Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Incorect Politic
Octombrie 15, 2018
Articol apărut miercuri 10 octombrie pe site-ul IonCoja:
Ieri, cu ocazia comemorării victimelor holocaustului, s-au spus iarăși cifrele halucinante despre victimele evreiești din Transnistria, în jurul a 300.000 de persoane.
Și s-au adus iarăși mărturii suspecte, ale unor evrei necunoscuți, de joasă ținută intelectuală.
Ca și-n anii precedenți, mărturia evreilor serioși, de calitate indubitabilă ca persoane, ca ființe umane, a fost trecută cu vederea.
În fruntea acestor mărturisitori ignorați de mercenarii Holocaustului din mass madia noastră, eu l-aș pune pe Wilhelm Filderman, considerat la vremea sa „evreul cel mai important din Europa”!
A avut de unde să cunoască Filderman adevărul despre Transnistria.
L-a cunoscut pe tovarășul adevăr în chip nemijlocit: în urma unui schimb de scrisori cu Mareșalul Ion Antonescu, în care liderul evreilor din România se arăta îngrozit de veștile pe care le primea la București despre crimele anti-semite din Transnistria, Mareșalul, după ce a epuizat argumentele sale de șef de stat răspunzător de tot ce se întâmpla în România, a luat măsura extremă: l-a urcat pe Filderman, cu soție cu tot, în trenul care i-a dus în Transnistria, unde a fost instalat într-o vilă, cu șofer la dispoziție să cutreiere toată zona unde avea ceva de cercetat, cu program de audiențe pentru toți evreii aduși în Transnistria de autoritățile românești, să vină la șeful lor să se plângă în voie de regimul criminal ce le fusese asigurat de Ion Antonescu și ai săi jandarmi, funcționari etc., în frunte cu George Alexianu, guvenatorul Transnistriei.
A stat Filderman câteva luni bune în Transnistria, a cercetat tot ce l-a interesat, s-a întâlnit cu mii de evrei, de la care a aflat tot ce putea să-l intereseze, a revenit la București și de atunci nu a mai scris nici un cuvînt despre suferințele evreilor strămutați în Transnistria.
Dimpotrivă, spre onoarea sa, a devenit cel mai vajnic susținător al marelui adevăr: în Transnistria nu a fost niciun holocaust anti-evreiesc, în România nu s-a practicat anti-semitismul decât pe hârtie, de ochii Berlinului,al UE de atunci… Anti-semitismul din România, cât va fi fost, nu a fost împins până la crimă, la lichidare fizică.
După război, când a reușit să emigreze în Occident, Wilhelm Filderman a avut o vastă activitate publică împotriva denigratorilor evrei ai României, încununată cu vestitul său „Testament”, publicat în 1955, din care citez doar atât:
„În perioada dominației hitleriste în Europa, am fost în legătură susținută cu Mareșalul Antonescu. Acesta a făcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuși la persecuția germanilor naziști. Trebuie să subliniez că populația românească nu este antisemită, iar vexațiile de care au avut de suferit evreii în România au fost opera naziștilor germani și a Gărzii de Fier.
Am fost martor al unor mișcătoare scene de solidaritate între români și evrei în momente de grea încercare din timpul imperiului nazist în Europa.
Mareșalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva evreilor. Aș aminti doar următoarele două exemple: – Grație intervenției energice a Mareșalului a fost oprită deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina. El a dat pașapoarte în alb pentru a salva de teroarea nazistă evreii din Ungaria, a căror viață era în pericol.
– Grație politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub regim de administrare tranzitorie cărora, lăsând impresia că sunt date altora, le era asigurată conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.
Menționez acestea pentru a sublinia faptul că poporul român, atât cât a avut, chiar în măsură limitată, controlul țării, și-a demonstrat sentimentele de umanitate și de moderație politică.”
Acesta esta adevărul despre soarta evreilor sub guvernarea Ion Antonescu. Iar cel care susține acest adevăr este pesoana cea mai îndreptățită să-și spună părerea în această chestiune: Wilhelm Filderman, liderul necontestat al evreilor din România acelor ani… Pe acest site, www.ioncoja.ro, găsiți pomenit numele său în nenumărate texte.
Țin azi să-l mai pomenesc o dată, cu o ocazie neașteptată: a ieșit de sub tipar o carte excepțională a lui Wilhelm Filderman, apărută prima dată în anul 1925, intitulată Faptele Evreilor Pământeni în Marele Război Mondial.
O carte prin care Wilhelm Filderman a dat un răspuns extrem de bine argumentat celor care susțineau că în Primul Război Mondial prestația evreilor înrolați în Armata României a fost de calitate îndoielnică: mulți dezertori, mulți evrei care ocoliseră recrutarea sau care, odată recrutați, se fofilaseră să nu ajungă pe linia frontului etc., etc. Cartea lui Filderman, o adevărată cercetare istorică, apelează la sursele cele mai autorizate: statisticile din arhivele Țării, militare în primul rând!
