se fac arestări pe bandă rulantă și se interceptează mulți copii care încearcă să ajuna în Turcia, pentru ca apoi să poată traversa granița cu Siria. Printre ei se află și fete.

Apar siteuri jihadiste cu propagandă și instrucțiuni.

În martie , poliția a arestat 4 băieți musulmani (3 frați turci cu vârste între 13 și 15 ani și un băiat din Maroc de 17 ani) pentru că au violat o fată de 18 ani și au lăsat-o plină de răni în gara din Évry, o comună de lângă Paris. Băieții au spus că au atacat-o pentru că este albă și franceză și că toți francezii sunt fii de curve.

În aprilie, un document confidențial al serviciilor secrete a ajuns pe mâna ziariștilor de la Le Figaro, în care se prezența situația școlilor franceze și faptul că elevii musulmani și-au creat o societate paralelă islamică.

Pe 23 aprilie, ministrul de interne Bernard Cazeneuve prezintă populației planul de anti-radicalizarea, ce urma să prevină radicalizarea și plecarea în Siria sau în alte zone de conflict, dar și prevenirea radicalizării în rândul copiilor și adolescenților. Era un fel de frecție la picior de lemn.

Un expert în contra-terorism a declarat pentru ziarul Le parisien că acest plan are ca scop în primul rând calmarea (adică prostirea) populației, pentru că în termeni de aplicabilitate, nu are nici o șansă de succes.

Alții au spus că planul este o încercare a lui Hollande de a opri creșterea în popularitate a lui Le Pen. Marine Le Pen a declarat pentru postul de radio RLT că planul guvernului este unul cosmetic : *Nu atinge rădăcina problemei – discursurile din moschee care cer pe față jihad și nici nu se încearcă oprirea celor ce recrutează, sau oprirea finanțărilor din țările care susțin terorismul, cum este Quatar. *

Tot în aprilie, revista de știri germană Focus prezintă un articol în care expune faptul că guvernul francez a plătit 18 milioane de euro Statului Islamic din Iraq pe data de 20 aprilie, pentru eliberarea a 4 jurnaliști francezi ținuți ostateci în Siria de către ISIS. Plata a fost făcută personal de către ministrul francez al apărării.

Pe 28 mai, Europol a publicat un raport legat de terorism în UE, și a plasat Parisul ca fiind capitala terorismului în 2013:  *un total de 152 de atacuri teroriste au avut loc în 5 state europene, majoritatea au avut loc în Franța (63), Spania (33), UK (35). În 2013, 535 de oameni au fost arestați pentru terorism. Cele mai multe arestări au avut loc în Franța (225), Spania (90) și UK (77).*

Pe 30 mai au fost arestați 4 francezi jihadiști în legătură cu împușcarea a 3 oameni în Muzeul Evreilor din Brussels pe data de 24 mai.

În iunie guvernul francez anunță că există 800 de fancezi care luptă alături de ISIS în Siria, inclusiv 30 care sunt deja morți.

În iulie este dejucat un atentat ce urmarea punerea de bombe în celebrul Turn Eifel.

În iulie, Le Figaro prezintă situația din supermarketurile franceze (inclusiv Carrefour), unde se vând cărți care cer jihadul și uciderea non-musulmanilor, în cadrul Operațiunii Ramadan, o inițiativă care avea ca scop promvarea vânzării publicațiilor islamiste în Franța.

Distribuitorii au ignorat cererile de a sista vânzarea materialelor respective, ia autoritățile franceze nu dispuneau de nici un cadru legal care să permită intervenția.

Un sondaj dezatruos este prezentat publicului în august 2014: 15% dintre cetățenii francezi susțin Statul Islamic, printre cei cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani situația este și mai rea, 27% au spus că au păreri bune despre Statul Islamic.

Tot în august, poliția arestează două adolescente musulmane care plănuiau să arunce în aer sinagoga din Lyon. Cele două nu se cunoșteau în realitate, atacul fiind plănuit pe internet.

În septembrie, președintele prestigioasei Universități Sorbonne din Paris și-a cerut scuze public unei eleve care fusese *umilită* după ce un profesor îi ceruse să își dea jos năframa de pe cap. Profesorul i-a spus elevei că ea trebuie să se integreze iar năframa nu o ajută de nici un fel, elevă a refuzat, iar profesorul a rugat-o să părăsească sala de cursuri. Am avut o situație asemănătoare și în România.

