Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Incorect Politic
Ianuarie 10, 2020
Preluat de pe IonCoja:
Povestea extraordinarei familii de romani care a uimit lumea. Din zece copii, cinci sunt catalogati drept geniali.
Cei mai cunoscuti dintre ei sunt Elisa Leonida Zamfirescu (prima femeie inginer din Europa), Gheorghe Leonida (sculptor in colectivul lui Paul, cu care a realizat celebra statuie Christos Mantuitorul, de pe muntele Corcovado din Rio de Janeiro), Adela Leonida Paul (medic oftalmolog al Casei Regale, directoare a spitalului ,,Vatra Luminoasa”) si Dimitrie Leonida (inginer energetician, creator al Muzeului Tehnic).
Fara doar si poate, putine familii de romani se pot mandri ca au fost atinse de aripa ingerului genialitatii asa cum a fost familia Leonida, cea care, in prima jumatate al secolului al XX-lea, a influentat in mod substantial, prin membrii ei, istoria Romaniei si a lumii.
Momentul de glorie al acestei familii de romani straluciti incepe cu ofiterul de cariera Anastase Leonida (1849- 1918) si sotia acestuia Matilda (1855-1950). El, roman nascut in Muntenia, ea frantuzoaica get-beget (inainte de casatorie se numea Matilde Gill), ba chiar parizianca de mai multe generatii.
S-au cunoscut in ,,micul Paris”, Bucurestiul de sfarsit de secol XIX, si s-au casatorit in scurt timp caci, dupa cum se mentioneaza in cronicile familiei ,,se potriveau de minune”. Ea – stilata, eleganta, inteligenta si de o frumusete rapitoare, el – organizat, disciplinat, cu minte sclipitoare si cu o determinare iesita din comun.
10 copii si o viata itineranta
Dupa cum se consemneaza in lucrarea ,,Personalitati ale stiintei si culturii romanesti: Familia Leonida” (aparuta in 2004 la Bucuresti, ed. Ion Basgan, autori: Gabriel Nastase, Mihai Olteanu, Paul Dudea), familia Leonida a dus o viata aproape nomada, mai ales din cauza faptului ca Anastase era nevoit (fiind colonel si apoi general la arma Geniu) sa coordoneze mari lucrari militare si civile de pe teritoriul foarte tinerei Romanii.
Familia l-au urmat, in mod firesc, asa ca, in deceniile urmatoare, dintre cei 10 copii ai familiei, unul s-a nascut la Falticeni (primul dintre baieti, Dimitrie, fondatorul Muzeului Tehnic), altul la Vaslui (natalia, cea mai mare dintre fete), alti sase la Galati, iar ceilalti la Bucuresti.
In ciuda faptului ca familia nu a prins radacini in orasele in care a ajuns, toti cei 10 copii au primit o educatie de exceptie. Toti vorbeau fluent mai multe limbi de circulatie mondiala, toti au invatat carte si au exceleat in domeniile in care au activat. Cativa, insa, n-au fost doar oameni deosebiti, ci s-au dovedit adevarate genii: Dimitrie Leonida, Gheorghe Leonida, Eliza Leonida Zamfirescu, Adela Leonida Paul si Natalia Leonida.
Elisa, prima femeie inginer din Europa
Elisa Leonida s-a nascut la Galati, pe 10 noiembrie 1887 si a studiat scoala primara la Galati, apoi la Scoala Centrala de Fete din Bucuresti, obtinand bacalaureatul la sectia reala a Liceului ,,Mihai Viteazul”.
Dupa terminarea liceului, s-a inscris la Scoala de Poduri si Sosele din Bucuresti (precursoarea Politehnicii din zilele noastre), insa a fost respinsa din start din cauza prejudecatilor vremii, care refuzau dreptul femeilor de a urma o astfel de facultate. A incercat si la alte scoli tehnice din Romania, insa peste tot a primit acelasi raspuns, dupa cum avea sa consemneze Eliza Leonida in jurnalul personal: ,,Locul femeilor este la cratita!”
Nemaiavand alternative, dar ferm convinsa ca trebuie sa devina inginer, pleaca, in anul 1909, in Germania si se inscrie la Academia Regala Tehnica din Berlin. In fapt, este prima femeie student a acestei universitati, caci si in
Germania existau prejudecati bine inradacinate cu privire la rolul femeilor in societate.
