Carolina Gunderode
Incorect Politic
Februarie 2, 2025

False atacuri antisemite

ÎNCĂ un fals atac antisemit! Încă unul! Din toamna trecută, iudeica Nancy S. se expune deschis, declarând că este victima amenințărilor anonime antisemite în clădirea în care locuiește, pe Avenue Philippe Auguste din arondismentul 11 ​​al Parisului, unde israelianul octogenar.

Mireille Knoll, în martie 2018, fusese atacat de către fiul delicvent al unuia dintre vecinii ei. Dar dacă svasticile de pe preșul ușii sale, graffiti-urile antisemite de pe ușa lui sau Stelele lui David de pe cutia poștală au existat într-adevăr, povestea în sine a fost inventată de la A la Z, iar autorul, persoana responsabilă pentru pagubă, este nimeni alta decât presupusa victimă, relatează Le Parisien sâmbătă, 25 ianuarie.

Angajată a brigăzii regionale de securitate a liceului din Île-de-France, Nancy S. a explicat presei că trăiește cu frică de când au apărut aceste amenințări, stârnind astfel mare emoție și strigăte de indignare în clasa politico-media. „Dacă plec, este pentru a-mi proteja copiii”, a explicat în lacrimi femeia care se gândea să se mute în coloanele Le Parisien. În timp ce mass-media vorbeau ad nauseam despre o renaștere a actelor antisemite – de fapt a fost o creștere a rapoartelor, ceea ce nu este deloc același lucru, dovadă fiind toate atacurile antisemite false care sunt incluse în aceste statistici, sunt total umflate artificial! —, primarul arondismentului 11 al capitalei, François Vauglin, decisese chiar să se ocupe personal de caz pentru a grăbi procedura de relocare a mamei.

Oamenii francezi modesti, care uneori au așteptat de mulți ani să fie relocați, dar care nu au norocul să aparțină comunității luminii vor aprecia acest lucru. Dacă pentru un timp oribilele amenințări antisemite încetaseră, a adăugat Nancy S., care era hotărât plină de imaginație, ele se  reluaseră în sfârșit prin poștă.

În cele din urmă, datorită unei camere de supraveghere video instalată în liftul clădirii, anchetatorii au descoperit adevărul. În imagini, Nancy S. apare alături de fiica ei minoră creând graffiti antisemite.

În ceea ce privește scrisoarea de amenințare trimisă prin poștă, ancheta a scos la iveală faptul că ștampila cu care a fost trimisă a fost achiziționată cu cardul bancar al presupusei victime. Nu ai putea inventa asta! Arestat de poliție miercuri, 22 ianuarie, cu cinci zile înainte de a 80-a aniversare a „eliberării Auschwitzului” de către Armata Roșie — nu este aceasta o arestare antisemită? —, Nancy S. a fost de atunci plasată sub supraveghere judiciară în așteptarea judecății sale, care va avea loc în martie 2025. Trimisă penal pentru prejudicii antisemite și raportări false care duc la percheziții inutile, mama riscă o pedeapsă de patru ani de închisoare și un amendă de 30.000 de euro, la care s-ar putea adăuga o pedeapsă de șase luni închisoare și o amendă de 7.500 de euro pentru denunțare mincinoasă. Dar haideți să ne liniștim, este foarte puțin probabil ca mama să ajungă după gratii. Tot ce trebuie să facă este să spună că este traumatizată de Shoah, ceea ce echivalează cu absolvirea în avans.

