FAȚĂ CĂTRE FAȚĂ

Iancu Gabriel
Incorect Politic
Martie 24, 2020

FAȚĂ CĂTRE FAȚĂ

 

          Încă din cele mai vechi timpuri oamenii s-au bucurat să se întâlnească și să se vadă la față. Aceasta este o bucurie pe care puterea anticristică ce a lucrat mereu în istorie dar mai ales în zilele de azi încearcă din răsputeri să ne-o răpească.

Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți arată că bucuria de a ne vedea fețele este o pregustare a raiului iar neputința de a ne vedea la față din pricina răutății și a vrășmășiei este o prefigurare a iadului. Sfântul Macarie cel Mare(Egipteanul) a avut o descoperire dumnezeiască din care a înțeles că în iad oamenii nu își pot vedea fața unii altora și se simt cumplit de singuri. Aceasta este de înțeles pentru cei care aici pe pământ s-au iubit doar pe sine și nu au vrut să știe de semenul lor, întocmai ca bogatul nemilostiv din întâmplarea cu Lazăr cel sărac, rostită de Mântuitorul.

Încă de la Creație, când primii oameni au păcătuit, citim că „s-au ascuns de la Fața Domnului”(Gen.3.8) Iată dar că vinovăția este unul dintre motivele care ne împiedică să ne putem privi aproapele în ochi și să ne apropiem de Dumnezeu cu încredere. Când Cain l-a ucis pe fratele său și a fost izgonit de Dumnezeu, el a afirmat: ”Iată că Tu mă izgonești azi de pe fața pământului, eu voi trebui să mă ascund de Fața Ta și să fiu pribeag și fugar pe pământ(…) Apoi Cain a ieșit din Fața Domnului…”(Gen.4.14,16) Dumnezeu l-a izgonit pe Cain din ogorul în care l-a ucis pe Abel dar nu i-a zis că îl izgonește de la Fața Lui, deoarece Dumnezeu este pretutindeni, totuși Cain a interpretat asta ca pe o izgonire de la Fața lui Dumnezeu, de unde înțelegem că neputința de a-l privi în față pe fratele nostru este neputință de a-L vedea pe Dumnezeu.

Tot în cartea Facerii(sau a Genezei) citim că frații lui Iosif când s-au întors din Egipt la tatăl lor Iacov i-au transmis că Iosif le-a cerut să-l aducă și pe fratele lor mai mic și le-a zis: “Să nu-mi mai vedeți fața dacă fratele vostru nu va fi cu voi.”(Gen.43.3,5) Acest fel de vorbire arată că neputința de a ne vedea față în față are la bază supărarea și alungarea semenului nostru din inima noastră.

Aceeași expresie apare atunci când fiul regelui David, Avsalom, s-a întors în Ierusalim după ce fugise de tatăl său David în urma unei neînțelegeri. David i-a zis: “Să se ducă în casa lui și să nu-mi vadă fața.” Și Avsalom s-a dus în casa lui și n-a văzut fața împăratului.”(2Sam.14.24) Când s-a întors, citim că “Avsalom a locuit doi ani la Ierusalim fără să vadă fața împăratului. Apoi Avsalom, extrem de supărat a zis: “Doresc acum să văd fața împăratului și dacă este vreo nelegiuire în mine să mă omoare.“ (2Sam.14.32) Vedem că supărarea îi împiedică pe oameni să se vadă și să comunice în dragoste, neputând fi în stare să se mai privească față în față.

În legătură cu Dumnezeu, cea mai mare binecuvântare pentru credincioși este să vadă slava Lui Dumnezeu, asociată cu Fața Lui. Deși Dumnezeu nu are Față, însă înțelegem că bunăvoința Lui se manifestă față de oameni prin lumina Feței Lui. Binecuvântarea rostită pentru cropiii credincioșilor era: “Domnul să lumineze Fața lui peste tine și să se îndure de tine!” și “Domnul să-Și înalțe fața peste tine și să-ți dea pacea!”(Num.6.25-26) De asemenea, psalmistul David spunea “Inima imi zice din partea Ta: Caută Fața Mea! Și Fața Ta Doamne, o caut!”(Ps.28.8)

În Noul Testament, Sfântul Apostol Pavel scria credincioșilor din Tesalonic: “Zi și noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea fața și să putem împlini ce mai lipsește credinței voastre”(1Tes.3.10) Iată dar că vederea față în față este extrem de importantă în comuniunea de dragoste a creștinilor. De altfel, psihologii arată ca dintr-un mesaj pe care îl transmitem doar 17% este exprimat prin cuvintele scrise, circa 43% fiind transmis prin gesturi și mimica feței iar restul de circa 40% prin tonalitatea și inflexiunile vocii. Este ușor de înțeles de ce puterea antihristică pune astăzi mare accent pe “comunicarea” prin internet, prin rețelele așa zis de socializare, deoarece acestea reușesc să transmită doar 17% din mesajul pe care îl purtăm în noi. Nu întâmplător mesajul creștin trebuie propovăduit prin cuvântul viu, rostit. De aceea se dorește transmiterea slujbelor doar prin internet, ca ele să-și piardă din puterea pe care o dă strângerea credincioșilor laolaltă.