Dupa cum avea sa scrie Elisa Leonida in jurnalul ei, la cererea de inscriere, decanul Hoffman s-a lasat convins cu greu, invocand ca argument chemarea esentiala a femeii, cei trei ,,K” – Kirche, Kinder, Kuche (adica: biserica, copiii, bucataria). Se pare ca acelasi decan, dar si alti profesori, in timpul studiilor si in laboratoare, o ocoleau, ignorandu-i prezenta.
Si totusi, romanca nu s-a lasat invinsa. Cu timpul, cu rabdare si darzenie, a castigat admiratia profesorilor si colegilor. La inmanarea diplomei de absolvire (in anul 1912, cu specializarea ,,Chimie”), decanul Hoffman ar fi declarat: ,,Die Fleissigste der Fleissigsten” (cea mai silitoare dintre silitori).
Pe fondul valvei create, mai multe firme mari, printre care si gigantul BASF, i-au oferit diverse posturi, insa romanca a preferat sa se intoarca in tara. Culmea este ca aici a obtinut cu greu un post, la laboratorul Institutului Geologic Roman din Bucuresti, unde a fost nevoita, la inceput, sa faca munca de laborant si asistent.
Izbucnirea Primului Razboi Mondial avea sa-i schimbe radical viata. Se inscrie in organizatia ,,Crucea Rosie” si pleaca pe front. I s-a incredintat chiar conducerea unor spitale de campanie in apropiere de Marasesti, fiind decorata cu ordine si medalii romanesti si straine.
Pe front l-a intalnit si pe viitorul ei sot, inginerul Constantin Zamfirescu, nimeni altul decat fratele cunoscutului scriitor Duiliu Zamfirescu, cu care s-a casatorit, pe front, in localitatea galateana Ghidigeni (probabil la conacul familiei Hrissoveloni), in 1918. Interesant este ca la nunta a participat si Regina Maria, momentul consfintind faptul ca intre Familia Regala si familia Leonida existau deja legaturi stranse.
Dupa razboi, si-a reluat activitatea la Institutul Geologic, unde a condus un laborator de analize, in care a elaborat metode originale, rationalizari, a introdus tehnici noi si a efectuat studii importante, toate avand ca scop cunoasterea bogatiilor subsolului tarii noastre.
In paralel, a activat si ca profesoara de fizica si chimie la Scoala de fete ,,Pitar Mos” si la Scoala de electricieni si mecanici din Bucuresti, condusa de fratele ei Dimitrie. A intrat ,,in folclor” cu faptul ca a renuntat la pensie, preferand sa munceasca pana la varsta de 75 de ani (in anul 1963).
A fost prima femeie membra AGIR si prima romanca membra a Asociatiei Internationale a Femeilor Universitare, in cadrul careia a adus o contributie esentiala privind cunoasterea activitatii femeilor din tara noastra. La initiativa Confederatiei Nationale a Femeilor din Romania, in 1997, a fost instituit ,,Premiul Elisa Leonida-Zamfirescu”, care se acorda pentru merite in domeniul stiintei si tehnicii unor personalitati feminine.
Doctorita Adela Leonida Paul s-a nascut la Galati, in 7 aprilie 1890 si avea sa devina unul dintre cei mai importanti medici oftalmologi pe care i-a avut Romania, cu o contributie remarcabila la dezvoltarea stiintei medicale.
Aa facut scoala primara la Galati, a urmat cursurile Liceului de fete ,,Regina Maria” din Capitala si apoi Facultatea de Medicina din Bucuresti, pe care a terminat-o in 1916, in toiul Primului Razboi Mondial. Incepand din anul II de facultate, este cooptata de clinica oftalmologica a profesorului Stanculescu (o somitate in domeniu in acea vreme), semn ca tanara studenta avea deja certe calitati profesionale.