Iar demonstrația sa, cu o logică implacabilă a specialistului juridic, își atinge scopul, demonstrația sa este pe deplin convingătoare: Evreii nu au fost niște trădători, niște combatanți de formă, și-au dat obolul de sânge la fel ca și românii…
Am citit pe nerăsuflate cartea marelui evreu. Atent să-i găsesc vreo fisură. Să-i găsesc punctul slab, acolo unde evită să spună adevărul sau pur și simplu îl deformează. Nu l-am găsit!… Poate la a doua lectură.
Cartea fiind bazată pe cifre și statistici îmi trezește o singură suspicine: cât de reale erau totuși cifrele din statisticile oficiale. Adică mă întreb bunăoară dacă punctul de plecare al calculelor propuse de marele jurist este corect: numărul evreilor din România la acea dată! Nu cumva, în fapt, era mult mai mare?!
Mai citesc o dată titlul cărții: Faptele Evreilor Pământeni!… Nu ale Evreilor, ci ale Evreilor Pământeni! Ascunde acest titlu un sens major? Se înțelege din titlu că nu toți evreii din România erau „evrei pământeni”!
Am auzit prima oară de această categorie de evrei de la Alexandru Graur, la un curs ținut în 1964.
Evreii pământeni au fost acei evrei care o dată ajunși în România au decis să nu mai rătăcească pe tot întinsul planetei, ci să se „împământenească” în România, unde aveau tot ce le trebuia pentru o existență tihnită! Evreii pământeni erau cei care deciseseră să fie români.
S-au organizat și într-un partid care a trimis reprezentanți ai săi în Parlamentul României. Ar fi interesant cineva să studieze activitatea parlamentară a acestor evrei „pământeni” care și-au asumat public și explicit loialitatea față de România! Față de români!… Aceasta este teza pe care o susține cu convingere și în mod convingător Wilhelm Filderman. Evreul care a făcut atât de mult pentru adevărul despre români și despre România, din perspectiva evreilor normali, cinstiți, corecți.
Cartea sa apare retipărită în „Anul Centenarului”, dar nu la editura Hasefer, a Comunității Evreiești din România, așa cum ne-am fi așteptat, ci la o editură „românească”: editura Albatros, din inițiativa inspirată a directorului, domnul Dan Petre Popa, cunoscutul personaj insolit din peisajul nostru dâmbăvițean.
Îl felicităm, îi mulțumim și „la mai mare”!
Ion Coja
10.10.2018
D-l Coja, cum a făcut mereu, a căzut în găleata cu admirație față de Wilhelm Filderman, îndeosebi, și nu se mai poate ridica de acolo. Dar la fel se arată și față de Teșu Solomovici, de Marius Mircu și de alți jidani, care, spre sfîrșitul vieții, au manifestat sentimente mai bune față de români. Probabil de teamă că, odată ajunși „dincolo”, să nu fie băgați chiar în cea mai de jos bolgie a Infernului.
Dar lucrurile nu stau chiar așa de „cușer” cum le prezintă dumnealui. Filderman este descris cu lux de amănunte de Radu Lecca, în cartea sa foarte ignorată, „EU I-AM SALVAT PE EVREII DIN ROMÂNIA”, și anume îl prezintă ca șeful găștii de jidani care îi dijmuiau la sînge pe jidanii de rînd. Dar își rezervau o parte substanțială din banii trimiși de jidanii din S.U.A., cărora le cereau bani să-i ajute, chipurile, pe jidanii amărășteni și, rețineți, să cumpere arme pentru autoapărare! Față de cine să se apere? Față de germani? Nu era cazul, fiindcă îi apăra statul român. Armata Română îi apăra și în Transnistria, de germani și de ucraineni, care căutau să îi omoare, în mod întemeiat, fiindcă coreligionarii lor comuniști comiseseră celebrul holodomor.
La procesul său, Radu Lecca i-a cerut judecătorului să-l întrebe pe Filderman unde a ascuns sutele de mii de dolari primiți de la Joint-ul din S.U.A., dar judecătorul a replicat că „întrebarea nu este semnificativă”!
Radu Lecca înființase și condusese Centrala Evreilor din România, care devenise un stat în stat, și prin intermediul căreia Lecca expediase în Palestina mulți jidani din România, din Ungaria și din Ardealul ocupat de Ungaria, dar, la procesul său – el făcea parte ca al „cincilea stîlp” din lotul „Mareșal Antonescu” -, nu a venit nimeni să depună mărturie că îi salvase pe jidani, cu o singură excepție, dar de mare calibru, care l-a și salvat de la moarte: Max Auschnitt! Vedeți aici:
https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/urmasii-lui-auschnitt-primesc-de-la-stat-despagubiri-de-37-de-miloane-de-dolari .
Am descris toate aceste mîrșăvii ale jidanilor – inclusiv ale lui Filderman – în cartea mea, HOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ, pe care o are și d-l Coja, dar nu o citește: consideră că ceea ce știe el este de ajuns pentru a apăra ideea că în România nu a fost holocaust. NU a fost, într-adevăr, dar nici în alte părți nu a fost: toată grozăvia a fost regizată de liderii jidanilor, care au profitat de contextul războiului ca să scape de scursurile etniei jidănești.