Adevărata comunicare se realizează față către față, când puterile sufletului nostru(rațiunea, sentimentele și voința) interacționează cu ale semenului nostru și transmit viață și nu doar cuvinte. Atunci când Domnul Dumnezeu a vrut să îl ferească pe Cain de uciderea fratelui său Abel i-a zis „Pentru ce ți s-a posomorât fața?”(Gen.4.6) De asemenea, patriarhul Iosif, când era în temniță în Egipt, i-a văzut pe tovarășii lui de temniță posomorâți și le-a zis: „Pentru ce aveți o față așa de posomorâtă azi?”(Gen.40.7) Aceasta arată că fața omului este o oglindă a sufletului care exprimă stări sufletești imposibil dse transmis doar prin cuvinte.

Sfântul Apostol Ioan, atunci când scria epistolele sale, zicea: „Aș vrea să vă spun multe lucruri; dar nu voiesc să vi le scriu pe hârtie și cu cerneală; ci nădăjduiesc să vin la voi, și să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră sp fie deplină.”(2Ioan.v.12) Și încă: „Nădăjduiesc să vin curând și atunci vom vorbi gură către gură”(3Ioan v.14) Însuși Dumnezeu, când a mustrat-o pe Maria, sora lui Aaron, care cârtise împotriva lui Moise, a zis despre Moise: “Eu îi vorbesc gură către gură și mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înțeles, ci el vede chipul Domnului”(Num.12.8) ceea ce arată că însuși Domnul prețuiește comuniunea directă, față către față.

Vremurile dificile pe care le trăim azi, vremuri aflate din ce în ce mai mult sub puterea lui antichrist, caută să ne fure bucuria de a ne vedea fețele. Internetul, facebook-ul și alte făcături diavolești(care caută să-și justifice “necesitatea” în viețile noastre) au de fapt scopul să ne înstrăineze unii de alții. Creștinii se află mereu în comuniune de dragoste cu Mântuitorul și unii cu alții în duhul, chiar atunci când nu se văd, dar bucuria este deplină atunci când  ei se află față în față. Astfel, Sfântul Apostol Pavel scria creștinilor din Colose: “Căci măcar că sunt departe cu trupul, totuși cu duhul sunt cu voi, și privesc cu bucurie la buna rânduială care domnește între voi…”(Col.2.5) Însă la Ierusalim, în ziua Cincizecimii, când s-a pogorât Duhul Sfânt și a luat naștere Biserica, citim că: “În ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc.”(Faptele Sf. Ap.2.1) de unde înțelegem că bucuria deplină este atunci când suntem împreună nu doar în duhul, ci ne putem vedea și fețele.

Bucuria de a ne vedea fețele se dorește a fi distrusă de puterea demonică ce îi însuflețește pe mai marii lumii de azi. Izolarea la care erau supuși deținuții din temnițele comuniste care nu se  lăsau reeducați, izolarea în fața micilor ecrane ale televizoarelor, computerelor sau telefoanelor, (auto)izolarea de azi în fața virușilor de tot felul care caută să distrugă legătura între semeni, nu sunt altceva decât o prefigurare a iadului. În iad, cei osândiți nu își vor vedea fețele și nu vor vedea în veci Fața lui Dumnezeu. Păpușarii vremurilor noastre, care caută prin orice mijloace să ne înstrăineze de Dumnezeu și de aproapele nostru, „vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică de la Fața Domnului și de la slava puterii Lui…”(2Tes.1.9). Ei, care stau ascunși în spatele imperiilor financiare, în spatele mașinațiunilor demonice, în spatele rețelelor create de ei pentru a le ascunde fețele, vor avea o pierzare veșnică de la Fața Domnului, pe când despre credincioși, Sfântul Apostol Ioan scrie că: „Ei vor vedea Fața Lui și Numele Lui va fi pe frunțile lor”(Apoc.22.4)

Să căutăm în vremurile acestea de sfârșit de istorie să rămânem cu fruntea sus, cu dragoste de Dumnezeu, de Neam, de Semeni, să ne putem privi față în față și să nu cedăm forțelor întunericului care vor să ne ascundem ca șobolanii și cârtițele în întuneric!

 

Iancu Gabriel