Adela Leonida Paul (stanga), alaturi de tatal ei (centru) si de fratele Paul (dreapta) FOTO Arhiva familiei
A parasit Bucurestiul imediat dupa absolvire, fiind repartizata la Spitalul de Ochi din Iasi, care devine spital de razboi, ca mai toate spitalele din Moldova, in perioada 1917-1918. La spitalul iesean are privilegiul de a-l seconda in operatii pe renumitul medic francez Dantrelle, de la care invata practici chirurgicale de avangarda.
Publica – in revistele de specialitate ale vremii, precum ,,La Presse Medicale” si ,,Natura” – mai multe articole despre tratamentul chirurgical al cataractei si despre aplicarea curentului electric in medicina. Avea sa fie, de altfel, primul specialist roman care a folosit curentul electric in tratamentul cataractei.
In 1918, cu putin timp inainte de incheierea razboiului, isi ia doctoratul in medicina, la Iasi, cu lucrarea ,,Complicatiile tifosului exantematic la ochi”, obtinand calificativul ,,Magna Cum Laude”. In Moldova avea sa aiba primele contacte cu familia regala a Romaniei. In octombrie 1918, in conacul familiei Hrisoveloni din Ghidigeni, o intalneste pentru prima oara pe Regina Maria, care venise la nunta lui Constantin Zamfirescu (fratele cunoscutului scriitor Duiliu Zamfirescu), cu Elisa Leonida, sora Adelei si prima femeie inginer din Europa.
Dupa terminarea Primului Razboi Mondial, Adela revine la Bucuresti si este numita, la doar 29 de ani, directoare a Orfelinatului de orbi Vatra Luminoasa. Imediat dupa numire, infiinteaza o tipografie care tiparea in Braille (cu simboluri in relief, astfel incat sa poata fi ,,citite” cu degetele de catre orbi), in care se vor tipar ani de-a randul manuale pentru clasele primare si de liceu, atit de necesare scolilor speciale pentru nevazatori.
Dupa numai un an, in 1920, se infiinteaza la Bucuresti Spitalul de Ochi ,,Vatra Luminoasa”, unde Adela va fi primul director. Deja faima i se raspandise, iar Casa Regala a Romaniei o numeste oftalmolog oficial al Curtii si o imputerniceste sa o opereze de cataracta pe Regina Maria. Operatia are succes, iar laudele nu mai contenesc sa vina, in presa vremii, la adresa doctoritei Leonida.
Adela Leonida se stinge din viata in anul 1928, la numai 38 de ani, in plina ascensiune profesionala.
Potrivit presei interbelice, doctorita ar fi murit in urma complicatiilor suferite in urma unei operatii la ficat. Incidentul avea sa produca au adevarat scandal, unii dintre membrii familiei Leonida acuzandu-i de neglijenta pe medicii care au tratat-o.
Dimitrie Leonida s-a nascut la 23 mai 1883, la Falticeni. Scoala primara a inceput-o la Galati in 1890, clasa a III- a a terminat-o la Buzau, de unde a mers la Bucuresti la scoala Clementa, apoi la Scoala Primara Petrache Poenaru din Bucuresti.
Primele doua clase de liceu le urmeaza ca extern la Liceul ,,Sf. Sava” din Bucuresti, clasele 3 si 4 de liceu la Gimnaziul ,,Mircea cel Batran” – Constanta, iar din din clasa a 5-a frecventeaza cursurile Liceului „Mihai Viteazul” din Bucuresti. In ultimul an al liceului, in clasa a VIII-a, Leonida s-a retras de la scoala si s-a pregatit in particular, dupa care a sustinut cu succes toate examenele.
Pasiunea pentru tehnica a fost hotaratoare atunci cand isi va alege profesia,el dorind sa devina inginer. A ales sa studieze electricitatea la Politehnica din Charlottenburg, chiar daca inainte de a pleca in strainatate trebuia sa satisfaca si stagiul militar. ,,Complexul hidrotehnic si hidroenergetic al Bistritei din regiunea Bicaz.” In perioada studiilor universitare efectuate la Politehnica din Charlottenburg (1903 – 1908), langa Berlin, viziteaza Muzeul Tehnic din Munchen (1903).
In anul IV va concepe proiectul ,,Metropolitanului din Bucuresti”, cu linia principala Gara de Nord-Sf. Gheorghe-Calea Mosilor si ramificatia Sf. Gheorghe-Filaret , fiind printre cei dintai care au propus construirea unei retele de metrou in Bucuresti, iar proiectul de diploma va avea ca tema ,,Complexul hidrotehnic si hidroenergetic al Bistritei din regiunea Bicaz”.