În noiembrie, jihadistii din Siria postează un video prin care cer *fraților musulmani* din Franța să comită multe atacuri teroriste în numele lui Allah.  Și tot în noiembrie, mama unui adolescent de 16 ani care a plecat în Siria să lupte alături de Statul Islamic a dat în judecată statul Francez pentru că nu a prevenit plecarea lui.

În noiembrie, poliția franceză a închis organizația caritabilă  Perla Speranței, pro-palestiniană și islamică. Aceasta strânsese 100 de mii de euro pentru jihad în Siria și Irac.

Penitenciarul Fresnes de lângă Paris a lansat un experiment care implică izolarea musulmanilor radicali, plasarea acestora într-o unitate separată, în speranța că vor opri radicalizarea. Desigur că au urmat revolte.

În decembrie, La Roche-sur-Yon, oraș dintr-o regiune romano-catolică a fost somat să înlăture scena nașterii lui Iisus din primărie pentru că viola actul de secularism din 1905  prin care se cere separare bisericii de stat.

Același ordin îl primesc și cei din Béziers, dar primarul refuză să respecte decizia și spune că va lupta pentru valorile iudeo-creștine. Multe voci susțin că deciziile guvernului de a înlătura creștinismul e legată de frica acestora de a nu fi acuzați că discriminează doar islamul.

În decembrie, ministrul de interne a declarat că autoritățile au dejucat 5 atentate teroriste majore și au capturat 13 rețele jihadiste. În luna decembrie deja se estimau peste 1200 de francezi care luptau în Siria pentru IS și se estima că 60 muriseră deja iar 185 se întorseseră în Franța.

Pe 20 decembrie, Bertrand Nzohabonayo, islamist radicalizat, intră în stația de poliție din Joué-lès-Tours țipând *Allahu Akbar* și a injungiat 3 polițiști, fiind împușcat și omorât de către un polițist. El era originar dintr-o altă țară de rahat, Burundi, și era suporter al Statului Islamic.

Pe 21 decembrie alt *lup singuratic*, simpatizant IS țipă *Allahu Akbar* și intră cu mașînă în pietoni în orașul Dijon, rănind 11 oameni. Poliția a declarat că avea probleme psihice și motivele sunt neclare. Acesta o să fie un lait-motiv în Europa de Vest de acum înainte.. probleme psihice, nici o legătură cu mizeria de islam.

La finalul anului este publicată cartea marelui scriitor francez Michel Houellebecq, carte care descrie o  Franță ce va fi condusă de musulmani în mai puțin de o decadă, cartea numindu-se *Submisivitate* și descrie cum partidul socialist francez îl ajută pe Mohammed Ben Abbes, membru al Frăției Musulmane (organizație teroristă interzisă în multe țări) să devină președinte în anul 2022, și cum acesta va implementa Sharia.

Ianuarie 2015 începe din nou cu celebrul raport privind mașinile arse, anul acesta fiind arse doar 940 de mașini și camioane.

Anul începe în forță în materie de atentate și atacuri, astfel pe 3 ianuarie un musulman țipând celebra mizerie în arabeste încearcă să stranguleze un polițist într-o secție de poliție.

Între 7 și 9 ianuarie au loc o serie de atacuri jihadiste în Paris, care rezultă cu moartea a 17 oameni. Primul atac are loc pe 7 ianuarie și este și cel mai sângeros, când Chérif and Saïd Kouachi intră în sediul Charlie Hebdo și împușcă 8 angajați, 2 polițiști și alți 2 civili și rănesc 11 oameni.

A urmat penibilă manifestație *Je suis Charlie* cu gânduri bune și rugăciuni. Vesticul este dresat bine.

Pe 8 ianuarie Amedy Coulibaly ucide o polițistă într-o suburbie a Parisului. El avea legătură cu atacurile de la Charlie Hebdo.

Pe data de 9 ianuarie, el întră într-un supermarket evreiesc din Paris și ucide 4 oameni și ia numeroși ostateci. A fost ucis într-un final de către poliție. El a avut o complice, pe Hayat Boumeddiene, despre care se crede că a fugit în Siria.

