Excelentul Păstorel Teodoreanu

Pe numele său real- Alexandru Osvald Teodoreanu) s-a născut la Dorohoi pe 30 iulie 1894, decedat 17 martie 1964, București. Este inmormântat în cavoul familiei Delavrancea din cimitirul Bellu. De-a lungul timpului acesta a fost avocat, scriitor, gastronom, oenolog. Stilul său nonconformist l-a scos din anonimat în toate domeniile în care activat. Conflictele cu comuniștii i-au adus cele mai mari probleme. Din cauza fabulei Măgarii și libertatea, în 1960 acestuia i-au fost confiscate manuscrisele și o parte considerabilă din bibliotecă. Începând cu 1961 a fost încarcerat alături de celebrul lot Noica-Pilat. Deși a fost condamnat la 6 ani de închisoare corecțională, a fost grațiat după 3 ani, odata cu majoritatea detinutilor …politici.

            Steaua

Câte stele sunt pe cer
Toate pan’ la ziua pier.
Numai una, ca o proastă,
Şade pe uzina noastră….

 

Din Craiova pân’ la Iaşi
Se resimte lipsa sării,
Fi’ndcă cei mai mulţi ocnaşi
Au ajuns la cârma ţării.

 

Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română?
Cine-i la academie şi-are 4 la chimie?
Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primeşti.

 

Dupa numirea lui Romulus 

Zaroni …ministru

Caligula Imperator

A făcut din cal, senator,
Comuniştii, mai siniştri,
Au făcut din boi, miniştri…

 

Armistiţiul ne-a impus
Să dăm boii pentru rus!
Ca să completam noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza!

 

Epigramă pentru Marx, Engels, 

Lenin – Stalin – Ana Pauker

Două bărbi, o ţăcălie,
O mustaţă fumurie
Şi o “gaură” pustie –
Vai de biata Românie!

 

Guvernul lui Petru Groza

Petru Groza este fin,
Teohari e creştin,
Pătrăşcanu este drept,
Iar Zăroni e deştept.

 

    Americanilor

Dacă şi de astă dată
Se retrag din Orient,
Mă fac porumbelul păcii
Şi mă c*c pe occident!

            

Lui Mihail Sadoveanu

Venea o moară pe Siret
Legănându-se pe-o coastă,
Şi-n ea un autor şiret
Măcina făină proastă!

 

  Pe fauna cuvântătoare

Apasă greu osândă grea:
Prostia e molipsitoare,
Pe când înţelepciunea ba.

 

Sfrijită ca o Sfântă Vineri
Mi-a spus o babă: la români,
“Băbeasca” place mult la tineri,
Pe când “Feteasca” la bătrâni.

 

Catren omagial pentru Caragiale

Cu greu îmi vine să aştern,
Un adevăr ce nu-l suport,
Ca tocmai tu să fii cel mort
Şi Caţavencu cel etern…

 

Unul bea ca-i bautor,
Altul bea ca-i bestie,
Numai eu, ca am umor,
Beau asa, de chestie!

 

Nu contrazice voia sorţii
Şi nu sfida stihiile!
Aşa fu scris: cei morţi cu morţii,
Iară cei vii cu… viile!

 

I se dă (cum se zvoneşte)
Pământ celui ce-l munceşte!
De ce oare nu s-ar da
Via celui… care-o bea?!

 

Invitat fiind la cramă
Am răspuns, ca bun creştin,
Printr-o scurtă telegramă:
”Vin!”

 

Pământul s-ar fi dus, hainul,
De-a berbeleacul, vorba ceea,
De n-ar fi fost pe lume vinul,
Tutunul, dracul şi femeia!

 

Aroma vinului trecut
Încet la cap se suie,
Era pe când nu s-a băut,
Azi l-am băut şi nu e.

 

Fă-mă, Doamne, morcov, ceapă,
Fă-mă, Doamne, tot ce vrei,
Praz, dovleac, spanac, ardei…
Dar păzeşte-mă de apă!

 

Oare nu-ţi mai aminteşti,
Vorba din bătrâni lăsată?
Din beţie te trezeşti,
Din prostie niciodată.

 

 La Pelişor, palat transformat

 în “casă de creaţie”

Voi, creatori ai artei pure,
Ce staţi acuma la pădure,
Să fiţi atenţi când vă plimbaţi
Să nu călcaţi în ce creaţi!

 

Când mă duc la şef,
Îl găsesc cu chef;
Când mă duc la chef,
Îl găsesc pe şef.

 

O să intru în păcat,
Sfinte Doamne, ţine-mă!
Pentru vin nu am ficat,
Pentru apă… inimă!

 

Dacă apa din fântână
S-ar preface-n vin Cotnar,
Aş lăsa limba română
Şi m-aş face Fântânar

 

    Beau băieţii harnici
    De cu seară-n zori:
    Unii sunt paharnici,
    Alţii turnători.