Desi a avut oferte de la renumita firma Siemens pentru un contract pe 5 ani si de la Scoala Politehnica din Charlottenburg pentru un post de asistent, Dimitrie Leonida s-a intors in Romania in anul 1908, cu titlul de ,,Elektroingenieur”, si s-a angajat la Primaria capitalei, unde s-a ocupat de verificarea instalatiilor electrice noi ce urmau sa fie racordate la retea, problema tramvaielor, abordeaza problema metroului al carui prim proiect il facuse in anul IV de facultate si construirea unui canal navigabil Arges – Bucuresti – Dunare, cu port la Bucuresti si centrale hidroelectrice la Bucuresti, Orasti, Budesti, Fundeni.
In anul 1908 Dimitrie Leonida a infiintat prima Scoala de Electricieni si Mecanici din Romania, care va functiona peste 45 de ani si va pregati mii de specialisti din domeniul electric si mecanic. Un an mai tarziu, in 1909, a infiintat si primul Muzeu Tehnic din Romania (actualul Muzeu Tehnic ,,Prof. ing. Dimitrie Leonida”), pe care il doneaza in 1951 statului roman prin Ministerul Energiei Electrice si Industriei Electrotehnice.
In anul 1912 a proiectat centrala termoelectrica de la Grozavesti, iar in anul 1914 a proiectat Centrala de la Botosani. Impreuna cu Nicolae Caranfil (viitorul director al Societatii Comunale Bucuresti si al Societatii Generale de Gaz si de Electricitate), Christea Niculescu si prof. Andronescu, a infiintat in anul 1913 societatea Energia, prima societate particulara romaneasca din domeniul electrotehnic.
In 1921, Dimitrie Leonida editeaza prima revista cu tematica energetica din Romania care poarta numele Societatii pe care o infiintase: Energia. In 1927 devine membru al primului birou de conducere al Comitetului Electrotehnic Roman. In anul 1928 Leonida a organizat in Parcul Carol I ,,Prima Expozitie a Electricitatii din Romania”.
A fost profesor universitar la Timisoara (1924-1941) si Bucuresti (1941-1945). A participat la planul de electrificare a Romaniei. A fost membru in Consiliul superior al apelor (1926) si in Consiliul superior al administratiei intreprinderilor si avuturilor publice (1929), Administrator si apoi Director tehnic la Societatea Generala de Gaz si Electricitate (1937-1942), Director al Directiei electrificarii din CFR (1942-1945),Consilier superior al CFR (1945-1948), in 1948 iese la pensie.
Continua sa lucreze in Consiliul superior al CFR si la Institutul de studii si proiectari hidroenergetice (ISPE); Consilier in cadrul Departamentului Energiei Electrice (1950-1955).
Pentru activitatea sa, a fost distins cu titlul de Laureat al Premiului de Stat. A fost membru al ,,American Institute of Electrical Engineers” (1920);membru al ,,American Associations for the Advencement of Science” (1920); membru al Royal Society of Arts din Londra (1935); A fost membru titular al Academiei de Stiinte din Romania incepand cu 21 decembrie 1935. Este laureat al Premiului de Stat clasa I si titlul de Laureat la Premiului de Stat pentru intreaga sa activitate stiintifica didactica si pentru pregatirea de cadre in domeniul energetic (1954). In 1961 i s-a oferit Ordinul Muncii clasa I.
Numele sau este purtat de mai multe institutii de invatamant din Bucuresti, Iasi, Constanta, Oradea si Petrosani, de strazi din mai multe localitati, de cel mai important Muzeu Tehnic din Romania si de o statie de metrou din Bucuresti.
Gheorghe Leonida s-a nascut la Galati, in 1892. Cand tatal sau, un ofiter de cariera, a fost nevoit sa paraseasca orasul Galati, Gheorghe l-a urmat la Bucuresti, unde a absolvit liceul apoi a continuat studiile la departamentul de sculptura a conservatorului de Arte Frumoase.