ESTE CU DEFINIȚIE un obicei printre unii oameni să inventeze evenimente. Din lipsă de spațiu, nu putem oferi aici lista completă a falselor atacuri antisemite, dar nu există nicio îndoială că sunt legiune. Luați în considerare afacerea Levallois-Perret, în care, în august 2023, persoana care desenase graffiti antisemite pe fața unui magazin de sandviciuri cușer s-a dovedit a fi un septuagenar iudeu care dorea să se răzbune pentru chiria neplătită a unui local care îi aparținea și era închiriat – victima, tot jidov. Deci a fost o dispută comercială între iudei. Unul fura de la celălalt. Celălalt, pentru a se răzbuna, a scris pe fața lui: „Hoț jidov”. Poate este strigătul inimii! În orice caz, nu ai putea inventa asta! Realitatea depășește ficțiunea! Cu ei, nu ești niciodată dezamăgit. În mod similar, în 2015, un profesor iudeu din Marsilia, Sylvain Tsion Saadoun, purtând o kippa și o barbă plină, i-a făcut pe oameni să creadă că a fost atacat cu un cuțit de trei bărbați care pretindeau că sunt din Statul Islamic. De fapt, se spune că problemele conjugale se află la baza minciunii clare a învăţătorului israelit.

Pe 3 ianuarie 2003, rabinul Gabriel Farhi a susținut că a fost înjunghiat de o persoană care a fugit. Din păcate, ancheta poliției arată că a fost o automutilare (ușoară) – nu nebună, de  viespe! Cu cuțitul din bucătăria sinagogii. Rabinul inventase totul de la A la Z. Tot în 2003, Alex Moïse, pe atunci purtător de cuvânt al Likud-ului din Franța, care este, după cum știe toată lumea, o garanție a moralității, a susținut că primește apeluri anonime cu amenințări pe telefonul său moartea și insultele antisemite. Polițiștii care nu se lasă să li se spună povești – sunt obișnuiți cu povestitorii! — realizara  rapid că Alex Moïse însuși a fost cel care trimitea aceste mesaje de ură. În decembrie 2003, școala Marsaka Thora din Gagny din regiunea Paris a luat foc. Mass-media s-a aprins, premierul vremii, Jean-Pierre Raffarin, fără să aștepte rezultatele anchetei, știa motivul crimei: antisemitismul desigur! Și șeful guvernului a creat imediat un comitet ministerial pentru combaterea antisemitismului, încă unul! Au trecut câteva săptămâni și Le Figaro, apoi L’Express, în articole scurte, au sugerat clar că aceasta a fost o înșelătorie de asigurări. Oficialii Lubavitch ai stabilimentului sunt împovărați de datorii: focul este providențial!

Pe 22 august 2004, centrul comunitar jidovesc de pe Rue Popincourt din arondismentul 11 ​​al capitalei a fost incendiat iar pe fațadă au fost găsite graffiti antisemite plini de greșeli de ortografie, dar nu lipsite de sens: „Trăiască Itler”, „Fără iudei, lumea va fi fericită” etc. Imediat mass-media și politicienii intră în transă, strigând despre antisemitism criminal. Din păcate, incendiarul este nimeni altul decât un bărbat fără adăpost sefard de 52 de ani, Raphaël Benmoha, aflat în dispută cu centrul care nu a vrut să-l găzduiască gratuit. A vrut așadar să se răzbune pe rabinii „care au mulți bani” (sic!), așa cum mărturisise naiv în timpul arestului său de poliție și, ține-ți pălăriile, fusese chiar influențat de un serial de televiziune. Seria PJ care a povestit incendierea aceluiaș centru comunitar jidovesc de pe rue Popincourt de catre un angajat iudeu nemultumit care cauta sa dea vina pe extrema dreapta, episod care insa – si aici ajungem la noi culmi! — nu fusese niciodată difuzat, ceea ce i-a determinat pe anchetatori să creadă că Benmoha ar fi putut participa sau a participat la filmări. Din nou, realitatea depășește ficțiunea! Sunt foarte buni la realizarea de filme!

În sfârșit, cum să nu amintim falsul atac antisemit cunoscut sub numele de atacul RER D din 10 iulie 2004, când o mitomană, Marie-Léonie Leblanc, a făcut oamenii să creadă că a avut loc un atac violent împotriva ei și a copilului ei, care a stârnit un val de indignare mediatică? O bandă de străini i-ar fi desenat zvastici pe burtă. Scena insuportabilă, în plină zi, a durat cincisprezece minute (!) fără ca vreun pasager să intervină sau să observe nimic. Iar grupul de designeri ucenici ar fi luat-o drept evreică pentru că, explicase ea, locuia în arondismentul 16 al Parisului! Această poveste total improbabilă, de la început până la sfârșit, a făcut prima pagină a ziarelor timp de câteva zile în ziare, radio și televiziune, în timp ce clasa politică s-a mobilizat de parcă de asta ar depinde viața!