D-l Coja se întreabă și ne întreabă unde sunt jidanii cinstiți; el zice „evreii”, fiindcă, la fel ca jidanii Alexandru Florian, Radu Ioanid, Aurel Vainer, C.N.C.D. ETC., consideră că este un termen peiorativ!
Actualmente, nu există „evrei cinstiți”, altfel ar lua atitudine contra propagandei holocaustiste, îndeoasebi a celei contra României.
De altfel, uită adeseori că se contrazice. Ia citiți aici:
„Ion Coja Corneliu • 5 ani în urmă
Acest detaliu biografic de ce nu-l legi mata de atitudinea pe care Alecsandri a avut-o în Parlamentul României, în problema evreiasă?! Pe acest blog am citat de mai multe ori din intervențiile bardului de la Mircești!… În acest context are relevanță faptul că avea un stră-bunic evreu! Ca om de pricipii, cu respect pentru adevăr, Alecsandri a reacționat nu ca un evreu, ci ca un om normal! Cunoscut fiind că evreii cinstiți nu i-ar critica sau demasca pe evreii criminali nici să-i pici cu ceară!
Intervenția dumitale denotă o gravă carență de caracter la autor! Păcat.” (cf. https://ioncoja.ro/puskin-mai-rus-ca-toti-rusii-i/ ).
Așadar, d-l Coja recunoaște că așa-zișii „evrei cinstiți” ai lui nu sunt cinstiți căci „nu i-ar critica sau demasca pe evreii criminali nici să-i pici cu ceară!”
La fel a procedat și față de Teșu Solomovici: după ce l-a ridicat în slăvi, de mai multe ori, de ce băiat bun este, a scris și un articol realist în care l-a demascat de mincinos.
La fel face și aici: laudă cartea lui Filderman referitoare la jidanii soldați care au luptat în război. Dar introduce, în mod corect, și o rezervă, care, practic, anulează toată lauda pentru patriotismul jidanilor: „Adică mă întreb bunăoară dacă punctul de plecare al calculelor propuse de marele jurist este corect: numărul evreilor din România la acea dată! Nu cumva, în fapt, era mult mai mare?!”
Într-adevăr, „numărul evreilor la acea dată” era mult mai mare: Gabriel Constantinescu, în cartea sa EVREII DIN ROMÂNIA, relevă că o organizație românească apreciase că jidanii erau în număr de circa două milioane. Și că în proporție de circa un milion de jidani veniseră ilegal, motiv pentru care premierul Octavian Goga voia să îi expulzeze – din care cauză a fost asasinat. Cam două milioane de jidani sunt și acum în România. Chiar d-l Coja opinase că atîția ar fi și azi, pentru că aici ar trebui incluși cei 1,8 milioane de cetățeni care nu și-au declinat etnicitatea la ultimul recensămînt!
Recent, după difuzarea informației că organizațiile jidanilor vor să ridice un monument soldaților jidani „care s-au jertfit pentru România”, generalul (rtg.) Radu Theodoru a scris un documentar care contrazicea ideea monumentului în onoarea militarilor jidani, arătînd că numărul celor care au dezertat sau s-au fofilat e mai mare decît al celor care au murit: cf. http://www.justitiarul.ro/falsificarea-istoriei-evreii-din-romania-eroi-in-primul-razboi-mondial/ ; http://www.justitiarul.ro/romanii-victime-ale-terorismul-iudeo-bolsevic/ .
În ultimul deceniu, o mare editură bucureșteană a publicat vreo 6-7 cărți ale unor memorialiști români și străini care relevă rolul nefast al jidanilor în Primul Război Mondial. Nu-i dau numele editurii pentru ca directoarea Librăriei „Mihai Eminescu”, inginera Geta Vodislav, să nu le scoată din librărie, cum a procedat cu cartea mea, fiind speriată de escrocul Marco Maximilian Katz, care a amenințat-o că îi face plîngere penală, cum îmi făcuse mie. Dar madam Vodislav a pățit ca Ițic din bancul menționat în revista Justițiarul:
„Ițic și Ștrul erau în tranșee. În jurul lor șuierau gloanțele și schijele. La un moment dat, Ițic cu o voce tremurândă:
– Băi Ștrul, sângele miroase?
– Nu.
– Ce bine, înseamnă că m-am căcat pe mine! Crezusem că sunt rănit.”
În concluzie, nu există „evrei cinstiți”, cum crede d-l Coja, dar există români jidăniți căcăcioși.
Îi propun d-lui Coja să intervieveze sau măcar să apeleze public, acum, la „evreii cinstiți” pe care-i presupune el și să le ceară părerea despre faptul dacă a fost sau nu „holocaust în România”. De ex., să înceapă interpelarea cu marii actori jidani din România, indiferent să poartă nume românești sau nu!