A debutat in 1915, la un salon national. Dupa ce a luptat in Primul Razboi Mondial, Gheorghe Leonida si-a continuat studiile de arta in Italia, timp de trei ani. In decursul activitatii sale a primit premii la Roma (pentru lucrarea Reveil) si Paris (pentru lucrarea Le Diable).
In 1925, s-a mutat la Paris, unde Paul Landowski tocmai primise contractul pentru realizarea statuii gigantice Christos Mantuitorul din Rio de Janeiro. Gheorghe Leonida a fost angajat de catre Landowski sa sculpteze capul statuii. Lucrarea a inceput in 1926 si a fost finalizata in 1931.
Intors in Romania, Gheorghe Leonida a continuat sa sculpteze. A murit in primavara anului 1942, cazand de pe acoperisul casei familiei sale din Bucuresti, in timp ce culegea flori de tei. Lucrarile sale pot fi vazute la Castelul Bran, Muzeul National de Arta si in alte muzee importante din Bucuresti.
Natalia Leonida, fiica intelectualilor Anastase Leonida si Matilda Gill, a urmat cursurile liceale in limba franceza la ,,Notre Dame de Sion” din Galati si pe cele universitare la Facultatea de Litere de la Sorbona (1887- 1901), concomitent cu Scoala Normala Superioara din cadrul aceleiasi universitati; si-a obtinut si licenta in filologie moderna la Universitatea Bucuresti (1904).
La reintoarcerea in tara a cerut Ministerului Instructiunii Publice dreptul de a profesa, fiind repartizata ca profesoara de limba franceza la Liceul ,,Fratii Buzesti” din Craiova, apoi la Liceul externat de fete nr. 1 din Bucuresti. La 1 noiembrie 1927, Natalia Leonida este investita directoarea acestui liceu, devenit acum ,,Regina Maria”.
Face eforturi pentru a-l inzestra cu dotari ultramoderne: cabinete, laboratoare, biblioteca, sala de gimnastica, sala de pregatire pentru Crucea Rosie, sau pentru introducerea unor discipline extrascolare, de tip european, care sa dezvolte, pe langa intelect, si patriotismul, cum ar fi ,,Cercetasia”.
Realizarile din timpul directoratului sau au ajuns la cunostinta ministerului si a Curtii regale, si i-a adus mai multe distinctii: ,,Rasplata Muncii” pentru invatamant, clasa II (1924), ,,Ofiter al Academiei Franceze” (1933), ,,Brevetul pentru serviciul de distinctie” din partea ,,Crucii Rosii” (1942), Ordinele ,,Meritul Cultural” pentru scoala in grad de cavaler, clasa II (1934) si ,,Coroana Romaniei” in grad de cavaler (1941).
Aceasta prestigioasa institutie de invatamant de talie europeana, care o facuse pe Regina Maria sa afirme: ,,O munca fara preget incoronata de realizari prea frumoase, un nivel intelectual ridicat si o calda atmosfera sufleteasca – iata ce mi s-a dat prilejul sa constat intotdeauna, cu bucurie, la Liceul Regina Maria”, a fost desfiintata de regimul comunist in anul mortii creatoarei sale.
Talentata pianista, Natalia avea sa o ajute pe sora ei, Adela Leonida Paul, la transcrierea in Braille, in premiera in Romania, a numeroase partituri muzicale, dar si a operelor din literatura romana si universala.
Foarte cunoscut a fost si Paul Leonida (1885-1982) care a avut o cariera militara exemplara. A participat, ca ofiter, la Primul Razboi Mondial, iar in Al Doilea Razboi Mondial avea gradul de general, fiind comandatul Sectiei Operatiuni din cadrul Marelui Stat Major al Armatei Romane.
Va mai recomandam si:
Povestea Elisei Leonida, prima femeie inginer din lume. A studiat in Germania dupa ce in Romania a fost respinsa pe criteriul ,,locul femeii este la cratita!”
Drama medicului genial care a operat-o pe Regina Maria de cataracta. A murit la doar 38 de ani, dintr-o eroare medicala
Povestea enigmaticului sculptor roman care a cioplit chipul lui Iisus din Rio de Janeiro. Statuia este si acum cel mai mare simbol al crestinismului din lume.