TOATE aceste născociri ar trebui să încurajeze mass-media și autoritățile publice să manifeste rezervă și prudență. Dar nu este cazul. Dimpotrivă, adăugăm întotdeauna patos. Pe 27 ianuarie 2025, Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului și a Genocidelor (dar nu și genocidul palestinian orchestrat și realizat de statul evreiesc din Palestina ocupată!), mass-media și sistemul de educație națională au făcut din nou un mare lucru din tone pe acest subiect. Cu cât ne îndepărtăm cronologic de al Doilea Război Mondial, cu atât obsesia devine mai morbidă, invazivă și mai distructivă. Totul se învârte în jurul Shoah-ului ca în jurul unei stele negre. Și în acest sens putem fi întristați de dispariția în ultimele săptămâni a vitejilor luptători pentru adevărul istoric: Ursula Haverbeck pe 20 noiembrie, Guillaume Nichols pe 22 decembrie 2024, Jean-Marie Le Pen pe 7 ianuarie 2025 — pentru că chiar dacă „ Nu a trecut complet Rubiconul în mod public, el a depus, la fel ca Tom Thumb, mici pietricele revizioniste de-a lungul carierei sale politice”, a declarat Jürgen Graf pe 14 ianuarie.

Și acum aflăm că episcopul Richard Williamson, vineri seara, 24 ianuarie, a suferit o hemoragie cerebrală și a fost transportat de urgență la spital cu ambulanța. De atunci, a fost inconștient și a primit îngrijiri la sfârșitul vieții; Cu excepția unui miracol, care este întotdeauna posibil, nu se așteaptă să supraviețuiască prea mult. Cu toate acestea, este foarte liniștit și pare că doarme conform celor apropiați. Colegul său, Părintele Abraham, i-a dat ungerea extremă. Episcopul Williamson este la QEQM (Spitalul Regina Elisabeta Regina Mamă) din Margate, Kent, în sudul Angliei. Să ne rugăm pentru el. Dispariția sa ar fi o veste foarte tristă, având în vedere cât de curajos a fost acest prelat în apărarea adevărului istoric, până în punctul de a fi atacat și marginalizat violent, apoi exclus din societatea preoțească de care aparținea, rezistând tuturor presiunilor care voiau să-l oblige să se retraga.

Dacă ne părăsește o întreagă generație de luptători curajoși și aceste personalități puternice vor lipsi fără îndoială în luptele prezente și viitoare, ceea ce este totuși consolator este faptul că tinerii sunt interesați de aceste întrebări esențiale. Miercuri, 22 ianuarie, de Ziua Sfântului Vincențiu, în jur de o sută de tineri – și câțiva nu atât de tineri – au venit să-l susțină pe Vincent Reynouard pentru procesele sale în fața camerei a 17-a de corecție a tribunalului din Paris, astfel încât sala a fost plină peste  capacitate.

Vom raporta pe larg despre această audiere, care a durat șase ore, de la 14.00 până la 20.00, în următoarea noastră ediție. Să știți doar că procurorul a cerut 18 luni de închisoare împotriva autorului cărților despre Oradour și o amendă de 15.000 de euro pentru două cauze, pe care cele patru asociații de părți civile (LICRA, BNVCA, Organizația Evreiască Europeană și Observatorul Evreiesc din Franța) au pretins zeci de mii de euro cu titlu de despăgubiri și publicații legale, iar hotărârile vor fi pronunțate de instanță miercuri, 19 martie, la ora 13.30. Sărbătoarea Sfântului Iosif, cel mare si tăcut, căruia trebuie deci sa ne  rugam mai mult ca oricând. Înveselește-te!

RIVAROL,< jeromebourbon@yahoo.fr >.