 

Chitanţă lui Sadoveanu,

zgarcit si rau platnic…

De ţi-ai face testamentul,
Tu să nu-mi laşi mii de franci!
Naşule, să-mi laşi obrazul,
Ca să-mi fac din el bocanci!

 

Sculptorii noştri

Medrea, când îmi ţine calea,
Crede ca un gogoman,
Că-i mai mare decât Han –
Ce să spun: Mai mare… Jalea!

 

Pentru subtilul amator
Care-şi respectă al său gât,
E bună apa de izvor,
Dar ca uzaj extern. Atât!

 

Testamentul în patru versuri, de adio:

„Aici zace Păstorel,

Om ales şi spirit fin,

Dacă treceţi pe la el,

 Nu-l treziţi, că cere vin!“ 

Măgarii şi libertatea. (Dedicatie pentru zmeu)

• by Colonel Jack ONeal de Păstorel Teodoreanu.

Măgarii, odată, sfat ţineau în turmă.
Au vorbit cei tineri mai întâi; pe urmă,
Lovind cu piciorul de trei ori pământul,
A făcut tăcere şi a luat cuvântul

Un bătrân. Cu toţii smeriţi ascultau,
Căci, pe cât se spune, printre dânşii n-au
Avut niciodată în împărăţie
Un măgar ca dansul mai de măgărie.
În fata-i nici unul nu crâcnea măcar:
Era cel mai tare şi mare măgar.

“Fraţi(le zise dansul potrivindu-şi glasul)!
Libertăţii noastre cred că-i sună ceasul.
Pentru vecinicie, vechi regim, dispari!
Căci la vremuri nouă, vrem şi noi măgari!

Ierarhie? Lege? Le vom face scrob!
De-acuma nici unul nu mai fie rob!
Să nu ne mai pese de păstor şi nici
De stăpân şi bice: suntem bolşevici!

Clipa mântuirii de când o aştept!
Omul e despotic, barbar şi nedrept.
În puf îşi răsfaţa javra lui de fox
Şi noi stăm în iesle! Nu-i un paradox?

Nu-i o nedreptate din cele mai crude?
Dar cine ne ştie şi cine ne-aude?
De mâncam bătaie, de trăim sau ba,
Ce le pasă celor de la S.P.A.?

Pentru Comitetul plin de putregaiuri
Suntem o insultă şi-un pretext ce ceaiuri!
– Răcni revoltatul din adâncul guşii –
Au ajuns măgarii mai tembeli ca ruşii!”

Şi spre-a da o pildă, însuşi oratorul
Zvârli din copită, omorând păstorul.
Atunci, în urale, tribul urechet
Izbucni făcându-l şef de soviet.

Stăpânul, argaţii veniră la rând.
I-au ucis măgarii pe toţi, până când,
Nemaifiind oameni în acest infern,
Au ajuns să vie dânşii la guvern.

Toate, cale-vale, au mers până-n iarnă,
Dar când începură fulgii albi să cearnă
Frigul şi tristeţea pe satul pustiu,
Un măgar mai tânăr zise: “Bine, ştiu

Că-i frumos regimul libertăţii, dar
Observ că ovăzul ni se dă mai rar.
Aveam înainte fân, de toate cele,
Iar acum nici paie n-ai fără cartele.

De ce să ucideţi sluga şi stăpânul,
Când nu ştie nimeni să cosească fânul?
Nu erau comisii de-aprovizionare,
Nici măgari miniştri, dar era mâncare!”

N-avu timp sărmanul să sfârşească! Şeful
A şi dat porunca – vrând să-i taie cheful
De-a vorbi – să fie ucis veneticul,
Motivând sentinţa: pact cu inamicul.

Şi, spre siguranţă, ca să-şi ţină gura
Şi ceilalţi supuşi, întronă cenzura ;
Iar pentru aceia ce-or avea-ndrăzneală
Atacând Guvernul, Curtea Marţială.

“Poate ghilotina şi cu puşcăria
Să vă mai deprindă cu democraţia”,
Le explică şeful, foarte încântat
C-a-ntrodus regimul cel mai democrat.

Dar fânul şi orzul fiind tot mai rari,
A pierit de foame ţara de măgari.
Şi în faţa bietei turme decedate
A murit şi şeful…Dulce libertate!

Morala
Auzii povestea nu ţin minte când.
Cum am cumpărat-o, tot aşa o vând.
De morală însă nu mă întrebaţi:
Să v-o tălmăcească domnii democraţi.

Inalta-ti lata ceafa, aceea de neam prost
Si da maneaua tare, sa-nveti nu are rost!

Bac-ul sa-l iei cu plicul, licenta contra-cost,                                     

Sa nu stii ce e cartea, asa sa fii de prost!