Fericitul episcop Ioan Suciu și Mișcarea Legionară

Preot prof. Marius Vișovan
Incorect Politic
Iunie 30, 2023

Fericitul episcop Ioan Suciu și Mișcarea Legionară

 

Recenta beatificare, în iunie 2019, de către Papa Francisc, a  celor 7 episcopi greco-catolici martiri, morți în închisorile comuniste, reprezintă un moment de fericită împlinire, un mare pas înainte pe calea recunoașterii imensei suferințe și a sublimelor jertfe ale poporului român în lupta contra Satanei, întrupat în istorie mai mult decât oricând sub chipul hidos al regimului bolșevic. Acest pas trebuie neapărat urmat de canonizarea altor martiri și mărturisitori din temnițele comuniste, creștini de înaltă ținută spirituală, din Biserica Ortodoxă Română și din celelalte confesiuni.

Cel mai tânăr dintre episcopii beatificați,  fericitul Ioan Suciu a fost un apropiat al Mișcării Legionare, după cum atestă mai multe mărturii din epocă, alături de colegul și prietenul său de o viață, fericitul episcop Tit Liviu Chinezu ( despre a cărui afinitate legionară  dispunem însă de mai puține date relevante). O dovadă foarte valoroasă în acest sens este mărturia personală, deosebit de impresionantă, a unuia dintre fiii spirituali ai episcopului Suciu, tânărul blăjean de înaltă ținută morală Grigore Pop Câmpeanu, fiul directorului liceului greco-catolic « Sf. Vasile cel Mare » din Blaj și membru al Mișcării Legionare. Redăm această mărturie cu precizarea  că ea este inclusă în lucrarea lui Ion Găvrilă Ogoranu –  „Episcopul Suciu în fața furtunii” ( publicată în 2006 la editura oficială a Bisericii Greco- Catolice “Viața Creștină”).

*

„L-am cunoscut bine pe episcopul Ioan Suciu, l -am iubit și l-am avut ca îndrumător spiritual și un frate mai mare. Amintirile, cele din copilărie și din prima tinerețe, sunt strâns legate de icoana ce a fost veritabilul Apostol, martir pentru Cristos și Biserica Lui.

L-am cunoscut imediat ce a fost hirotonit preot la Blaj, prin anii ’31- ’32, după întoarcerea de la Roma unde studiase teologia și filosofia. L-am avut profesor de religie la liceul „Sfântul Vasile cel Mare”, în timpul când tatăl meu era subdirector și mai târziu director.

Mă luase oarecum sub ocrotirea lui spirituală. Mă duceam la dânsul foarte des când locuia la etajul librăriei Arhidiecezane. Intram în camera lui care-i servea și de birou și de bibliotecă, intram chiar și în absența dânsului știind unde era ascunsă cheia. Primea pachete de cărți, lăzi mari din Italia și Franța. Eu tăiam  paginile cărților primite. Îl ajutam de asemenea la expedierea faimoasei reviste „Tinerimea Nouă” la care am colaborat cu modestie și eu. Între altele traduceam texte din limba franceză. În 1937 a consacrat un număr special martirilor noștri Moța și Marin. Revista în mod precis se afla la Biblioteca Academiei Române din București unde se trimiteau obligatoriu toate publicațiile ce apăreau la Blaj. În acest timp a apărut la Blaj, tot sub influența părintelui Ioan Suciu, revista „Mlădițe” a liceului din Blaj, al cărei redactor principal am fost eu. A apărut între 1937 și 1941.

Bineînțeles, Preasfințitul Ioan Suciu avea simpatii față de Mișcarea Legionară și creatorul ei, Corneliu Zelea Codreanu. Era de asemenea la curent cu existența Frăției de Cruce ( tinerii legionari elevi de liceu ) pe care am înființat-o  în 1937, împreună cu Nastu Cristu, macedonean sosit la Blaj. Al treilea naș al Frăției de Cruce a fost Nelu Belu, fiul lui Ioan Belu, fost preot al închisorii Aiud pe timpul când se aflau închiși Nicadorii.

Cărțile episcopului Suciu, „Eroism” și „Tinerețe” mi le-a adus tata la închisoare la Aiud, din partea Preasfințitului, în 1943. În cartea „Tinerețe”, în capitolul Tinerețe Românească amintește de mine, fără să mă numească. Le-am primit prin părintele Brânzeu, preot greco-catolic al închisorii.

De fiecare dată când îl întâlnea pe tata la Blaj, Preasfințitul cerea vești de la mine de la închisoare. În timpul când a fost profesor la liceul „Sfântul Vasile cel Mare” și director al internatului liceului, organiza vara o tabăra cu elevii distinși la Stâna de Vale, cu un program condus de dânsul: o liturghie dimineața, apoi studiu, analizam texte, discutam și redactam articole pentru „Tinerimea Nouă”. După masă muncă, sport, fotbal, volei, marșuri și exerciții de orientare prin pădure. Seara după cină, în jurul focului cântam, povesteam,  glumeam, iar părintele ne vorbea.  Erau de fapt exerciții spirituale ce s-au imprimat în memorie și pe care nu le voi uita niciodată. Eram fericit ! În această ordine de idei, în preajma sărbătorilor de Paști trebuie amintite Exercițiile Spirituale de la București de la Catedrala romano-catolică și conferințele și predicile de la Catedrala  Blajului.

Ultima dată l-am întâlnit  în ziua de 14 mai 1948, la reședința Mitropoliei, unde exercita funcția de Administrator Apostolic. Mă găseam la Blaj pentru câteva zile trimis de ziarul „Tribuna” de la Cluj, la care colaboram în calitate de corespondent pentru Blaj și regiunea Târnavelor. Mă trimisese ziarul ca reporter pentru comemorarea celor 100 de ani de la Adunarea din 15 mai 1848 de pe Câmpia Libertății. În ajun deci l-am vizitat singur între patru ochi, la reședință. Primisem din partea Comandamentului Mișcării Legionare misiunea secretă de a-l informa pe episcopul Suciu de ceea ce se va întampla câteva luni mai târziu, în toamnă, și anume executarea planului lui Stalin aplicat deja în Ucraina: suprimarea Bisericii Greco – Catolice, confiscarea tuturor bunurilor și lăcașurilor de cult, arestarea și internarea în temnițe și lagăre a tuturor ierarhilor și preoților care vor refuza integrarea în Biserica Ortodoxă. Mișcarea Legionară îi propunea Preasfințitului trecerea frontierelor spre a ajunge în Occident unde urma să ia conducerea exilului și a luptei anticomuniste pentru libertate și pentru Biserică.

Cum de altfel mă așteptam, după ce m-a rugat să mulțumesc celor ce-mi încredințaseră această misiune mi-a spus –  citez din memorie: Locul meu de păstor este în mijlocul turmei, mai presus de toate în prigoana ce va veni. M-a îmbrățisat cu lacrimi în ochi și apoi ne-am despărțit. Ziua următoare, în 15 mai… Preasfinția Sa, zărindu-mă la masa presei ce era instalată chiar în fața tribunei mi-a zâmbit și a avut o clipire discretă din ochi. Îl vedeam pentru ultima oară.

La sfârșitul comemorării, la ieșirea din stadion comisarul Gilu Moga m-a prevenit să părăsesc imediat  Blajul, căci mă aflam pe lista celor ce vor fi arestați în noaptea următoare. Am plecat din Blaj fără să mai trec pe acasă. În septembrie am trecut în Iugoslavia.”( Ion Gavrilă Ogoranu, Episcopul Suciu în fața furtunii, pag.102-105)

Preot prof. Marius Vișovan