FALSIFICATORII ISTORIEI

Prof. Iancu Gabriel
Incorect Politic
Martie 13, 2020

FALSIFICATORII ISTORIEI

 

Falsurile probează totdeauna un adevăr valoros. Aceasta e valabil în cazul banilor, al ideilor, al credințelor și iată că aceasta se verifică și în caziul istoriei. Fiecare popor își are paginile sale glorioase, eroice, pe care le păstrează în memoria nației cu multă grijă și mândrie națională.

Dacă falsificarea banilor urmăreaște obținerea de foloase fără muncă, falsificarea credinței are ca scop amăgirea oamenilor spre a fi duși în rătăcire și determinați să se sprijinească pe nădejdi mincinoase, iată că falsificarea istoriei dorește a duce popoare întregi în hăul generat de lipsa de trecut, lipsirea unei națiuni de legitimitatea pe care i-o dă lupta și jertfa înaintașilor și îndobitocirea generațiilor prezente și viitoare, pentru a fi ușor de manipulat și subjugat.

Scrierea istoriei nu este la îndemâna oricui. O istorie trebuie să fie nu numai reală, bazată pe documente și mărturii, dar și interiorizată, valorizată sau retrăită pentru a avea valoare de adevăr. A reda spiritul unei epoci, însuflețirea unei generații, este adesea deosebit de dificil chiar dacă aceasta se face be baza unor documente, deoarece documentele nu pot reda în totalitate lupta unei generații, aspirațiile, năzuințele și așteptările celor din vremurile descrise în aceste izvoare. Mai ales în condițiile în care în toate epocile au existat falsificatorii de istorie. Aceștia, în mai toate cazurile, au fost aserviți puterii, dornici de putere sau, în orice caz, tributari unor interese ideologice, materiale sau financiare importante.

Comuniștii de ieri și de azi sunt cei mai mari falsificatori de istorie. Pe lângă că au căutat, peste tot unde au preluat puterea, să rescrie istoria scursă până la ei, au falsificat istoria pe care ei înșiși au făcut-o și și-au luat măsuri diabolice pentru a rescrie și istoria generațiilor viitoare. Și aceasta deoarece comunismul are ca temelie minciuna. El este bazat pe o ideologie a minciunii, care promite un paradis aberant, bazat pe ură, pe distrugerea valorilor și pe nimicirea fizică a oricărei opoziții, oricât de palidă și venită din orice straturi sociale, chiar din rândurile propriilor combatanți.

Comunismul a fost și este nespus mai odios decât nazismul sau fascismul. De aceea și arată mereu cu degetul înspre orice opoziție gata să îl demaște și strigă Fasciștii! Naziștii! Pentru ca nimeni să nu-i vadă hidoșenia. Dacă nazismul avea adversarul politic bine definit și anume etniile considerate inferioare, țiganii și evreii, comunismul are un inamic mult mai larg, care este întregul popor. Nazismul nu a luptat niciodată în Germania împotriva poporului german, așa cum au făcut-o comuniștii în România sau URSS. Pentru comuniști, orice cetățean era un potențial adversar politic, de aceea suspiciunea, delațiunea, teroarea, promovată prin vânarea aproapelui erau metodele politicii de stat, implementate până la nivelele cele mai de jos, în întreprinderi și instituții, în școli și universități.

Comuniștii de ieri și de azi s-au întrecut și se întrec în a falsifica trecutul. Un Mihail Roller, slugă nemernică a regimului sovietic, a încercat să infecteze sistemul de învățământ românesc cu o istorie din care erau eliminate multe pagini glorioase din lupta poporului român pentru libertate. El are și azi urmași jalnici, epigoni ridicoli, cum ar fi Lucian Boia. Au falsificat trecutul, caută să falsifice prezentul și, mai grav, încearcă să creeze premisele pentru ca viitorul să persiste în minciună și generațiile viitoare să fie rupte de rădăcinile adevărate ale neamului nostru.

Un exemplu în acest sens este tratarea istoriei Mișcării Legionare. Nici un alt segment al istoriei naționale nu a fost împroșcat cu noroi mai mult decât cel legat de existența, activitatea și lupta Mișcării Legionare. Nici o altă organizație nu a fost pusă la zid așa necruțător cum a fost ea. Nu s-a ținut cont de nimic. Nici de aripa mistică a mișcării(numită cu sarcasm „mistica revolverului”, de o Tatiana Niculescu, care și-a permis cu aroganță și trufie să scrie și despre Arsenie Boca, autoarea arătând că este departe și de creștinism și de înțelegerea valorilor pentru care acesta a luptat), nici de curăția miilor de tineri care au aderat la această mișcare, nici de cinstea sufletească și spiritul de sacrificiu al aderenților, nici de marele număr de preoți care au susținut mișcarea, nici de elitele intelectuale care au îmbrățișat lupta românească a acestei organizații de dreapta.

Distrugerea fizică și psihică a tineretului legionar în temnițele comuniste, ura cu care au fost vânați atât de regimul carlist, de cel antonescian și mai ales de cel comunist, pe lângă că sunt absurde pentru secolul XX sunt și complet dubioase din punct de vedere etic și se vede lămurit că ascund interese ticăloase, contrare celor promovate de Mișcarea Legionară. Refuzul sistematic de analiză obiectivă a asasinatelor politice ale lui I.G. Duca, Armand Călinescu și Nicolae Iorga, precum și lipsa unei judecăți drepte, bazate pe lege, arată clar spiritul stalinist, apriori distructiv, spirit în care se face orice referire la acțiunile legionare.