La sfârșitul lui ianuarie apare un sondaj de opinie care anunța că peste 42% dintre participanți nu sunt de acord ca pamflete și caricaturi cu Mohammed să fie publicate, deci practic francezii încep să fie de acord cu limitatea libertarii de exprimare.

Guvernul urmează să aloce 736 de milioane de Euro pentru a combate terorismul și urmează să se facă angajări masive în poliție. Este din ce în ce mai clar că sunt incompetenți și depășiți de situație, sau rău-voitori.

Musulmanii încep să se infiltreze în politică și să câștige posturi locale în zonele dominate de ei.

Pe 15 februarie guvernul anunță că moscheele nu mai pot să fie finanțate de Arabia Saudită și Quatar.

Ministrul de interne plănuiește o reformare a islamului, care se va dovedi un eșec masiv. Încep să fie blocate multe siteuri islamiste care promovează jihadul în Franța și vor legaliza ascultatea telefonelor și urmărirea activității online a oricui este suspectat de terorism.

Dalil Boubakeur, rectorul Marii Moschei din Paris cere ca numărul moscheelor din Franța să fie dublat în următorii doi ani și cere transformarea bisericilor creștine în moschee.

În aprilie, TV5Monde este atacată de hackeri ai Statului Islamic și nu mai poate să transmită programele. Ei au reușit să le spargă și siteul și rețelele sociale. Hackerii condamnă acțiunile Franței de a *lupta* împotriva ISIS în Irac și Siria, alături de SUA.

Numărul cetățenilor francezi care luptau cu ISIS crescuse la 1550, adică se triplase față de ianuarie 2014.

În iunie, Yassin Salhi a mărturisit că și-a decapitat șeful și că plănuia să arunce în aer o centrală chimică de lângă Lyon.  Capul bărbatului asasinat fusese atârnat de un gard în afara centralei lângă 2 steaguri islamice.

Salhi era șofer de camion, născut în Franța din părinți marocani și algerieni. Înainte să fie arestat Salih s-a pozat cu capul și a trimis imaginile unui jihadish francez ce lupta alături de ISIS în Siria.

14 iunie, Căderea Bastiliei se sărbătorește în forță în Paris prin arderea a 80 de mașini.

În iulie o femeie este atacată de femei musulmane pentru că stătea la soare în parc împreună cu două prietene. Musulmancele au acuzat-o de imoralitate.

În august,  Ayoub El-Khazzani, marocan în vârstă de 26 de ani a urcat la bordul unui tren de mare viteză ce mergea din direcția Amsterdam spre Paris și a deschis focul asupra pasagerilor, cu un kalashnikov. El a fost prins de 3 pasageri americani și un pasager britanic. S-a aflat ulterior că acesta luptase alături de ISIS în Siria.

În septembrie, Marine Le Pen pornește un atac dur împotriva Germaniei, acuzându-i că exploatează criza migranților ca să scadă salariile: *Germania probabil crede că populația este muribundă și caută să scadă salariile și continuă să recruteze sclavi prin migrarea în masă care are loc. Germania dorește să domine economic Franța și să ne oblige să acceptăm sute de mii de azilanti*.

O zi după, François Hollande a declarat public că Franța va lua 24 de mii de migranți în următorii doi ani.

Următoarea zi, primul ministru condamnă doi primari francezi care au declarat public că vor lua doar refugiați creștini. *Dreptul la azil este universal* a declarat primul-ministru.

 

În octombrie, un elev musulman și-a împușcat în mână profesorul de fizică, după ce a strigat *Allahu Akbar*, el a spus că voia să moară martir.

Tot în octombrie a început procesul importiva lui Marine Le Pen, ea a fost acuzată la incitare la ură religioasă după ce a comparat rugăciunile stradale ale musulmanilor cu ocupația nazistă.

Noiembrie este o lună dezastruoasă pentru Franța, unde au loc o serie de atacuri foarte bine coordonate ce rezultă cu moartea a 130 de oameni și rănirea alor 360 de oameni: 3 sinucigași se aruncă în aer lângă Stade de France , urmează atacuri sinucigașe și împușcături la cafenele, restaurante și la o sală de concerte.

A urmat desigur un val de arestări și declarații publice, investigații și demiteri.

Franța anului 2016 se promitea a fi o adevărată groapă de gunoi.