De asemenea, în analiza mult trâmbițatei rebeliuni legionare din ianuarie 1941, multă vreme s-a aruncat anatema asupra Mișcării Legionare și a presupuselor sale acțiuni antistatale și antievreiești. Dar iată că cercetările de arhivă arată că tocmai hoțul strigă prindeți hoțul! Astfel, s-au descoperit numeroase documente care arata infiltrarea elementelor comuniste în rândurile Mișcării Legionare și participarea lor activă la acțiuni de violență și destabilizare care au fost apoi puse în seama legionarilor. În ședința Consiliului de Miniștri din 29 octombrie 1940, generalul legionar Petrovicescu, ministru de interne, arăta că „De multă vreme avem informația că se produce o penetrație de comuniști în Mișcarea Legionară.”[1] Antonescu îl informa pe Hitler la 14 ianuarie 1941 că  Mișcarea Legionară s-ar fi anarhizat prin implantarea în rândurile sale a comuniștilor.[2] Chiar Hitler răspundea în aceeași zi lui Antonescu că: “Elemente nepregătite sau trimise de comuniști poartă răspunderea pentru pierderea de popularitate a legiunii, pentru haosul economic care a urmat și pentru creșterea primejdiei de anarhie, în timp ce propaganda comunistă se intensifică.”[3]

Structura care era cel mai ușor penetrată cu comuniști era Corpul Muncitoresc Legionar(CML), datorită ușurinței cu care erau primiți noi membri în Mișcare, fără verificări serioase și a desființării breslelor care a dus la migrarea multor comuniști în CML.[4]

De asemenea, implicarea masivă a comuniștilor în așa zisa rebeliune legionară este din plin atestată de documente. În darea de seamă pe luna martie 1941 a DGP, citim că: “În timpul rebeliunii, între muncitorii încadrați în CML au fost identificați numeroși comuniști care au participat la demonstrații, furturi, jafuri, crime. Sentințele pronunțate de către tribunalele militare confirm această afirmație.”[5] Sunt evidențiați cu numele mai mulți comuniști notorii, muncitori la rafinăria Teleajen, care au luat parte activă la evenimentele din ianuarie 1941[6] și: “după rebeliune s-a observant că un număr însemnat dintre foștii muncitori care aderaseră la Mișcarea Legionară s-au retras și au început să activeze în mișcarea comunistă din care făcuseră parte anterior. La Atelierele CFR Grivița, unde majoritatea elementelor comuniste trecuseră în tabăra legionarilor, astăzi se încadrează din nou în rândurile mișcării comuniste, dând mâna cu foști tovarăși.”[7]

Astfel, se arată într-o notă a SSI că nu putea fi vorba de încadrarea legionarilor în Partidul Comunist, ci de revenirea comuniștilor în cadrele partidului după ce și-au îndeplinit misiunea.[8] Chiar Legația Sovietică din București era de accord cu faptul că “în Mișcarea Legionară, se aflau foarte multe elemente comuniste, foarte bine appreciate, iar mulți dintre aceștia, cu ocazia rebeliunii, au ațâțat spiritele, provocând dezordini și chiar participând la jafuri.”[9]

Iată că leprele de azi și-au dat mâna cu cele de ieri, prin provocarea dezordinii în istoria națională, prin manipulare și jaful sistematic exercitat asupra memoriei unei generații care a luptat pentru demnitatea României și a românilor. Ceea ce uită acești trepăduși este că minciuna are picioare scurte și întotdeauna adevărul iese la suprafață întocmai ca untdelemnul în apă. O apă care va deversa slugile minciunii la canalul colector al istoriei.

 

Iancu Gabriel

 

 

[1] Buzatu Gheorghe- Din istoria secretă a celui de-al doilea război Mondial, ed. a II-a, București, Ed. Enciclopedică, 1995, p.73-89 și Dosarele istoriei nr.7/2000, pp.15-21, apud Tiberiu Tănase- Legionarism vs. comunism, Universul academic, 2019, p.17

[2] Tiberiu Tănase- Legionarism vs. comunism, Universul Academic, București, 2019, p.17

 

[3] Evenimentele din ianuarie 1941 în Arhivele Germane și Române, vol. 2, doc.55, p.157, apud T. Tănase-ibidem

[4] T. Tănase- Op. Cit., p.18

[5] Raport privind cercurile comuniste, Arhivele Naționale ale României, Fond DGP, fond documentar, Dosar1012/1941, fila 27, apud T.Tănase- Idem, p. 20

[6] Notă a DGP din martie 1941, Arhivele Naționale ale României, Fond DGP, Dosar 1/1941, f.2, apud T.Tănase- Idem, p.21

[7] Notă a DGP din martie 1941, Arhivele Naționale ale României, Fond DGP, 1941, f.1, apud T.Tănase- Ibidem

[8] Pe marginea prăpastiei, Ed. Scripta, București, 1992, vol.I, p.16

[9] Cristian Troncotă- SSI versus Mișcarea Legionară, în Dosarele istoriei, nr.4/1997, p.22

 

Nota redacției Incorect Politic: Mulțumim autorului pentru detaliile prețioase, zidite cu surse precise, asupra infiltrării Mișcării Legionare de către comuniști. Totodată revizuim afirmația “Comuniștii de ieri și de azi sunt cei mai mari falsificatori de istorie. “  Istoria se falsifică dinainte de apariția comunismului, încă din cele mai vechi timpuri, existând popoare ale căror lideri au reușit să-i călăuzească pe o anumită cale, tocmai prin falsificarea istoriei.  Dacă afirmația se referă la poporul care a inventat comunismul și bolșevismul, atunci rămâne în picioare. Poporul jidovesc, care astăzi nu are nici o legătură cu evreii biblici, este cel mai mare falsificator de istorie, nu poporul în sine ca întreg, ci liderii săi religioși, care au ridicat falsificatul la grad de artă. Bolșevismul este o invenție jidovească la origine, comitetul central având o majoritate etnică jidănească.